Trăim într-o societate dezagregată în care lipseşte aproape cu desăvîrşire sentimentul apartenenţei la o comunitate. Aici, domneşte peste tot principiul Moia hata s kraiu! Aici contează numai propria ta bunăstare. Iar simulacrul de solidaritate apare numai în interiorul unor grupuri distincte care îşi simt interesele personale ameninţate.
Cum e societatea, aşa sînt şi protestele. Protestul în variantă moldovenească înseamnă încercarea zgomotoasă de a se impune a unui grup distinct, care nu ţine cont de alţii, şi pe care alţii, la rîndul lor, nu-l prea bagă în seamă. Altfel spus, fiecare e cu protestul lui.
Vă mai amintiţi, stimaţi ascultători, cît de supăraţi-ritoşi-zgomotoşi erau şoferii de microbuze cînd au venit la primăria capitalei să ceară majorarea preţului călătoriei pînă la 5 lei? Eu îmi amintesc bine cum se răsteau ei la edili, cum strigau şi chiar au vrut să blocheze circulaţia pe bulevardul Ştefan cel Mare. Îmi amintesc cum unul dintre acei şoferi ne lămurea, cu lacrimi în ochi, că e pe buza prăpastiei şi numai tariful de 5 lei îl poate salva. Acum, iată, ei muncesc, liniştiţi, cu tariful vechi de 3 lei şi reuşesc să supravieţuiască şi aşa.
Ieri, la primărie s-au adunat buluc reprezentanţii unui alt grup distinct - comercianţii din Piaţa centrală. Pe mine m-a întristat foarte mult faptul că aceşti vînzători, exact ca şi şoferii de microbuze, au încercat să blocheze circulaţia pe stradă. Şi dacă printre cetăţenii care circulă pe strada aceea sînt oameni care le cumpără produsele în piaţă?
Comercianţii au venit la primărie pentru că se simt ameninţaţi de preconizata modernizare din Piaţa centrală care, zic ei, ar putea să-i lase fără locuri de muncă sau să le mărească taxele. Edilul consideră neîntemeiate temerile vînzătorilor şi vorbeşte despre un pavilion nou, despre îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, despre aparate de casă şi WC-uri noi.
Nu vreau să intru în amănuntele unui conflict care mă depăşeşte, dar mi se pare că demersurile ambelor părţi n-ar strica să ţină cont şi de interesele cumpărătorilor care vin în Piaţa centrală. Eu bunăoară m-am simţit pătruns de îngrijorare cînd am auzit-o pe o comerciantă supărată zicînd cu năduf că nu e interesată de „frumosul lor”, adică de modernizarea edililor. Pe mine m-a îngrijorat niţel convingerea altui comerciant, aceea că „îi bine cum este”. O fi chiar atît de bună situaţia actuală din piaţă?
