Pentru manifestanții bulgari, cu naivitatea dintotdeauna a protestatarilor, este de neînțeles cum fostul lor premier Boiko Borisov a fost intotdeauna apărat, fără nuanțe, la Bruxelles, de colegii săi, popularii de dreapta (PPE) din Parlamentul European.
Cum puteau să nu vadă distinsii occidentali - se întreabă protestatarii - că acest ofilit bodyguard cu verbul violent, Boiko Borisov, e vîrît in nenumărate matrapazlacuri si afaceri de corupție si ca guvernul său funcționează ca o mafie nesățioasă?
Protestatarii au etern aceasta candoare ignorantă. Desigur ca la Bruxelles se știa tot. Evident ca mai-marii din PPE erau la curent cu acuzațiile formulate împotriva lui Borisov si a favoritilor si ciracilor săi, însă era cu totul exclus ca cineva din PPE sa formuleze cea mai măruntă critică împotriva lui.
Conglomeratele politice din Parlamentul European funcționează exact ca orice partid din Balcani. Se face bloc in jurul membrilor atacați, care au intotdeauna dreptate împotriva lumii exterioare. Un caz extrem a fost felul in care PPE l-a aparat sistematic, de-a lungul anilor, pe Berlusconi, pînă in momentul in care acesta a început sa o atace pe Merkel, făcând glume indoielnice pe seama ei si acuzând Uniunea Europeană de toate relele Italiei.
Nimeni in PPE nu-și făcuse vreodata o iluzie ca Berlusconi ar fi nevinovat de cele de care era și este acuzat. Disciplina de partid cerea insă ca el sa fie aparat pînă la capăt.
Exact la fel funcționează si socialistii europeni, care l-au atacat in permanenta pe bulgarul Borisov prin retorica arțăgoasă a șefului lor... bulgarul Serghei Stanișev. Bulgar contra bulgar, intr-o situație similară cu cea din România.
La fel de necritic functioneaza si liberalii din Parlamentul European. Cazul acestora e de altfel cel mai surprinzător. Șeful eurodeputatilor liberali, britanicul Graham Watson, e un veteran al Parlamentului si un om care a avut intotdeauna o reputatie de integritate politica. Asta nu l-a împiedicat sa închidă ochii in fața informațiilor pe care le deținea despre PNL si sa contribuie in mod direct, cum scria politologul Tom Gallagher, la „crearea unui despotism local in România”, prin sprijinirea fără nuanțe a lui Crin Antonescu si a magnatului Dan Voiculescu din spatele sau.
Lucru neobisnuit pentru un politician de talia lui, in momentul crizei din România din jurul demiterii lui Basescu, Graham Watson a mers pînă la a anula un interviu cu mine si a refuzat să mă mai primească dupa ce a fost informat de colegi de breaslă români pro-USL că am scris critic despre el... pe Facebook. Așa încât, in jurul instituțiilor europene pîna si ziaristul e la rândul lui catalogat in funcție de ceea ce critică.
