Corespondentul nostru la Bruxelles, Dan Alexe, astăzi despre libertatea mai multă sau mai puțină…a presei.
Controlul presei: pe lângă dezastrul comunicațional din Cipru, autoritățile europene ar putea repeta o altă greșeală majoră, de astă dată in raport cu presa, o greșeală pe care nici măcar Miloșevici nu o comisese.
Dimpotrivă, cine compară, în timpul războaielor din Balcani, situația presei in Serbia si Croația, nu putea fi decât surprins. In Croația, presa era strict controlată de autoritarul Franjo Tudjman, care punea o enormă presiune asupra publicațiilor, inclusiv asupra celor regionale de pe coasta dalmată. Televiziunea și radioul erau controlate oricum de stat.
In Serbia, in schimb, abilul Miloșevici intelesese importanța presei de opoziție pentru a da iluzia democrației. Miloșevici era criticat de unele ziare cu o violență verbală de neimaginat în Croația lui Tudjman.
Serbia nu avea, cum au regimurile autoritare „soft", mijloace de presiune legale constand in legi „ale defăimării", sau „calomniei", cum s-a cautat sa se introduca si in România, și nici un organism centralizat de control al presei.
Iată însă că o asemenea derivă se profilează la nivelul UE. In ianuarie, un grup de reflecție de patru experți, cărora comisăreasa responsabila cu agenda digitala, Nelli Kroes, le comandase un raport asupra presei în UE, a făcut public un raport extrem de polemic.
Raportul propune ca autoritățile nationale sa poată de acum înainte amenda jurnaliștii care scriu si publică informații inexacte, să poată, de asemenea, să-i oblige să publice scuze, sau să le retragă cartea de presă. Se mai sugera ca toate consiliile deontologice naționale din Europa sa fie puse sub controlul Comisiei Europene de la Bruxelles.
Tendința e deja vizibilă în Marea Britanie, unde a avut loc recent scandalul cu ziarul magnatului Murdoch, News of the World, ai ai cărui ziariști ascultau în mod ilegal telefoanele multor vedete si politicieni. Anglia a avut pînă acum o ineficace Press Complaints Commission; începând de săptămâna trecută, însă, o nouă instanță, mult mai strictă, aplică exact ceea ce propune Comisia Europeană.
Situația e diferită într-o țară precum Belgia, unde există de patru ani de zile Consiliul de Deontologie Jurnalistică, insa acesta e compus din jurnaliști, editori si membri ai societății civile. In Belgia, sancțiunile sînt doar morale. In Anglia, se pot aplica amenzi si impune scuze publice. În Belgia e vorba de o autoreglementare a breslei; in Anglia, însă, se practica de acum înainte un control din partea puterilor publice. Or, presa este si trebuie sa rămână o contra-putere.
