Linkuri accesibilitate



Știm acum că Tamerlan Tsarnaev, teroristul ucis după atentatul de la Boston, a fost învins de propriile frustrări și că a ținut să răbufnească, din cînd în cînd, pe Facebook. Tsarnaev a parcurs traseul clasic: inadaptare, frustrare, conversie la religie activă, paranoia, conspirație, violență criminală. Aici, pe acest parcurs, e de aflat cum anume s-au înlănțuit și dezlănțuit trăirile care au dus la atentatul oribil de la Boston.

În ciuda febrei interpretative care promovează ambalajul tehnologic, Tsarnaev n-a fost nici produsul, nici manipulatorul așa numitelor social media. Tsarnaev a pus tot felul de mîzgăleli nervoase pe Facebook și a intrat pe canale YouTube controlate de fanatici islamici. Asta nu îl deosebește prea mult de zecile de milioane de tineri care practică jocuri mai mult sau mai puțin periculoase pe net.

Tsarnaev rămîne în mod fundamental autorul unei orori, nu victima sau promotorul tehnologiei de comunicare. Discuția e necesară după ce un număr mare de semnături au trecut, urmînd un obicei deja bine așezat, la transformarea lui Tsarnaev în criminal internaut și la redefinirea social media ca principală realitate a oricărui eveniment uman. Astfel, cumva, frații Tsarnaev, atentatul de la Boston și identificarea autorilor au fost deja confiscate în folosul teoriei care susține că internetul, twitterul și facebook fac istoria.

Teoria e susținută cu multă credibilitate de un baraj televizat și de o rețea perpetuă de mesaje care se oglindesc în ele însele. Canalele de știri 24 din 24 trimit la propriile site-uri și pagini de Facebook sau anunță știri preluate neglijent din rețeaua de mesaje lansată de așa numiții bloggeri-cetățeni. Vacarmul convinge și plasează subtil concluzia că lumea reală e captiva mijloacelor media.

A doua contribuție în aceași direcție vine din mistica tehnologico-militară care însoțește orice intervenție armată a autorităților. La Boston, un puști de 19 ani a fost urmărit și căutat de efective supradotate ale: Poliției locale, Poliției Militare, Gărzii Naționale și FBI. Cele mai avangardise uniforme și aparaturi militare au fost desfășurate în masă. Orașui a fost paralizat de decizii ale adminstrațeiei, mașini blindate și tunuri cu apă au apărut pe străzi obscure, echipamente de viziune termală au fost montate pe elicoptere. Impresia unei demonstrații tehnologice imbatabile a trimis imaginile de la Boston în lumea jocurilor pe computer.

La un loc, prestația mediilor de informare și desfășurarea tehno a forțelor de intervenție au acreditat, din nou, concluzia după care tot ce se întîmplă e rezultatul capacității tehnologice și al reacției pe net.

Și totuși, în ambele cazuri, suprareacția a fost evidentă. Datele cazului Tsarnaev nu sînt diferite de datele altor cazuri de terorism de cel mai jos nivel și nu aduc nimic nou față de povestea umană a violenței, așa cum o cunoaștem dintotdeauna. Pîrghiile sufletești și păcatul care îi pierde pe oameni sînt aceleași. Tehnologia și limbarița instantanee pe net sînt doar un decor nou. Noutatea care complică lucrurile e confuzia între conținut și ambalajul lingvistico-mediatic.

Presa secolului al XIX-lea, prima rețea media de masă, făcea același lucru, dar avea la dispoziție mijloace de propagare mult mai reduse. Riscul, acum, cînd zone largi ale societății trăiesc într-o baie media fără limite e tocmai subtilizarea conținutului. Miezul faptelor se pierde și publicul rămîne, din ce în ce mai mult, practicantul încîntat și neinformat al unui joc superficial, dar global. Paradoxal dar logic, noua adicție la social media secretă ignoranță.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG