Linkuri accesibilitate

Olga Gagauz: „unul din factorii care duce la divorţ în ultimii ani este migraţia de muncă a populaţiei”.




Este oare divorţul doar treaba celor doi, plus eventual copiii, care trec prin el sau e şi o durere de cap pentru stat? Unde, pe ce trepte ale fenomenului, se află Republica Moldova în comparaţie cu alte ţări? Şi ce este de făcut, dacă trebuie şi poate fi făcut ceva, ca numărul celora care ies cu căsătoria desfăcută din biroul stării civile să se diminueze? Vom discuta cu doamna doctor în sociologie, Olga Gagauz, şefa secţiei Demografie a Institutului Economie, Finanţe şi Statistică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.


Europa Liberă: Presa, în special, face referiri la diferite studii, analize care arată că Republica Moldova ar fi printre ţările cu cea mai mare rată a divorţurilor. Fapt ce ridică mai multe probleme, inclusiv de ordin demografic. Se vorbeşte, de exemplu, de o medie de trei divorţuri la mia de locuitori, mai mare decât în UE, cu doar două desfaceri de căsătorie. Mai întâi, Dvs. ca savant, cum apreciaţi aceste studii sau materiale de presă care plasează Republica Moldova unde o plasează?

Olga Gagauz:
„Într-adevăr în ultimul timp au apărut câteva rapoarte mai proaspete cu privire la nivelul divorţialităţii în ţările europene. Sunt rapoarte ce se bazează pe statistici oficiale. Într-adevăr rata divorţurilor în Republica Moldova în ultimii ani se menţine la nivelul de 3-3,1 divorţuri la 1000 de locuitori – este un indicator similar cu ţările CSI – Ucraina, Rusia, Belarus. În comparaţie cu ţările occidentale este un indicator mai înalt, dar acest indicator depinde de rata căsătoriilor şi în ţările CSI se înregistrează şi cea mai înaltă rată a căsătoriilor. De exemplu, în Belarus şi Rusia sunt 9,2 căsătorii la 1000 de locuitori, iar în Republica Moldova în ultimii ani acest indicator constituie 7 – 7,1 căsătorii la 1000 de locuitori, pe când în ţările europene în multe cazuri căsătoria nu se înregistrează.”

Europa Liberă: Deci, divorţează mai mulţi pentru că se căsătoresc mai mulţi.

Olga Gagauz:
„Da, pentru că sunt căsătorii mai multe. O bună parte a populaţiei este căsătorită. În ţările europene circa 20-25 % din cupluri nu-şi înregistrează căsătorie şi sunt în uniuni non maritale, pe când la noi acest indicator este un pic mai scăzut şi oscilează în limitele a 8-10% din numărul total de cupluri conjugale.”

Europa Liberă: N-ar trebui atunci să se raporteze la numărul căsătoriilor această cifră, şi nu la mia de locuitori? Dacă vă amintiţi date mai specifice: proporţia persoanelor divorţate care s-au recăsătorit este în creştere, descreştere?

Olga Gagauz:
„Desigur, dacă ar fi fost aşa statistici, ar fi fost mai corecte în ceea ce priveşte evaluarea nivelului de divorţialitate, dar totodată este destul de greu de obţinut aceşti indicatori din cauză că numărul de cupluri conjugale se înregistrează numai la recensământul populaţiei şi sunt puţine ţări europene care înregistrează şi numărul cuplurilor conjugale formate pe parcursul anului.”

Europa Liberă: Se spune că durata medie a căsătoriei desfăcute prin divorţ a fost de 11 ani. Se întâmpla şi la alţii, eventual la case mai mari sau cetăţenii R. Moldova sunt mai puţini rezistenţi la maraton în căsnicie?

Olga Gagauz:
„Acest indicator în ultimii ani a crescut până la 11 ani. Undeva vreo cinci ani în urmă el constituia undeva nouă ani. Din cauză că în structura divorţurilor a fost mai mare proporţia căsătoriilor cu durata de până la cinci ani. în ultimii ani repartizarea divorţurilor conform duratei de viaţă în comun un pic s-a schimbat: s-a mărit proporţia cuplurilor cu o experienţă de viaţă în comun de 15 ani şi chiar şi de 20 de ani şi mai mult. De exemplu ultimul grup constituie mai mult de 20% din numărul total de divorţuri.”

Europa Liberă: Cât de important este, pentru cei care trebuie să elaboreze politici ale statului în domeniul demografic, să poată beneficia de cercetări privind, de exemplu, familia, inclusiv nupţialitate şi divorţialitatea? Sau ar fi mai firesc să se considere că divorţul e treaba a două persoane în care statul n-are de ce să se amestece?

Olga Gagauz:
„Pe de o parte, desigur că este o viaţă privată a fiecărei persoane şi statul trebuie să aibă politici care să asigure drepturi de alegere pentru indivizi de a se căsători, de a naşte copii la timpul potrivit. Totodată desigur că această problemă nu trebuie să fie negată, ea trebuie să fie studiată în primul rând. Statisticile, după cum am explicat, sunt aşa cum sunt.

Statisticile numai înregistrează divorţurile, dar trebuie să cunoaştem foarte bine motivele care duc la divorţ şi este nevoie ca statul să prognozeze politici foarte coerente cu situaţia care este în ţară. Noi foarte bine cunoaştem că unul din factorii care duce la divorţ în ultimii ani este migraţia de muncă a populaţiei.

Studiul care a fost realizat de secţia noastră, studiul experţilor a demonstrat că toţi experţii au scris că migraţia de muncă duce la divorţ, în multe cazuri. La sfârşitul anilor '90, când o bună parte din migranţii de muncă se aflau peste hotare ilegal, foarte multe familii s-au destrămat pentru că nu aveau relaţii cu familiile 4-5 ani şi mai mulţi.”

Europa Liberă: S-au destrămat însă de facto, nu şi pe hârtie. Este adevărat că această migraţiune camuflează într-un fel numărul divorţurilor în fapt, pentru că multe familii rămân integre pe hârtie, în certificat, deşi nu mai există ca atare de ani de zile, dacă e vorba de cineva care a rămas acasă şi altcineva care e plecat. Nu-i aşa?

Olga Gagauz:
„Nu putem să spunem despre raportul de divorţurilor de facto, pentru că statistica nu-l arată. În ultimii ani nu avem cercetări la nivel naţional în problemele familiei, deşi am ridicat această întrebare de mai multe ori. Cercetările sociologice sunt foarte costisitoare, dar totodată există o necesitatea stringentă în acest domeniu. Trebuie să ştim cum se formează şi funcţionează familia în societatea contemporană, inclusiv motivele divorţurilor, situaţia copiilor care rămân cu unul din părinţi în urma divorţurilor…”

Europa Liberă: Bogaţii şi mai bine şcoliţii divorţează mai rar decât ceilalţi, deşi exemple răsunătoare din Rusia şi R. Moldova contrazic această constatare. Cât de important vi se pare – atât cât aţi observat poate – factorul prosperităţii şi studiilor pentru menţinerea familiilor?

Olga Gagauz:
„Dacă mă bazez numai pe statistică, ea nu înregistrează nivelul de bunăstare a familiei la momentul divorţului. Putem să operăm numai cu datele pe medii de reşedinţă. Nivelul de divorţuri este mai înalt în mediul urban, deşi în ultimii ani în mediul rural crescut şi rata divorţurilor, şi numărul absolut de divorţuri. Nu putem să spunem acum că divorţurile sunt specifice celor care sunt mai puţin înstăriţi sau celor bogaţi.

În ultimii ani am făcut o analiză în profil generaţional, am luat generaţia tinerilor care s-au născut în anii '80 şi care în prezent ating vârsta de 30-31 de ani şi am obţinut datele următoare: din numărul totul de femei care s-au căsătorit în vârsta de până la 30 de ani, deci generaţia care s-a născut în anul '80, total pe ţară au divorţat 20%, pe medii de reşedinţă – 30% din mediul urban şi 10 - din mediul rural.”

Europa Liberă: Am trecut, ca membri ai societăţii moldoveneşti prin schimbări dramatice, inclusiv poate de mentalitate. În mediul rural, în special, atitudinea faţă de divorţ pare să se fi schimbat dramatic. În atmosfera oarecum patriarhală a satului de acum 20-30 de ani un divorţ era exotic. Este în opinia Dvs., acest lucru un fenomen şi bun şi rău, totodată?

Olga Gagauz:
„Să spunem mai bun sau mai rău nu ştiu dacă putem. Desigur dacă familiile se destramă, este rău. Dar trăim într-o societate democratică şi s-au schimbat foarte mult valorile şi atitudinile populaţiei faţă de divorţ. Ultima cercetare pe familie pe care noi am realizat-om în 2008 demonstrează o atitudine foarte flexibilă faţă de divorţ. Dacă persoanele nu se împacă, sunt probleme, foarte mulţi experţi au indicat problema alcoolismului ca motiv de divorţ. Deci, oamenii acceptă divorţul şi aceasta este specific pentru toţi, inclusiv mediul rural. Desigur satul moldovenesc s-a schimbat foarte mult şi sunt şi alte probleme. De exemplu natalitatea la vârsta prematură, care tot este specifică mai mult pentru sate. Comportamentele, aptitudinile, toleranţa crescută – toate acestea duc la modificarea comportamentului demografic.”
XS
SM
MD
LG