Linkuri accesibilitate

Tinerii sînt în căutarea unui statut social mai înalt, dar...


Loretta Handrabura și Gabriel Palade în studioul Europei Libere la Chișinău

Loretta Handrabura și Gabriel Palade în studioul Europei Libere la Chișinău

La sfîrșit de săptămînă cu Valentina Ursu și invitații ei în dialog despre reforma învățămîntului secundar profesional.


Republica Moldova a câştigat un proiect de 5 milioane euro pentru a începe reforma învăţământului secundar profesional. Autorităţile cred că, prin dialogul social, parteneriatele public-private şi calitatea înaltă a studiilor, se va reuşi crearea unui segment competitiv pe piaţa muncii.

Angajatorii îşi doresc tineri pregătiţi pentru piaţa muncii, flexibili şi competenţi. Când ies de pe băncile şcolii, tinerii vor trebui să fie pregătiţi pentru o piaţă a muncii relevantă, să ştie să folosească instrumente de ultimă generaţie, dar, în acelaşi timp, să aibă o mentalitate propice învingătorilor de mâine.

Să aibă flexibilitate, pentru că piaţa muncii se dezvoltă foarte repede şi ei trebuie să se schimbe odată cu ea, dar şi o altă atitudine faţă de muncă. Ani buni în Republica Moldova s-a crezut că e mai bine să obţii o diplomă în una din universităţi şi nu în una din instituţiile învăţământului profesional. Asta au declarat la microfonul Europei Libere trecătorii întâlniţi ocazional în stradă.


„Toţi vor să fie ingineri, jurişti, doar să nu lucreze în construcţii ori tractorişti.”

„Toți vor să aibă profesii bune, să fie manageri, să meargă la serviciu îmbrăcaţi frumos. Adică tinerii în ziua de astăzi fug după un statut social mai înalt. Ei nu vor să fie muncitori calificaţi.”

„Are nevoie orice stat de brutari, de croitori, de tractorişti, de toate meseriile. Asta se transmite cred că prin tradiţie.”

„Prin educaţia de acasă, prin promovarea muncii ca valoare de bază, prin promovarea culturii de muncă şi amintirea faptului că meseria este brăţară de aur.”

„E important învăţământul profesional pentru brutari, tencuitori, constructori, zidari.”

„Meseriile astea, care ne asigură viaţa zi cu zi, pot fi studiate anume în şcolile polivalente.”

„Dacă s-ar deschide, ca pe timpuri, şi fabricile, şi uzinele, cum erau locuri de muncă pe timpurile celea, chiar cu 25 de ani în urmă, la acestea trebuie braţe de muncă, nu neapărat cu studii superioare, dar şi cu o şcoală profesională.”

„Toţi vor să se vadă în costume, în oficii. Sigur că multă lume poate să vorbească urât dacă înveţi de brutar. În Europa însă nu contează ce lucrezi. Poţi să speli şi vesela undeva, oricum vei fi om şi vei avea banii pe care-i câştigi singur.”

„Suntem o ţară mai mult agrară, cu industrie uşoară alimentară. Avem nevoie de tineri specialişti în aceste domenii. Ţara trebuie să investească anume în şcolile profesionale. Aceşti tineri, care merg la şcolile profesionale, sunt viitorul economiei noastre. Trebuie să investim în ei.”

„Chiar mai mult decât economişti şi jurişti, [ţara] are nevoie de oameni calificaţi în anumite profesii. Asemenea meserii nu sunt foarte atractive. Respectiv nici învăţământul nu este, din cauza salariului.”

„Dacă noi nu avem industrie, suntem cu industria distrusă, aceeaşi tractorişti sau oameni de diferite profesii nu au unde se angaja la muncă. Trebuie să ridicăm o industrie puternică şi să-i plătim bine.”

„Nu sunt prestigioase şcolile profesionale. [Oamenii] se gândesc că sunt mai inferioare.”

„Tot agiotajul se face în jurul aşa-numitelor academii, universităţi, create peste noapte, unde contra plată obţii doar document şi nicidecum cunoştinţe.”

Europa Liberă: Despre soarta instituţiilor din sistemul profesional/vocaţional, despre nevoia reformelor din domeniul educaţiei şi despre eforturilor care trebuie depuse întru modernizarea şi racordarea sistemului educaţional la standardele europene discutam cu doctorul în economie, Gabriel Palade, directorul Colegiului Financiar-Bancar din Chişinău şi cu viceministra Educaţiei, Loretta Handrabura.

Loretta Handrabura: „Reforma învăţământului secundar profesional şi mediu de specialitate este iminentă şi aşteptată deja nu numai de mediul educaţional, dar, în special, de angajatori, fiindcă prioritar a fost învăţământul general obligatoriu.

Loretta Handrabura

Loretta Handrabura

Reforma s-a produs acolo, după care a început o reformă mai amplă, de altă natură, în învăţământul superior, prin aderarea la procesul Bologna şi acest segment foarte important pentru dezvoltarea economică a ţării – pregătirea muncitorilor calificaţi, a tehnicienilor şi a altor specialişti – a rămas în planul doi sau trei.”

Gabriel Palade: „De la ’90 încoace, noi nici nu am fost cuprinşi în mod plenar de o reformă. Pur şi simplu, aşa a fost soarta colegiilor. Ele se aflau cumva între învăţământul superior şi cel secundar profesional şi nici nu s-a ştiut prea bine totuşi unde trebuie să meargă colegiile.

Ele s-au descurcat, în mare parte, cu puterile proprii pentru această perioadă, eu zic că bine. Dar nu a existat reformă în sensul adevărat al cuvântului, cu excepţia transformării fostelor tehnicumuri în colegii, poate în perioada cât a fost învăţământul superior de scurtă durată, dar acolo chiar a fost mimat acest lucru.”

Loretta Handrabura: „S-a mimat şi aici voi fi de acord cu domnul director, din partea Guvernului comunist anterior, atunci când s-a zis că învăţământul profesional este prioritar. S-au investit nişte bani doar pentru burse, pentru asigurarea cu o masă pe zi.

Transformarea tehnicumurilor în colegii nu trebuia să se oprească aici, ca să-şi găsească locul în sistem.

Doi la mână: nu se mai pretează realităţilor de astăzi şcolile de meserii, şcolile profesionale şi cele două licee profesionale în experiment, aşa cum sunt astăzi.

Cea de-a doua dimensiune de intervenţie desigur trebuie să fie asigurarea calităţii. Această viziune de reformă noi deja am elaborat-o. Se regăseşte în proiectul Codului Educaţiei, se regăseşte în proiectul Strategiei sectoriale Educaţia – 2020.”

Gabriel Palade

Gabriel Palade

Gabriel Palade: „Codul Educaţiei este un document mult aşteptat. Prima tentativă s-a făcut încă în 2005, dacă îmi amintesc bine, că am făcut şi eu parte dintr-un grup de lucru. După care s-a luat o pauză, s-a revenit, s-a reînceput... A venit şi guvernarea democratică din 2009, însă tot durează...”

Loretta Handrabura: „Noutatea pe care o spunem astăzi, pentru prima dată, este proiectul de asistenţă tehnică Consolidarea managementului sectorului de învăţământ vocaţional-tehnic. Donator este delegaţia Uniunii Europene. E un grant nerambursabil în valoare de 5 milioane euro, expres adresat pentru începutul de reformă în învăţământul secundar profesional, care, conform prevederilor din cod şi din alte documente, va fi învăţământul vocaţional-tehnic, cu două trepte: secundar şi postsecundar, conform clasificatorului european.”

Europa Liberă: Dle director, cât de atractiv este astăzi învăţământul preuniversitar în Moldova?

Gabriel Palade: „Chiar actuala campanie de admitere în colegii prezintă un interes sporit pentru absolvenţii de gimnazii, în sensul pregătirii profesionale într-un colegiu. Foarte mulţi părinţi şi înşişi absolvenţii vor să se apropie de o specialitate, de o profesie, mai rapid decât ar face-o absolvind un liceu teoretic. Adică vor să ajungă undeva mai repede decât pe filiera liceu-facultate.”

Europa Liberă: Şi să înţeleg că astăzi colegiul dumneavoastră nu mai produce şomeri?

Gabriel Palade: „Întregul învăţământul profesional, fie cel superior, fie cel mediu de specialitate sau cel secundar profesional deocamdată merge aproape paralel cu economia şi mai puţin cu interferenţă sau chiar cu convergenţă.”

Europa Liberă: De ce este paralel şi nu convergent?

In cursul dezbaterii în studioul Europei Libere

In cursul dezbaterii în studioul Europei Libere

Gabriel Palade: „Pentru că s-a dezechilibrat mecanismul de cândva, din sistemul centralizat de conducere a economiei, unde era totul planificat. Când a venit economia de piaţă, fiecare a înţeles-o în felul său.

Economia nu ne poate spune corect sau instituţiile abilitate de câţi specialişti este nevoie, iar instituţiile de învăţământ de la an la an se conduc de un plan: anul trecut am avut atâţia elevi, pot să mai iau atâţia. Cam asta propun structurilor abilitate.”

Europa Liberă: Tendinţa dumneavoastră este să aveţi cât mai mulţi studenţi.

Gabriel Palade: „Normal. Orice instituţie trebuie să fie funcţională.”

Europa Liberă: Chiar dacă ştiţi prea bine că ei nu toţi vor avea un loc de muncă...

Gabriel Palade: „Acei care absolvesc un colegi, iar 95% din cei care vin la noi pentru un termen de 4 ani sunt absolvenţi ai gimnaziului, au în fond opţiunea de a susţine bacalaureatul şi toţi fac acest lucru. Deci având diploma de bacalaureat în buzunar, obţin şi o diplomă de specialist cu care încearcă să-şi găsească un post de muncă.”

Europa Liberă: Între dumneavoastră şi angajatori există colaborare?

Gabriel Palade: „Nu există sistem de a stabili relaţii între învăţământul mediu de specialitate sau cel secundar profesional şi sectorul real al economiei. Sunt relaţii personale, sunt alte lucruri...”

Europa Liberă: Da, dar asta e haotic.

Gabriel Palade: „Eu sunt de acord că lucrurile nu stau bine. Noi avem foarte mult până a ajunge la sistemul de învăţământ profesional pe care l-am văzut în Austria sau care există în Germania, sau în Danemarca.”

Europa Liberă: Ce aţi văzut acolo şi nu vedeţi aici?

Gabriel Palade: „Acolo am văzut interesul angajatorului pentru cine se pregăteşte şi cum se pregăteşte, ceea ce lipseşte la noi.

Un angajator aici judecă în felul următor: din câţi absolvenţi sunt, eu pot să-mi aleg 2-3 sau 10, câţi am nevoie, fără să depun vreun efort pentru pregătirea lor, să investesc bani într-un laborator. Sunt puţine cazuri când se investesc bani, se ajută, se merge la colaborare. Nu lipsesc cu totul, dar acestea ar trebui să fie în majoritate, nu de ici-colea.”

Europa Liberă: Ce l-ar motiva pe angajator totuşi să vină la dumneavoastră şi să stabiliţi această colaborare, care ar fi în interesul statului?

Gabriel Palade: „O înţelegere corectă a misiuni sale ca angajator, deocamdată business-ul nostru şchiopătează în ce priveşte misiunea sa socială. Ei îşi văd misiunea în a scoate profituri şi văd mai puţin părţile sociale: a face acţiuni de caritate mult mai mari, mai vizibile, mai consistente, a se îngriji de sistemul de învăţământ, care pregăteşte cadre tot pentru ei şi multe alte lucruri.”

Europa Liberă: Dnă Handrabura, eu vreau să zic că totuşi datoria statului este să producă oameni prin sistemul învăţământului de calitate, care să răspundă cerinţelor pieţei muncii din Republica Moldova. Aceasta cred că este cel mai bine reprezentată de oamenii care investesc, de firmele importante, agenţii importanţi care au o contribuţie mare şi la veniturile în bugetul statului.

Loretta Handrabura: „Atâta timp cât agentul economic, mediul privat, patronatele de ramură nu se vor implica în formarea viitorilor specialişti, noi vom atesta aceste lacune. Este foarte mic gradul de satisfacţie a angajatorilor faţă de calitatea specialiştilor pe care îi pregătim.

Însă, noi recunoaştem că dialogul social este unul într-adevăr fie personalizat pe instituţii...”

Europa Liberă: Ceea ce nu e sănătos...

Gabriel Palade: „Absolut. Nu este sănătos, dar există deocamdată şi lucrurile nu se prevăd a se schimba.”

Loretta Handrabura: „Primii paşi oricum s-au făcut şi trebuie să spunem franc: instituirea Comisiei naţionale de negocieri colective, formată din cei trei mari actori: Guvernul, Patronatul şi Sindicatul este primul pas.

În cazul nostru, soluţia este crearea comitetelor sectoriale pe ramurile principale ale economiei, fiindcă analiza de piaţă trebuie să o facă aceste comitete sectoriale. În baza ei, se elaborează standardele ocupaţionale.

Următorul pas sunt standardele educaţionale de calitate. Împreună cu agenţii economici, cu mediul privat, cu patronatele, noi ne-am propus şi am început să lucrăm la elaborarea cadrului naţional al calificărilor, un alt instrument, fără de care nu vom putea reglementa aceste raporturi şi calitatea pregătirii.”

Europa Liberă: Cât de competitivi sunt aceşti specialişti pe care îi pregătiţi dumneavoastră?

Gabriel Palade: „Eu răspund de instituţia pe care am onoarea să o conduc. Lumea care angajează un specialist, fie un contabil, fie un economist de la Colegiul Financiar-Bancar, este satisfăcută. Nivelul de calitate există, pentru că, până la urmă, noi nu suntem un domeniu cum ar fi sectorul energetic sau cel al tehnologiilor informaţionale, unde lucrurile stau puţin altfel.

Sigur că este loc pentru mai bine întotdeauna. Pentru ca specialiştii noştri să nu aibă numai o anumită sumă de cunoştinţe, orientăm şi cadrul didactic, şi elevul că misiunea lui nu este doar să cunoască planul de conturi sau altceva, dar să ştie şi să-l aplice, să poată face o analiză economică bună.”

Europa Liberă: Dnă Handrabura, eu vin de la Leova, am trecut şi pe la o şcoală profesională de acolo. Mi s-au plâns cadrele didactice că predau încă în baza manualelor apărute cu 20 de ani în urmă.

Loretta Handrabura: „Regretabil e că ei văd problema doar aşa. La Centrul Republican de Dezvoltare a Învăţământului Profesional, cunoscând această problemă pe care aţi enunţat-o, am insistat să se întâlnească catedrele de profil, din toate instituţiile, dacă luăm construcţiile sau cei care pregătesc bucătarii, chelnerii, sudorii, să revizuiască programa de studii, în baza competenţelor la care se referea domnul director. Fiindcă la finalităţile de studii, viitorul specialist, pe lângă competenţe generale, trebuie să aibă competenţe profesionale şi să facă dovadă că merge la fabrică sau într-o companie privată.”

Europa Liberă: Material didactic, dle Palade, aveţi de zeci de ani?

Gabriel Palade: „Colegiul Financiar-Bancar, fostul Tehnicum Financiar-Economic, era parte dintr-un sistem care unea 34 de instituţii, pe toată fosta URSS. Şi manualele se editau la Moscova, planurile erau de la Moscova.

Astăzi lucrurile s-au schimbat. Noi nu ne putem permite să elaborăm un manual care ar fi doar al Colegiului Financiar-Bancar. Deocamdată colaborarea între colegii este plăpândă de tot, în acest domeniu.”

Loretta Handrabura: „Fiecare cadru didactic desigur trebuie să-şi elaboreze cursul. Şi avem instrumente de informare. În acest sens nu ne mai putem plânge.

E altă întrebare că multe cadre didactice au o calificare pe alocuri foarte dubioasă şi trebuie să o spunem franc. Nu au mers la formări zeci de ani.

52% din cadrele didactice din şcolile profesionale sunt de vârstă deja pensionară.

Noi lucrăm acuma la curriculum-urile modulare, dar avem abia două exemple: la lăcătuşi, montatori pentru apă şi canalizare.

Va fi, începând cu 2013, după ce a fost pilotat, implementat şi al doilea curriculum, de ultimă oră, după toate rigorile, [care] este la bazele antreprenoriatului. Începem să-l pilotăm din 1 septembrie, dar problema este, în cazul Ministerului şi a Centrului că șapte persoane nu pot să realizeze ceea ce fac institute întregi în alte ţări. De aceea proiectul de asistenţă va interveni şi pe dimensiunea elaborării de curriculum.

Programele de studii într-adevăr sunt depăşite. Nu toate cadrele didactice au capacitatea să elaboreze un curs sau o materie, fiindcă aşteaptă din inerţia de altă dată, sovietică, să li se pună în faţă manualul.”

Gabriel Palade: „Asta pentru învăţământul secundar profesional. Ai noştri demult nu mai aşteaptă nimic. Singuri se descurcă.”

Loretta Handrabura: „Dumneavoastră vorbiţi doar despre colegii. Eu sunt obligată să vorbesc de sistemul secundar profesional pe cele două trepte şi lucrurile sunt foarte diferite.”

Gabriel Palade: „Nici la colegii lucrurile nu arată în acelaşi mod.”

Loretta Handrabura: „Calitatea pe care ne-o dorim noi în pregătire, sigur că depinde şi de revizuirea permanentă a clasificatorului ocupaţiilor, a nomenclatorului de meserii şi specialităţi. Noi asta facem împreună cu Ministerul Muncii şi Ministerul Economiei. Trebuie chiar să scoatem unele meserii, unele specialităţi, fiindcă ele nu mai sunt căutate. Eu am să vă zic că în clasificatorul ocupaţiilor am găsit până în prezent călcătoreasă, o persoană care călca...”

Gabriel Palade: „Dar să recunoaştem că şi nomenclatorul specialităţilor pentru colegii trebuie rectificat bine şi cel al meseriilor pentru învăţământul secundar profesional, iar de clasificatorul ocupaţiilor nici nu vreau să mai vorbesc.”

Europa Liberă: De ce?

Gabriel Palade: Pentru că este un document mort la ziua de azi. Acest clasificator al ocupaţiilor, care, de fapt, ar trebui să fie pe masa fiecărui angajator.”

Loretta Handrabura: Se lucrează şi se încearcă de asemenea nu doar o actualizare, dar şi o revizuire. Ca şi competenţă, Ministerul Educaţiei, în fiecare an, vine cu propuneri de completare, de revizuire. Dar desigur competenţa le revine celor două autorităţi la care mă refeream mai sus.”

Europa Liberă: Din discuţii cu tinerii specialişti, care vin de la şcolile profesionale, din colegii, am înţeles că ei ar vrea cumva să fie învăţaţi să aibă şi o altă atitudine faţă de muncă, pentru că mulţi specialişti chiar vin lenoşi.

Gabriel Palade: „Nu cred că instituţia ar fi capabilă, în cei 2 sau 3 ani de studii, să le cultive dragostea de muncă, pentru că asta vine din familie, mai de dinainte.

Noi putem doar să consolidăm această dragoste faţă de muncă. Dar să o cultivăm de la zero, mai puţine sunt şansele de izbândă, fiindcă totul constă în înţelegerea ce vrei să fii tu. Dacă vrei să mergi la angajare, cum poţi să te duci, ştiind că eşti un leneş, un trântor? Cine să te angajeze sau cine te va ţine pe tine acolo?”

Loretta Handrabura: „Spiritul de responsabilitate pentru calitatea lucrului pe care-l faci – da, pornind de la mama şi tata, dar terminând şi cu ce vezi tu zi de zi, cu ce fac ceilalţi în relaţia cu tine, care este atitudinea şi calitatea serviciului pe care ţi-l oferă.”

Europa Liberă: Salariul cât de motivant este pentru un tânăr care vine de la şcoala profesională?

Gabriel Palade: „Chiar şi pentru simplul lucrător de la ghişeul la schimbul valutar sau de la o bancă, care, de exemplu, e cam în treapta de pornire, pentru cei care fac la noi contabilitate bancară, salariul e de la 1600 lei şi mai bine.”

Europa Liberă: Credeţi că e de ajuns?

Gabriel Palade: „Nu, nu, vai de mine, nu este. Însă eu personal, cât am posibilitate, spun fiecăruia: până la urmă, nu puteţi să începeţi cu un salariu pe care să-l pretindeţi nu ştiu de cât. Trebuie să începeţi de la ceva, să acumulaţi o mică experienţă pentru un CV, pentru următoarea angajare, să demonstraţi că puteţi face ceva sigur şi atunci lucrurile se vor schimba.

Nu poţi să vii tu exact de pe băncile colegiului sau universităţii şi să pretinzi imediat un salariu pe care omul îl primeşte peste 10 ani. Da, arată frumos undeva, în raport cu Franţa sau cu Germania, dar noi nu suntem acolo, noi suntem aici, reieşind din realităţile noastre şi din posibilităţile noastre de angajare.”

Europa Liberă: Are viitor învăţământul profesional şi cel din colegii?

Gabriel Palade: „Noi, pur şi simplu, am scăpat puţin din frâu învăţământul superior, care a cuprins totul.

De exemplu, în Austria sau în Danemarca, care au un învăţământ profesional, de care se mândresc, austriecii zic că au muncit 70 de ani ca să-l construiască.

Ca structură, acesta de fapt nici nu diferă de al nostru. Au şcoli de meserii sau de ucenici. Au şcoala profesională medie care durează 3 ani, ca şi la noi şi au şcoala profesională superioară care e echivalentă colegiului de astăzi.”

Europa Liberă: Şi mai au şi o altă mentalitate.

Gabriel Palade: „Dar, de exemplu, din absolvenţii de gimnazii, 80% merg în învăţământul profesional, iar 40% din aceştia urmează şi învăţământul superior. Iar restul se mulţumesc cu calificarea obţinută, pentru că au o muncă bine plătită, sunt respectaţi pentru aceasta şi nimeni nu se uită la ei, ca la un paria, dacă nu au o diplomă de studii superioare. Ceea ce, cu părere de rău, e la noi.”

Loretta Handrabura: „Are viitor acest sector. S-a înţeles şi la noi lucrul în cauză. Deci, dacă vedeţi, priorităţile Guvernului indică foarte clar aceasta, pe moment. Şi investiţiile, şi suportul bugetar, care va veni, vor fi expres prevăzute pentru reforma în sistemul vocaţional şi, mai mult ca atât, chiar şi Uniunea Europeană a apreciat acest lucru. Proiectul de asistenţă l-am obţinut şi datorită faptului că şi în Planul de Acţiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană, şi în Acordul de Asociere aceste prevederi sunt foarte clar delimitate.”

Gabriel Palade: „Proiectul obţinut de asistenţă tehnică pentru dezvoltarea învăţământului profesional, prin concursul Ministerului Educaţiei şi cu susţinerea delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova este un lucru care, sper eu, va mişca din loc ceea ce numim noi reformă în învăţământul profesional.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG