Linkuri accesibilitate

Alexandru Solcan: „fiecare din cei care accesează acest spaţiu virtual trebuie să-şi cultive, să-şi educe o rezistenţă la manipulare.”


Preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, dă anumite explicaţii pe marginea unei decizii controversate a instanţei conduse de el pe Facebook. Politicianul Mihai Ghimpu trimite săgeţi altui politician, Vlad Filat, pe blogul său personal; ex-ministrul apărării, Vitalie Marinuţa, răspunde unor acuzaţii ale liderului său pe linie de partid pe Facebook - sunt doar câteva din semnele importanţei pe care a dobândit-o Internetul în calitate de cale de comunicare în politica moldovenească. Vorbim despre noile mijloace, atipice, de promovare şi comunicare politică cu politologul Alexandru Solcan, conferenţiar universitar, profesor în tehnologii electorale.

Europa Liberă: Aşa dar, dle Solcan, internetul este folosit tot mai mult drept care de comunicare politică la Chişinău. Este o observaţie valabilă, din punctul Dumneavoastră de vedere? Aţi observat şi Dumneavoastră acest lucru?

Alexandru Solcan: „Da, el este atât de evident încât este imposibil să nu observăm. Vreau să vă spun că Republica Moldova este unul dintre liderii din regiune în ceea ce ţine de conectarea la Internet, anume prin fibră optică. Aceasta atinge undeva 40% din populaţie, un procent foarte bun. Ucraina, România, de exemplu, se situează sub această cifră.”

Europa Liberă: Şi ultimul sondaj de opinie, Barometrul Opiniei Publice, a arătat, surprinzător pentru unii şi pentru prima dată că internetul s-ar afla pe locul doi în topul celor mai populare surse de informare. Credeţi că şi politicienii au înţeles acest lucru?

Alexandru Solcan: „Sigur. Dacă facem o căutare, observăm că practic, principalele partide politice din Moldova au site-uri proprii. În plus la aceasta, fiecare lider, toţi liderii îşi au bloguri personale, site-uri. Diferite organizaţii de tineret ale unor partide, la fel, au aceste mijloace de informare. De aceea, este un fenomen omniprezent şi în Republica Moldova şi este unul firesc, unul obiectiv, legat de ultima etapă a evoluţiei informaţionale.”

Europa Liberă: Care credeţi că este cel mai activ partid în spaţiul virtual? Aţi putea face un top al acestora?

Alexandru Solcan: „Probabil, partidele de la guvernare, sau poate partidele de la putere, aici putem să includem, prin impactul pe care îl poate avea asupra puterii şi opoziţia. Probabil, aş zice, Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat şi PCRM-ul.

PL-ul, poate mai puţin, însă acest decalaj este acoperit de activismul liderului, domnului Ghimpu, care ştim că îşi are blogul, permanent scrie ceva, publică şi trezeşte discuţii în societate. Este un spaţiu în permanentă discuţie, un spaţiu viu. Este foarte important, cineva numea internetul drept o ieşire fără pericole în mulţime. Ştim că ieşirea în mulţime cu alte opinii, de multe ori poate fi primejdioasă. De aceea, Internetul este un mijloc de comunicare accesibil pentru toţi.”

Europa Liberă: Tocmai la asta vroiam să ajungem – o democraţie în schimbare, parcă. Dumneavoastră personal, în calitate de observator al vieţii politice, vă bucuraţi sau vă întristaţi de acest activism al politicului şi pe internet? Vorbeaţi de riscuri, într-adevăr pot fi diferite mistificări şi deja ne amintim unele. Vă întristaţi, sau vă bucuraţi mai mult?

Alexandru Solcan: „Hai să privim evenimentele în dinamică. Ultima mare revoluţie în informaţie a avut loc în anii 20. Au apărut radioul, televiziunea, filmele, care au avut un efect centralizator. Dacă ne amintim de toate revoluţiile care au urmat, se străduiau să pună mâna pe aceste mijloace de comunicare. Aceasta era la mâna, de multe ori, a unor sisteme totalitare, a unor lideri autoritare, care vroiau prin aceasta să controleze accesul la putere. Ce ne-a dat nouă internetul?

Internetul, din contra, a dispersat această putere. Ei bine, dacă e să privim fenomenele care se produc în procesele politice, legate de democratizare, putem spune că datorită acestei noi revoluţii în mijloacele de informare, omenirea a trecut într-o nouă etapă numită post-democraţie. Unde a apărut un termen nou – spaţiul public. Astăzi nu mai auzim de clase politice, de interesele claselor diferite fiindcă spaţiul public îi adună pe toţi.

Sigur că apar pericolele de manipulare. Astăzi ce observăm? Chiar aceleaşi partide, unii lideri de partid, odată ce este, dăm o postare care de multe ori pune la îndoială unele acţiuni ale unui sau altui lider de partid, sau ale unui partid. Imediat apar o sumedenie de reacţii, unele fireşti, iar altele, din acestea care sunt subiective şi evident că au scopul de a duce în eroare publicul. Sigur că este pericolul acesta, este pericolul de manipulare, dar cum să vă zic, eu îl văd ca pe un proces obiectiv şi fiecare din cei care accesează acest spaţiu, spaţiul virtual, trebuie deja să-şi cultive, să-şi educe o rezistenţă la această manipulare.”

Europa Liberă: Dar cum creşte audienţa unui politician după ce îşi face blog, după ce comunică mai activ pe Facebook, din punctul Dumneavoastră de vedere?

Alexandru Solcan: „Sigur că este greu de spus, dar este o generaţie în creştere. Vedem generaţii care accesează foarte des. Unele date pe care le-am găsit, au un an vechime, dar oricum sunt relevante.

În Republica Moldova, în 2000 rata de penetrare era de 1.42%, adică 52.000 de accesări, apoi în 2011 erau deja 1.5 milioane. Vă daţi seama că este una foarte mare. În primul rând, spaţiul acesta, comunicarea aceasta virtuală apropie liderul politic de cetăţean, hai să spunem aşa.

Dacă privim în termenii tehnologiilor electorale de eventualul sau potenţialul său electorat, aceasta este foarte important. Altceva este măsura în care sunt utilizate metodele de manipulare, dar mult depinde de electorat şi de cultura liderului politic şi mai devreme sau mai târziu aceste metode cu finalitate manipulativă ies la iveală.”

Europa Liberă: În acest ocean de informaţie care vine din toate părţile, ajungem inevitabil la subiectul calităţii mesajelor transmise. În acest sens aş vrea să vă întreb cine credeţi că scrie cel mai interesant, depăşind cumva cadrul sec al popularizării banale de atitudine politică?

Alexandru Solcan: „Aceasta este o chestie foarte subiectivă şi poate ţine de anumite preferinţe. Vedem chiar în aceleaşi postări poziţiile pe care le ocupă anumiţi jurnalişti, observăm în Republica Moldova o tendinţă de înregimentare. Dacă un lider sau un partid politic aderă la anumite valori, nu observăm aceeaşi intransigenţă la anumiţi jurnalişti, comentatori politici şi aceasta este foarte trist. Intelectualul nu are la noi poziţia cea fermă. Probabil că aici descopăr şi anumite probleme cu mult mai grave pe care le are societatea, cultura noastră generală odată ce atât de uşor putem fi manipulaţi. Cred că asta e o problemă cvasi generală.”

Europa Liberă: Am să vă întreb atunci altfel: ce ar trebui să scrie un politician pentru ca să aibă succes? Să fie amuzant, să vorbească despre problemele care îi preocupă pe alegători?

Alexandru Solcan: „Sunt aşa-numitele tehnologii de formare a imaginii, tehnologii electorale, tehnologiile politice. Sigur că un lider politic trebuie să le combine pe toate, el nu trebuie să cadă în derizoriu, dar nici nu trebuie să facă teoretizări. Trebuie să procedeze într-un fel în care el să fie şi înţeles şi stimat. Dar aceasta se formează în timp. Noi observăm că aceleaşi sondaje la care aţi făcut referire, deşi marea majoritate a populaţiei nu este satisfăcută de nivelul de trai, că ţara merge într-o direcţie greşită, vedem că în topul preferinţelor se regăsesc actorii politici actuali. Este un paradox care dovedeşte încă o dată că nu este atât de uşor să nimereşti pe Olimpul politic.

Totodată, să spunem aşa că un rezultat al democraţiei este faptul că avem acea conducere pe care o merităm. Într-un fel, anumiţi lideri politici pot fi deranjaţi de anumite părţi ale societăţii, însă ei găsesc susţinere în altă parte a societăţii. Şi trebuie să mai avem în vedere că nu de fiecare dată un lider politic spune ceea ce gândeşte sau nu este firesc în felul de a fi, ci încearcă să răspundă acelor aşteptări care vin din partea publicului. Aceste aşteptări sunt aflate cu ajutorul diferitor sondaje, diferite tehnici de cercetare a mediului. Fenomenul acesta nou se numeşte marchetizare a politicii. Este unul firesc şi legat, cum am zis de procesele acestea de post-democraţie.”

Europa Liberă: În concluzie, mai mult convine aleşilor sau alegătorilor această nouă formă atipică, aşa cum i-am zis noi, de comunicare?

Alexandru Solcan: „Eu nu aş numi-o atipică, este o nouă formă, este un proces obiectiv. Această nouă trebuie să convină ambelor părţi. În cazul în care primul nu pune accentul numai pe manipulare, pe formarea unei imagini false, căreia mai devreme sau mai târziu i se va vedea faţa adevărată.

Pe de altă parte, probabil aceasta scurtează distanţa dintre cetăţean şi liderul politic, probabil este şi o şcoală pentru mulţi, dar totodată, acele pericole iminente în care dacă cetăţeanul nu este pregătit, sau acel care accesează internetul, el uşor poate fi manipulat. Dar aceasta ştiţi cum e – orice activitate presupune şi anumite riscuri. Eu cred că beneficiari suntem cu toţii, pentru că aceasta apropie politicul de cetăţean.”
XS
SM
MD
LG