Linkuri accesibilitate

Petru Maleru: „toţi acei care fac investiţii în mediul rural în frigidere, case de ambalare, în linii de procesare, uscătorii, inclusiv abatoare etc. vor primi o cotă de subvenţionare majorată, în dependenţă de investiţia pe care o fac”.


Agentia de Interventie si Plati pentru Agricultura a prezentat recent conditiile noi dupa care va plati agricultorilor subventiile statului prevazute in acest an sa atinga aproape jumatate de miliard de lei. Mai exact, e vorba de 400 de milioane ale fodului guvernamental de subventionare si alte 60 de milioane suplimentare din partea Comisiei Europene. Suportul suplimentar de fonduri europene este un motiv in plus pentru o atentie sporita fata de cit de corect sunt impartiti banii statului celor ce trebuie sa hraneasca cetatenii acestui stat. Discutam despre aceasta in emisiunea de astazi, peste citeva minute, cu directorul Agentia de Interventie si Plati pentru Agricultura, Petru Maleru.

Europa Liberă: Dle Maleru, recent, agenţia pe care o conduceţi a prezentat noutăţile regulamentului de subvenţionare pentru acest an. Ce neajunsuri concret ale sistemului moldovenesc de subvenţionare, ieşite la iveala poate în anii trecuţi, vine sa înlăture acest nou regulament?

Petru Maleru: „Regulamentul de subvenţionare este un document anual pe care Guvernul îl aprobă la sfârşit de an sau la început de an viitor şi se referă la o perioadă de subvenţionare de un an de zile. Evident, în fiecare an, înlăturăm anumite neajunsuri, în dependenţă de acele propuneri pe care le avem de la diferite cercuri de întreprinzători din mediul rural.

În anul acesta, avem mai multe noutăţi introduse, printre care, cea mai importantă este ceea ce ţine de recoltare şi post-procesare. Mă refer la frigidere, case de ambalare, tot ce este procesare de carne, lapte, fructe, legume. Până acum, cota de subvenţionare era de 30% din valoarea investiţiei şi se oferea în mod univoc şi, la fel, pentru cei care făceau investiţii în mediul rural şi urban. Din acest an, însă, am modificat această regulă şi toţi acei care fac investiţii în mediul rural în frigidere, case de ambalare, în linii de procesare, uscătorii ş.a.m.d., inclusiv abatoare – toţi vor primi o cotă de subvenţionare majorată, în dependenţă de investiţia pe care o fac.

La frigidere, de exemplu, dacă era de 30% până acum peste tot, acum va fi de 50% pentru sat şi 20% pentru oraş. Fiindcă infrastructura trebuie să fie construită la sat şi de aceea vor fi mult mai multe cheltuieli aferente. O altă caracteristică specifică a regulamentului din anul curent, care nu a existat în anii precedenţi este noţiunea de „tânăr fermier”. Practic la toate măsurile de sprijin, în afară de măsura 5 şi 1. „Tânăr fermier” fiind considerată persoana care în calitate de fondator unic sau administrator al unei întreprinderi agricole cu vârsta cuprinsă între 18-30 ani, va primi cu 10% mai mult faţă de toţi ceilalţi care aplică pentru subvenţii.”

Europa Liberă: Paralel cu noul regulament, o organizaţie neguvernamentala, Expert grup, a prezentat o analiză a modului in care au ajuns în anii trecuţi subvenţiile la agricultori. Am observat, bunăoară, din acea analiză că între unităţile administrative care au primit anul trecut cele mai multe subvenţii, raioanele Briceni, Anenii Noi si Autonomia Găgăuză, şi cele cu sumele cele mai mici este o discrepanţă enormă - câte 20-22 milioane în cele trei enumerate şi nici jumătate de milion de lei în Bălţi, de exemplu. In ce măsură pun aceste discrepanţe pe gânduri autorităţile şi ce trebuie să înţelegem din ele? Ca doar nu putem crede că în acele raioane nu există agricultori?

Petru Maleru: „În primul rând, problema este una tehnică şi trebuie înţeleasă corect – subvenţia este compensarea unei părţi din investiţiile făcute şi respectiv, acolo unde unităţile administrativ-teritoriale ca şi număr de populaţie şi ca suprafaţă sunt mai mari, în mod evident – şi subvenţiile vor fi mai mari fiindcă se fac mai multe investiţii. Bunăoară, exemplul cu municipiul Bălţi, în care avem doar câteva comune, sau sate, şase la număr, dacă nu greşesc.”

Europa Liberă: Dar e vorba şi de Dubasari, Basarabeasca, Nisporeni, Rezina. Mai ales că unele dintre ele în alţi ani primeau cele mai mari subvenţii, cum e cazul Bălţiului.

Petru Maleru: „Dimensiunea este primul factor. Al doilea factor este că măsurile de sprijin variază şi nu sunt aceleaşi în fiecare an. Bine, 80% dintre măsurile de sprijin rămân aceleaşi, iar 20% se modifică. Bunăoară, o măsură nouă de sprijin pe care o avem în anul curent este compensarea parţială a cheltuielilor pentru irigarea terenurilor agricole. Anul trecut noi nu am avut această măsură de sprijin, dar am avut-o în 2010. Şi acele raioane care practică irigarea intensă, cum ar fi Anenii-Noi, alte raioane de pe malul Nistrului, care practică irigarea în mod tradiţional, evident au fost reflectate în anii precedenţi în dependenţă de existenţa sau lipsa măsurilor de sprijin, ca şi cantitate de investiţii mai mare sau mai mică. Însă, depinde şi de faptul cât de activi sunt fermierii şi câte investiţii se fac.

Bunăoară, Nordul specializat tradiţional în cultivarea fructelor cum ar fi plantaţiile de meri plus plantaţiile multianuale de pruni ş.a.m.d., începe să investească şi în infrastructură, cum ar fi frigidere, case de ambalare şi de aceea, o parte bună din investiţii este direcţionată către Nordul ţării.”

Europa Liberă: E limpede, doar că discrepanţele ni s-au părut foarte mari. La fel, se poate vedea din analiza de referinţă că subvenţiile ajung, sau au ajuns anul trecut, în special la întreprinderile agricole mari – SRL-uri, Societăţi pe acţiuni şi mai puţin la cele mici, care însă produc partea leului din volumul producţiei globale agricole. Cel mai mult, de exemplu, anul trecut, 68 la suta din total, au produs spre exemplu gospodăriile ţărăneşti si casnice, pe când din subvenţii acestora le-a revenit nici 30 la suta. Cum să înţelegem - că agricultorii mici nu prea sunt luaţi în seama, nu pot accesa subvenţiile? De ce?

Petru Maleru: „Cred că dreptatea este la mijloc în acest caz. Accesul la subvenţii este unul transparent. Site-ul www.aipa.md este accesat lunar de peste 10.000 de agricultori. Oferă şanse egale tuturor, chiar dimpotrivă – celor mai mici, şanse mai mari. Problema este de ordin economic – investiţiile minore care se fac de către gospodăriile ţărăneşti nu întotdeauna sunt susţinute şi de documentele fiscale sau financiar-contabile aferente, astfel că fermierii mici nu întotdeauna pot demonstra faptul că au făcut investiţiile respective.”

Europa Liberă: Dar poate trebuie gândite măsuri pentru ca să fie şi ei încurajaţi? În general, cum îi încurajează regulamentul pe agricultorii începători? De ce vă întreb – pentru că, probabil, gasterbeiterii care se întorc acum acasă şi vor să înceapă o afacere, dacă se întorc, probabil au nevoie de o încurajare în acest sens.

Petru Maleru: „Este adevărat. Noi ne ciocnim zilnic cu zeci de cazuri când ni se dă un apel telefonic sau chiar vin cetăţenii şi doresc foarte mult să iniţieze o afacere, în acelaşi timp, nu cunosc care ar fi procedurile de a începe şi cum să beneficieze de subvenţii. Pentru a beneficia de subvenţii este necesar ca de la bun început să parcurgi o cale foarte ordonată din punct de vedere financiar-contabil. În primul rând, trebuie să faci investiţia nu de pe persoană fizică-cetăţean, ci de pe întreprindere, chiar dacă aceasta este o gospodărie ţărănească.”

Europa Liberă: Deci, sugeraţi că aceste dificultăţi îi ţin deocamdată departe pe începători de acest sistem.

Petru Maleru: „Da. Şi mai mult decât atât, accesul la bani din creditare şi garantarea gajului. De fapt, garantarea gajului este cea mai mare problemă în agricultură la moment. Băncile sunt dispuse să ofere credite mici, dar în acelaşi timp, un gaj nu poate fi oferit în volumul în care este cerut de bancă şi atunci în lipsa unei instituţii, noi avem Garant-Invest şi încă vreo câteva instituţii, dar acestea nu sunt cu adevărat dezvoltate în Republica Moldova pentru a garanta gajul către bancă atunci când un fermier începător hotărăşte să ia un credit.”

Europa Liberă: Un ghem de piedici în faţa agricultorilor. Sa fiu sinceră, pentru mine este de neînţeles cum subvenţionarea agricolă este pusa în legătură cu politici de lunga durată de dezvoltare a agriculturii. Poate ne ajutaţi Dumneavoastră să înţelegem dacă există această legătură şi cum poate fi ea dovedită? De exemplu, cât timp o să mai subvenţionăm masiv sădirea de livezi, sau procurarea de tehnică agricolă, înţeleg că partea leului pleacă spre astfel de măsuri.

Petru Maleru: „Regulamentul de subvenţionare fiind un act emis de Guvern, evident vine din strategia de dezvoltare a sectorului agro-industrial şi acesta este un document deja aprobat pentru fiecare patru ani de Minister. De acolo şi vine această strategie de promovare a direcţiilor de activitate care aduc valoare adăugată înaltă. Adevărat, tehnica agricolă în anii trecuţi, ultimii trei ani de existenţă a Agenţiei de Plăţi, a epuizat circa 45-50% din fond. Şi aceasta este o problemă.

În anul curent noi am făcut mici remanieri, diminuând cota tehnicii la 25%, dar nu mai mult de 200.000 lei per întreprindere, pentru a aduce într-o oarecare măsură o limitare a celor mari la resursele financiare, pentru a da posibilitate să beneficieze mai mulţi din cei mici – ca să nu dăm milioane la cei mari şi nimic la cei mici. De aceea am impus această limită. 25% este o cotă unică aplicată, însă pentru cei mari există o limită de 200.000 lei. La fel am făcut şi pentru alte măsuri de sprijin – anul trecut nu exista nicio limită la măsura 8 la post-recoltare, adică construcţia de frigidere, case de ambalare ş.a.m.d., în anul curent noi am impus o limită, iarăşi, logică, de 2 milioane şi jumătate pentru a nu permite epuizarea fondului de către cei mari.”
XS
SM
MD
LG