Deși a început prin punerea în comun a producției de cărbune și oțel, Uniunea Europeană - sau, mai înainte, Comunitatea Europeană - a alocat de la început cea mai mare parte a bugetului intern sprijinirii agriculturii.
De-a lungul deceniilor de reforme bugetare, partea alocată agriculturii a coborât acum sub 50% din bugetul total al UE, dar asta înseamnă în continuare 50 de miliarde de euro pe an. Agricultorii sînt sprijiniți prin plăți directe, garantarea unor prețuri minime, dar și prin blocarea importurilor de produse agricole externe, cărora le sînt aplicate tarife punitive și cote stricte. Țări din afara UE, precum Moldova, sa spunem, care sînt exportatoare de produse agricole, caută întotdeauna, prin negocieri, să obțină suprimarea regimului cotelor pe aceste produse.
Prelungind mentalitatea generațiilor care au cunoscut penuriile alimentare din timpul si de după cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, agricultura europeană este așadar masiv subvenționată. In medie, mai bine de o treime din veniturile agricultorilor UE provin din subventii. Asta inseamna o proportie de doua ori mai ridicata a subventiilor din agricultura în UE decat in Statele Unite.
Toate tarile planetei isi subventioneaza agricultura, insa paradoxul la prima vedere este ca unele tari din cele pe care nomenclatura comunista traditionala le numea “in curs de dezvoltare”, cum sint Brazilia sau Argentina, isi subventioneaza agricultura intr-o masura mult mai mica decat cele doua mari blocuri liberale, Statele Unite si Uniunea Europeana.
Subventiile in agricultura sînt zona cenusie a liberalismului. Conform ideologiei cvazi-planetare a liberalismului, statul nu trebuie sa intervina in niciun domeniu al activitatii economice. Agricultura e insa un domeniu in care liberalismul se aplica doar dramuit. S-a intamplat chiar, in cazuri de supra-productie, ca unele subventii sa le fie acordate agricultorilor pentru a NU mai produce anumite recolte.
Ceva similar se intampla in cazul subventiilor la export. Acestea constau in sume pe care guvernele le platesc producatorilor pentru a exporta produsele agricole la preturi inferioare pretului de cost, care include productia si distribuirea.
Pentru toate aceste practici si mecanisme financiare de sprijin al agriculturii, tarile occidentale, in special cele ale Uniunii Europene, dar si Statele Unite, sint foarte criticate, intrucat asta face imposibila competitia din partea tarilor lumii a treia. Pentru criticii sistemului subventiilor in agricultura, avem aici de a face cu o forma de protectionism care cauzeaza un rau durabil economiei tarilor sarace.
---------------
În Republica Moldova, optimismului autorităţilor legat de cât de benefică ar fi pentru agricultura moldovenească integrarea în piaţa agricolă europeană i se contrapune mereu un scepticism aproape generalizat din partea agricultorilor. Am discutat despre motivele acestui pesimism cu ministrul agriculturii, Vasile Bumacov:
Vasile Bumacov: Să ne uităm la exemplul Poloniei, unde iniţial 70 la sută erau împotriva politicii comune europene în agricultură, iar după ce au devenit membri ai UE acum 75 la sută aprobă şi spun că au câştigat mult de la faptul că au devenit membri ai UE.
Dacă ne uităm obiectiv şi la România, agricultura ei atât de mult s-a dezvoltat în această perioadă, nu numai din 2007 când a devenit membră, ci şi cea de ajustare, de pregătire de asociere. Ca orice popor sărac noi ne temem de modernizare. Aţi văzut zilele trecute discuţia despre buruieni. Toată ţara s-a ridicat în susţinerea buruienilor. Toată ţara. Asta este problema noastră. Şi dacă noi nu vom fi cumva presaţi ca să ne racordăm la cerinţele, standardele europene, rămânem pentru totdeauna în urmă.
Nimeni nu spune că este uşor să facem reforme. Noi ne temem de reforme, pentru că trebuie să depui efort. Dar nu este altă cale. Lumea este cumva aşa foarte fin păcălită în privinţa perspectivei europene. Foarte frumos să prezinte motive că, iată, ar putea fi distrusă o industrie întreagă, că vor fi distruse ferme etc. Noi aceste ferme mai bine le restructurăm şi le dăm viitor. Ori ele oricum vor dispărea, aşa cum a dispărut şi URSS. De aceea, trebuie să ne uităm realist, să analizăm experienţa ţărilor care au trecut deja pe această cale şi să mergem înainte.
Europa Liberă: Totuşi, dacă ar fi să le spuneţi ţăranilor de ce trebuie să susţină ideea aceasta, ce le-aţi spune?
Vasile Bumacov: În UE toate ţările beneficiază de fonduri europene pentru modernizare - de zeci, de sute de ori mai mult decât îşi poate permite Republica Moldova din bugetul său. Doi - pentru Republica Moldova se deschide o piaţă cu 500 de milioane de consumatori, şi consumatori cu bani, consumatori de produse calitative. Este o mare perspectivă. Este şi pericolul că vor pătrunde multe produse de acolo. Dar oare şi aşa nu pătrund astăzi pe piaţa noastră din toate părţile produse?
Ce ne ascundem noi? Oricum intră produse din UE. Nu mai bine să ne legiferăm şi noi accesul în piaţa UE, ca să vindem acolo? Că avem ce vinde: produse care nu sunt în abundenţă în UE, mierea de albine, nucile, prunele uscate etc. Poate este o reţinere oarecare cu vinul. Dar oricum ponderea vinului nostru ar fi mai puţin de un procent. Deci, nici aici nu le vor crea probleme. Dar trebuie să depunem eforturi să ni se deschidă uşa încolo. Începând cu anul viitor, noi deja avem bani europeni pentru proiecte pilot, prin aşa numitul ENPARD.
În politica bugetară a UE pentru anii 2014-2020 vor fi prevăzuţi bani pentru ţările Parteneriatului estic în domeniul dezvoltării agriculturii şi dezvoltării rurale. Bine, dacă eram în proces odată cu România, ei eu avut fonduri SAPARB colosale. Nu cred că acum vom avea acces la aşa fonduri, dar oricum mult înseamnă pentru agricultură dacă vom avea dublu faţă de ce avem astăzi subvenţii, deja va fi un mare succes.
Pe hartă, Moldova nu pare o ţară mare, dar ea are 2 milioane de hectare de teren agricol de cea mai înaltă calitate care de fapt este o bogăţie şi pentru UE. Pentru că în lume solurile fertile agricole scad anual cu 7 milioane de hectare , se construiesc drumuri, eroziune etc., iar populaţia creşte destul de repete. Uitaţi-vă la costurile produselor alimentare din toată lumea, ele practic au izbucnit.
14 ţări europene au teren agricol mai puţin decât Republica Moldova. Anul viitor vom avea o conferinţă a Parteneriatului Estic aici la Chişinău şi vom discuta eventuale programe ENPARD. Nouă ni s-a dat chiar în 2013 deja în buget bani pentru programe pilot - 14 milioane de euro, dar din 2014 deja va fi stabilit clar acest buget.
