Linkuri accesibilitate

Nu numai „dragostea” trece prin burtă - prejudecăţile, ideile preconcepute ar putea fi şi ele mai „digerabile” dacă...


Cum ar putea fi aplanate crizele mondiale dar mai ales cum ar putea fi schimbată, umanizată, imaginea „inamicului”? Prin bucătărie, cred doi americani din Pittsburgh care au deschis în 2010 restaurantul „Bucătăria conflictelor”. O relatare a corespondentei Europei Libere, Heather Maher:

Nu numai „dragostea” trece prin burtă - prejudecăţile, ideile preconcepute ar putea fi şi ele mai „digerabile” dacă inamicul, de exemplu iranianul, este perceptul nu numai drept „constructorul de bombe atomice”, dar şi ca un gourmet, un om normal care iubeşte bucătăria bună. În linii mari, aceasta este ideea care să la baza restaurantului din Pittburgh şi care oferă feluri de mâncare din Cuba, Iran, Afganistan, Venezuele. În curând ar putea urma Coreea de Nord.

Joe Rubin este co-fondatorul restaurantului, alături de Dawn Weleski. Profesor de arte la renumita Universitate Carnegie Mellon din oraş, Rubin spune că au vrut să obţină două lucruri: în primul rând că aducă mai multă diversitate etnică pe scena restaurantelor din oraş şi, în al doilea rând, să încerce să schimbe puțin percepţia oamenilor despre nişte ţări care sunt prezentate numai drept „inamice”, periculoase, o ameninţare pentru Statele Unite:

„Ne-am gândit, explică între altele Rubin, că putem prezenta Iranul şi altfel decât eterna ameninţare nucleară. Prin prisma culturii şi a bucătăriei naţionale.”

Cum crede Rubin, acesta ar fi modul cel mai plăcut de a face cunoştinţă cu o nouă cultură. Pentru Robin şi Dawn Weleski restaurantul nu este o simplă afacere, este un proiect cultural şi culinar care dă oamenilor posibilitatea de a se întâlni, de a discuta şi dezbate în timp ce degustă un pilaf iranian „fesenjan” sau o mâncare de fasole neagră, tipică pentru Cuba.

Angajaţii restaurantului, începând, desigur, cu bucătarii, sunt antrenaţi să lanseze discuţii printre clienţi despre ţara care tocmai este pe meniu.

„Toată lumea vorbeşte despre ultimul meci de fotbal sau bârfeşte vecinii, dar câtă lume discută situaţia din Afganistan sau Cuba? Nu ar fi interesant să mai schimbăm un pic subiectele conversaţiilor zilnice ?” - spune Jon Rubin.

Restaurantul este şi un loc de întâlnire pentru imigranţii din ţările care inspira meniul, un loc unde au loc se face şi muzică, unde se dansează. De curând, clienţii restaurantului au participat, prin Skype, la o petrecere alături de iranieni din Teheran. Ambele grupe au mâncat acelaşi lucru şi au discutat. Conversaţia, şi datorită ecranelor mari din restaurant, a decurs aproape normal spune Dawn Weleski:

„Sunt situaţii în care simţi mult mai acut că şi la capătul celălalt al lumii se mănâncă acelaşi lucru, că oamenii sunt confruntaţi cu probleme cotidiene asemănătoare. Reuşim să creăm un sentiment de simultaneitate şi apropiere.”

Au mai avut loc astfel de petreceri, cu un grup din Afganistan şi unul din Venezuela. Ca să poată prezenta o paletă cât mai largă Ofertă de mîncare iraniană...

Ofertă de mîncare iraniană...

a unei bucătării anume, dar şi a culturii aferente, restaurantul are câte o ţară timp de şase luni pe meniu. Se schimbă nu numai felurile de mâncare, dar şi hârtia în care sunt învelite cutiile cu mâncarea de luat acasa – hârtie pe care sunt tipărite informaţii despre ţara respectivă, citate de la imigranţi, citate din autori celebri ai ţării respective.

Bucătarul-şef este un american, Robert Sayer, care a lăsat în spate un restaurant de renume din oraş pentru „Bucătăria Conflictelor”. Este pasionat de noile bucătării, iar reţele strînge de peste tot: din cărţi, din internet, de la clienţi. Acum s-ar putea să fi luată şi Coreea de Nord în programul culinar, dar nu Siria, pentru că a depăşit orice limită a decenţei dacă se dovedeşte că a „utilizat arme chimice” – spune Joe Rubin.

Îndreptar culinar pentru uzul Dvs:

Iran: pui cu orez dulce-acrişor

Cuba: fasole neagră pe pat de orez

Afganistan: pilaf din Kabul

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG