Linkuri accesibilitate

La sfârşit de săptămână cu Europa Liberă: Valentina Ursu şi invitații săi.


Cetăţenii din Republica Moldova au motive diferite de frică. Potrivit rezultatelor Barometrului de opinie integrat, dat publicităţii în această săptămână, în timp ce populaţia de pe malul drept al râului Nistru se teme de sărăcie şi Dumnezeu, cei din regiunea transnistreană se tem de război şi şomaj.

Frica de sărăcie - cea mai mare frică printre moldoveni. Prea mulţi oameni trăiesc în frică - frica de a pierde jobul, frica de a nu fi în stare să-şi hrănească familia, frica de a fi prinşi în sărăcie pentru totdeauna, de a fi lipsiţi de dreptul de a trăi sănătoşi şi cu demnitate şi speranţă pentru ziua de mâine. La Brătuleni, o localitate din raionul Nisporeni, am întâlnit mai multă lume necăjită:

- „În Moldova e sărăcie mare.”

- „Trebuie să se gândească cineva. Înainte toţi aveau de lucru, dar acum toţi stau pe pragul bufetului, la baruri.”

- „Alţii nu ştiu a zice „Of, Doamne” de loc, iar alţii din „Of, Doamne” nu mai iesă. Muncim şi pentru ce? Pentru nică? Care iată nu au nici cotă nici nimic, nici sote pe deal, apoi face măligă, copii cer de mâncare. E bună şi măliga dacă este, dacă nu e, ce să mănânci. Nu-i, iaca voi lua o pâine, de îmbrăcat, de încălţat. E greu de tot chiar în ziua de azi.”

- „Leafa e mizeră, condiţiile sunt mizere, dar aşa rezistăm şi noi, că suntem eroi.”

- „Muncim din greu. Nimeni nu ne trage atenţia măcar cât de cât. Dacă tot aşa ne-or apăsa, nu ştiu la ce o să ducă.”

Valentina Ursu

Valentina Ursu

Europa Liberă: Cine poate să vă ajute să depăşiţi sărăcia?

- „Mâinile noastre sănătoase, dacă am putea - e bine, dacă nu, nimeni nu vine să ne pună în traistă, să ne dea cineva ajutor.”

- „Nu ştiu care european, să se găsească unul din Europa să zică că noi avem nevoie de Moldova.”

- „Cine are nevoie de noi în ziua de azi. Cum ne ajunge capul, aşa trăim.”

- „Iată uitaţi-vă, nu-mi ajunge de mâncare, eu ce să mănânc. Am dus pe leacuri azi, eu ce să mănânc?”

- „E tare greu, o parte trăiesc, da o parte vor să moară.”

- „Situaţia e grea la ţară. Cei care sunt mai deştepţi, mai descurcăreţi, toţi pleacă după hotare, dar la ţară rămân oamenii bătrâni, bolnavi, nevoiaşi.”

- „E greu la sat, leafa e mică, dacă nu avem bani, unde ne putem duce? Peste tot locul acum joacă rolul banul.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ce aţi face? Aţi pleca sau aţi rămâne în Moldova aici?

- „Eu nu mai plec nicăieri, că am lucrat 40 de ani şi degeaba i-am lucrat în colhozul ista. Pentru care nu lucrează e mare sărăcia.”

- „Nimeni nu ne dă nimic, dacă noi nu vom scurma, nu ne vom hrăni. Cum este un proverb moldovenesc.”

*

Europa Liberă: Despre sărăcia de azi şi cea de altă dată am vorbit cu soţii Margareta şi Petru Cemârtan, deportaţi pe timpuri în Siberii de gheaţă.

Petru Cemârtan:
„Eu stau de vorbă cu mulţi oameni, îi plăteşti pe zi 150 de lei, îl hrăneşte şi nu vrea să lucreze. Nu vrea cu aceşti bani.”

Europa Liberă: Cum vă explicaţi că moldoveanul se dezvaţă de a munci?

Margareta Cemârtan
: „Toţi sovieticii ne-au învăţat aşa.”

Petru Cemârtan: „De la ruşi. De la ruşi.”

Petru şi Margareta Cemârtan

Petru şi Margareta Cemârtan

Margareta Cemârtan: „Că de sus se cârmuia şi se ordona că iată aşa să faceţi, iată aşa să faceţi şi atâta e tot. Şi aştepta mură în gură omul. Dacă nu-i ajungea - fura în colhoz pe dealul mare. Fura şi de la uzină. Cu munca nu se dădea, aşa, să chiulească. Eu nu ştiu, acum găsesc şi cărţi bune, că este libertate.”

Petru Cemârtan: „Foarte mare, foarte mare.”

Margareta Cemârtan: „Dacă vreai să ai ceva - munceşti şi ai. Dacă nu-ţi ajunge aici - pleci în ţări străine.”

Petru Cemârtan: „Eu v-oi spune, noi ne-am născut înainte. Mâncam numai la Paşti pâine albă, îmbrăcam hainele unul de la altul ca să ne ducem la şcoală. Trebuie de dat din coate. Cineva să-ţi aducă să-ţi pună pe masă - niciodată, trebuie de muncit. Uitaţi-vă ce se face cu câmpurile noastre. Aşa un pământ bun şi la noi a rămas de ruşine, pârloagă. Cum sărăcie? Trebuie de lucrat, trebuie de uitat la Europa cum lucrează. Te uiţi ce câmpuri au, eu am fost în Italia, apoi m-am mirat ce curăţenie e pe câmpuri. Dar la noi aşa e.”

Europa Liberă: Domnule Petru, dar Dumneavoastră câţi bani vă trebuie ca să vă consideraţi un om fericit?

Petru Cemârtan: „Eu sunt mulţumit cu ceea ce am. Eu sunt foarte econom, nu mănânc pompos aşa. Nu stau flămând.”

Europa Liberă: Ian să vedem perechea Dumneavoastră, soţia Dumneavoastră ce zice, ce înseamnă sărăcie?

Margareta
Cemârtan: „Eh, în comparaţie cu alte vremuri, acum nu este sărăcie. Sunt săraci numai care-s pensionari şi nu pot lucra.”

Petru Cemârtan: „Cei care primesc 500-600 de lei.”

Margareta Cemârtan: „Pensia e mizerabilă. Eu rog statul să atragă atenţia la acei oameni, care nu mai pot să mai lucreze adăugător, cu pensia nu poţi să exişti nicidecum.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aveţi pensie în mărime de câţi lei?

Margareta
Cemârtan: „870 de lei şi la soţ 1.300 de lei. Cu 2.000 vara te descurci, dar iarna nu te poţi descurca. Soţul se mai duce să mai lucreze cu ziua, ba la unul, ba la altul. Altfel nu te descurci.”

Petru Cemârtan: „Eu nu am nici o datorie. Înaintea statului toată vremea mă tem să nu rămân dator.”

Cemârtan:Cemârtan: „Nu mâncăm, nu ne îmbrăcăm.”

Europa Liberă: Renunţaţi la câte ceva?

Margareta
Cemârtan: „La multe. Nu putem să facem masă de sărbătoare, totul e modest, foarte modest.”

Europa Liberă: Dar la ce mai renunţaţi încă?

Margareta
Cemârtan: „Să intraţi în casă la noi, din cauză că sărăcia te impune să născoceşti, să gândeşti ce să faci, cum să ieşi din situaţie.”

Europa Liberă: Şi ce născociţi?

Margareta
Cemârtan: „Facem nişte scaune, paturi, mobila singuri. Şi suntem fericiţi. Că noi am trăit vremuri grele.”

Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi dintr-o familie de deportaţi. Sărăcia atunci era mult mai profundă comparativ cu ceea ce este azi.

Margareta
Cemârtan: „Doamne fereşte.”

Europa Liberă: Ce însemna sărăcia atunci, pe timpul deportărilor?

Margareta
Cemârtan: „Atunci era un dezastru adevărat. Dacă ajungea lumea că n-avea ce să mănânce şi ajungea la canibalism, apoi închipuiţi-vă, sărăcia îi ducea. Putea fi şi eu mâncată. Deci, moldovenii dintr-un sat au luat hainele tatei numai ca să scape familia numeroasă, n-aveau ce mânca, să le vândă. Aduce şi la dezastru, şi la crimă, şi la orice sărăcia duce.”

Europa Liberă: De fapt, cine judecă? Cei bogaţi pe cei săraci? Sau cei săraci pe cei bogaţi?

Petru
Cemârtan: „Acei săraci pe cei bogaţi.”

Margareta Cemârtan:„Tatăl meu povestea că erau şi înainte bogaţi, dar ei dacă aveau bani în plus, deschideau spitale pentru cei săraci, deschideau şcoli pentru săraci. Ei nu făceau aşa cum acum milionarii noştri.”

Europa Liberă: Cei săraci cum îi privesc pe cei bogaţi? Cu ce ochi vă uitaţi la cei înstăriţi?

Margareta
Cemârtan: „Dacă a făcut munca cinstită, îi spun bravo lui că a avut minte şi a putut să facă businessul acesta curat şi cinstit ş.a.m.d. Dar dacă ştiu că nu-s bani cinstiţi, îs furaţi, desigur că foarte rău îi privesc, foarte rău.”

Petru Cemârtan:„Ca să construieşti o casă de câteva milioane într-un an de zile, doamnă Valentina, de unde atâţia bani?”

Europa Liberă: Şi de unde au atâţia bani?

Petru
Cemârtan: „Apoi asta se întreabă - au furat.”

Margareta Cemârtan: „Acei care au fost cu mâna pe miere, aceia sunt bogaţi şi aceia au furat.”

Europa Liberă: Ştiţi că este o melodie a regretatului Nicolae Sulac, care spunea: patru scânduri şi un cui, asta-i toată averea lui. Pentru ce această multă avere?

Margareta
Cemârtan: „Asta este o chestie satanică, ei pur şi simplu au uitat de Dumnezeu.”

Europa Liberă: Sunteţi invidioşi pe cei care au avuţii de milioane?

Margareta Cemârtan: „Eu nu-i invidiez. Ba e invers - îi compătimesc pe bogătaşi. Eu îmi închipui cât se zvârcolesc, cu câtă frică, cum dorm ei noaptea ca să nu-i fure cineva.”

Petru Cemârtan: „Aşa trăieşti în frică, când vezi că atâţia oameni nu sunt ca tine, dormi cu frică: măi, dar o să vină să mă ucidă. Dar asta e viaţă? Asta nu e viaţă. În frică să trăieşti, Doamne fereşte.”

Europa Liberă: Bine, dar alegătorul îl votează tot pe cel care vine şi-i promite că-l va face bogat pe cetăţeanul simplu.

Margareta
Cemârtan:„Da, alegătorul e foarte credul. Şi mai ales acel care este dăruit cu ceva - un pachet de macaroane, un pachet de orez ş.a.m.d., îi cumperi tot din cauza sărăciei. Cine cade în mrejele astea anume? Săracii, ei sunt majoritatea şi uitaţi-vă la ţară. Că mie mi-i jale să aud ceea ce spun.”

Europa Liberă: Păi şi cu asemenea mentalitate păguboasă, poţi contribui la prosperarea statului?

Petru Cemârtan: „Nu, niciodată. Trebuie de trecut prin sărăcia asta, dar cu demnitate. Cu demnitate trebuie de trecut. Eu nu trebuie să mă vând pentru o sută de grame. Îi dă o sută de grame şi gata, acesta este cel mai bun. Nu se poate aşa ceva.”

Europa Liberă: Îl votează.

Petru
Cemârtan: „Da. Să-l voteze se duc cu rachiu, mai ales în ultima vreme aşa şi fac. Ca pe un peşte îl prinde. La noi oamenii de la ţară n-au când citit, radioul nu-l ascultă. De dimineaţa ne sculăm şi până seara lucrăm la câmp. La noi a rămas mentalitatea rusească. Nu ştiu câţi ani până or dezbate-o de la noi din cap.”

Europa Liberă: Cum scapă totuşi Moldova de sărăcie?

Margareta
Cemârtan: „Până nu o să fie liderul din cei săraci şi care să nu pretindă la bogăţie, la furat, la bani gata, iată dacă o să avem aşa un lider - o să scăpăm. Totul depinde de lider. Desigur, că foarte mult şi mintea noastră trebuie să judece ce şi cum. Dar vedeţi că suntem creduli. Moldovenii în genere sunt creduli. Toarnă la minciuni şi noi credem.”

Europa Liberă: Domnule Petru, are şanse Moldova să devină un stat prosper?

Petru
Cemârtan: „Poate are, dar eu n-am să văd.”

*

Europa Liberă: De ce a ajuns moldoveanul în pragul disperării şi poate oare guvernarea să facă faţă provocărilor cu care se confruntă populaţia? L-am întrebat pe liderul liberalilor, Mihai Ghimpu.

Mihai Ghimpu:
„Oamenii nu au locuri de muncă, nu au salarii, sau le au mici, şi pensii mici. Alţii în genere nu le au şi iată sigur că influenţează omul şi comparaţia, că cei care sunt la putere, care au fost la putere trăiesc bine, dar poporul, cetăţenii rău.”

Europa Liberă: Da ce înseamnă să-ţi fie frică de sărăcie? Oare nu e momentul să-ţi răsufleci mânecile, fie la pământ să lucrezi, fie în birou ca bugetar, fie la şcoală, fie în spital?

Mihai Ghimpu: „E adevărat, dar nu toţi au posibilitatea aceasta să răsuflece mânecile. Dar ţine de mentalitate, avem rămăşiţe de la stilul totalitar comunist, dar viaţa s-a schimbat, acum statul nu-ţi plăteşte, trebuie să munceşti ca să plăteşti. Şi oamenii s-au deprins să nu muncească. Avem multe pământuri care nu sunt lucrate., avem cetăţeni, care primesc îndemnizaţii, suma cărora e mai mare decât cel care munceşte la pământ. Nu mai este omul care când părinţii, buneii noştri se sculau la patru, la cinci se duceau pe deal, munceau. Şi aveau nu un hectar, aveau desetine. Şi eu dese ori mă întreb: ce s-a întâmplat cu noi? Te uiţi şi în sondajele astea, că ei vor cu Rusia, că Rusia cred că o să le dea gaz degeaba, mai ieftin. Viaţa ne arată că preţurile cresc şi Rusia vinde nu în dependenţă cum noi stăm cu capul aplecat, dar în dependenţă de preţul pieţei.”

Europa Liberă: Dumneavoastră cutreieraţi Moldova în lung şi în lat. Bănuiesc că nu e localitate, unde nu aţi fi ajuns. Ce cazuri de sărăcie v-au sensibilizat în mod aparte?

Mihai Ghimpu:
„La ţară i-a salvat pe oameni de sărăcie această cotă de pământ. Şi oamenii nu au venit, dar nu mor de foame. Plus, să nu uităm, că şi pe timpul Uniunii Sovietice, şi acum omul de la sat s-a întreţinut nu cu munca de pe deal, dar cu munca din jurul casei - vacă, porc, găini, vie, cartofi, legume, fructe, nu cu salariul pe care-l primeau de la colhoz. Dar acum e democraţie, presă liberă, oamenii văd cum trăiesc alţii. Se mai duc copii lor prin Europa şi când vin şi le povestesc şi vor şi ei. Înţeleg, vor să simtă că viaţa unui om nu constă numai pentru a mânca răcituri la hram şi la Pastele şi Crăciun. Vrea să aibă bani, să se ducă şi el pe undeva, să mai vadă ceva, să îmbrace mai bine copiii, el să-şi facă gardul mai frumos, casa mai frumoasă.”

Europa Liberă: Dar este o diferenţă de sărăcie de la sat şi de la oraş? Iată, la oraş chiar din rândul intelectualităţii multe persoane au ajuns să fie oameni ai străzii.

Mihai Ghimpu:
„Iată aici e problema că anume intelectualii au suferit şi în perioada sovietică şi acum. Şi problema este că avem multă lume care nici casă nu au, şi nici locuri de muncă, salariul este mic şi au ajuns pe stradă. Dacă la piaţă te duci şi vezi pedagogi stau şi vând ciupici.”

Europa Liberă: Lucrurile din casă, obiectele din casă.

Mihai Ghimpu:
„Lucrurile din casă, obiectele din casă. Sigur, păi asta a fost lovit intelectualul, mintea cum s-ar spune, a poporului. Eu cred că cetăţenii se consideră săraci şi nu au din considerentul că nu au văzut schimbarea.”

Europa Liberă: De ce economia atât de greu se dezvoltă?

Mihai Ghimpu: „Lumea nu percepe lucrurile, întotdeauna într-un stat mic lumea o duce mai greu. Investiţiile nu vin într-un stat mic, noi cu propriile forţe nu putem. Iată 20 de ani noi suntem în primul rând în interesul Federaţiei Ruse, care ea nu este cointeresată ca aici lucrurile să meargă. Şi uitaţi-vă cum dirijează cu preţurile la gaze, până astăzi nu avem contractul cu Gazpromul. Şi asta înseamnă indirect presiune politică asupra noastră. Unii cred că salvarea noastră este Moscova, dar vreau să spun că asta este o mare greşeală. Şi din acest considerent nu vin investitorii la noi, fiindcă văd, ei urmăresc, se uită sondajele - noi vrem cu Moscova. Dar lumea ştie că cine a fost cu Moscova n-a fost niciodată dreptate, o stabilitate politică, un adevăr promovat. Au fost interese politice, strategice, militare, geopolitice ş.a.m.d. Şi acolo unde poporul vrea cu Federaţia Rusă, europenii sunt foarte atenţi. Dar cu euro-asiatica - sondajul ne-a arătat cu un an în urmă că 70 de procente vor în Uniunea Europeană, acum hop vor mai mulţi în uniunea euro-asiatică. De ce?”

Europa Liberă: Paradoxul e că vroiau în Uniunea Europeană moldovenii atunci când la guvernare comuniştii şi când au venit liberal-democraţii s-a schimbat macazul. De acum respondenţii vor în Uniunea Euro-Asiatică.

Mihai Ghimpu:
„De ce? Fiindcă în Europa nu e stabilitate.”

Europa Liberă: Domnule Ghimpu, în campanie electorală toţi concurenţii promit prosperitatea statului, promit locuri de muncă bine plătite şi să diminueze şomajul. Ce se întâmplă pe timpul mandatului? De ce promisiunile sunt atât de greu onorate?

Mihai Ghimpu:
„Fiindcă realitatea e una şi declaraţiile sunt alta. Omul vrea să vină la putere şi-i spune omului ce-i place. Aşa e în politică.”

Europa Liberă: Au fost promisiuni de 300 de euro, de 400 de euro.

Mihai Ghimpu:
„Astea au fost aiureli, ca să-i voteze. De exemplu, noi am promis ca salariul mini, ca pensiile, salariile minime să nu fie mai joase de coşul minim de consum. Ceea ce e real şi iată încet-încet noi ajungem la această situaţie. Sunt partide politice care folosesc oamenii, votul lor, şi de aceea promit. Şi aici desigur că oamenii pe de o parte vor să trăiască bine, dar pe de altă parte ei sunt vinovaţi în faptul că trăiesc în mizerie şi sărăcie. 20 de ani de zile nu s-au clarificat în partidele politice. Electoratul nostru trebuie să fie responsabil, fiindcă când dai votul nu trebuie să te gândeşti numai la faptul, că ei, sunt alegeri - trebuie să votez. Nu. Votul asta înseamnă cui îi încredinţezi. El nu se uită că trăieşte în mizerie şi sărăcie şi copiii lor umblă dezbrăcaţi, dar îl crede pe Voronin, sau pe Şelin, sau pe cum îl cheamă, baistrucul ista politic, că Ghimpu vrea unire cu România. Dar nu analizează cum ar fi mai bine.”

Europa Liberă: Câţi ani i-ar trebui Moldovei să scape de sărăcie?

Mihai Ghimpu:
„Cel puţin două mandate, opt ani să fie la putere un partid sau o coaliţie de partide, dar cinstiţi, corecţi, fără orgolii, hoţii, interes de business. Până nu stârpim corupţia…”

Europa Liberă: Da de ce într-un stat sărac înfloreşte corupţia? De unde iau bani oamenii pentru a mitui funcţionarii şi se plâng că sunt săraci?

Mihai Ghimpu:
„Cred că prima problemă este că pedagogii, medicii, funcţionarii au salarii mici. Oamenii se gândesc: acesta dacă n-o să-i dăm, n-o să ne rezolve problema, că el nu au cu ce trăi. Şi mie mi-au propus de zeci de ori, dar nu am luat până azi un bănuţ. Sunt oameni care dacă chiar avea salarii foarte mari, oricum aşa sunt născuţi pentru asta. Unii sunt născuţi să creeze, alţii sunt născuţi să distrugă. Unii sunt născuţi să trăiască cinstit, alţii sunt născuţi să ia. Şi dacă ar avea şi milioane totdeauna ar lua. Noi avem oameni bogaţi şi ce? S-au oprit? Totdeauna iau şi folosesc funcţiile, folosesc puterea. Aşa e natura oamenilor.”

*

Europa Liberă: Oamenii scapă de sărăcie când au locuri de muncă. Aceste locuri de muncă pot apărea numai dacă statul se implică şi are un program de dezvoltare a ţării. Este opinia deputatului neafiliat Mihai Godea.

Mihai Godea
: „Trebuie să vedem ce se întâmplă în economie, trebuie să înţelegem de ce cel puţin o treime din PIB, dacă nu un PIB, este neoficial şi circulă nu ştiu pe unde. Dacă nu cumva două bugete sunt la negru şi taxele nu ajung în bugetul de stat. Să vedem de ce două treimi din economie se află la subteran.”

Europa Liberă: De ce Dumneavoastră, deputaţii, vă puneţi aceste întrebări, domnule Godea?

Mihai Godea:
„Este dificil să porneşti împotriva unei maşinării şi a unui sistem corupt în esenţă şi care este osificat deja de două decenii. Din păcate nici actuala guvernare nu şi-a dorit să schimbe prea mult starea de fapt multe din schemele create de fosta guvernare, au fost preluate şi chiar dezvoltate.”

Europa Liberă: Cei care aţi ajuns în Parlament aţi ajuns de aceea că aţi promis alegătorilor că Republica Moldova are şanse să devină un stat prosper, că lupta cu şomajul va fi prioritară, că locuri de muncă vor fi deschise noi, la fel, ca prioritate.

Mihai Godea:
„Este adevărat, am promis şi insist în realizarea acestor promisiuni. Trebuie să recunosc că am descoperit în timp că nu toţi am fost sinceri în promisiunile noastre. Atunci când am înţeles acest lucru m-am detaşat de PLDM.”

Europa Liberă: Promisiunea ce înseamnă? Să minţi poporul?

Mihai Godea: „Nu. Promisiunea înseamnă un angajament în faţa cetăţenilor şi angajamentul acesta, indiferent cât ar fi de greu trebuie dus până la capăt. Dacă e să ne amintim în 2009 în prima etapă au venit investitori, s-a înviorat intrarea investiţiilor în ţară, ceea ce s-a întâmplat la Bălţi în a doua jumătate a lui 2009, prima jumătate de an de guvernare democratică avem aproape cinci mii de locuri de muncă acolo, avem un salariu mediu acolo de cinci mii de lei. Deci, nu este un salariu mare, dar este un salariu relativ bun pentru Republica Moldova. Din păcate investitori n-au mai venit pentru că este absolut anormal ca investiţiile să fie decise undeva, într-un birou guvernamental şi cineva să decidă cine intră în ţară, cine nu intră, pe care domenii, pe care sfere se intră cu investiţiile. Din aceste considerente lucrurile nu merg. Nu există liberalizare în acest domeniu, precum nu există libera iniţiativă economic. Nu s-au schimbat prea multe din 2009 încoace, comparativ cu ceea ce a implementat Voronin şi asta este marea dezamăgire, pe care o trăieşte omul de rând şi se revoltă.”

Europa Liberă: Cu ce ochi vă uitaţi la cel sărac şi cu ce ochi vă uitaţi la cel bogat?

Mihai Godea:
„Faţă de cei bogaţi am pretenţii mai mari din simplul considerent că ei au posibilităţi mai mari şi pentru minima decenţă trebuie să fie un pic mai educaţi şi mai înţelegători. Dar nu se întâmplă foarte des acest lucru, totuşi.”

Europa Liberă: Cine sunt săracii, totuşi?

Mihai Godea:
„Sunt cei mulţi, absoluta majoritate a cetăţenilor, care vor să muncească, care caută să muncească şi negăsind nimic de lucru aici, pleacă peste hotare. Din trei milioane şi jumătate de cetăţeni, un milion sărăcit împotriva voinţei lor au plecat peste hotare şi alt milion, care-şi trăieşte viaţa într-o sărăcie lucie aici, în Republica Moldova. Avem cealaltă parte de funcţionari şi angajaţi în sectorul bugetar, care beneficiază de un salariu şi un loc de muncă şi avem mai mult de jumătate de milion de pensionari, care numai o viaţă dulce nu au, cu mici excepţii. Opt-nouă la sută dintre ei care au pensii decente, cât de cât.”

Europa Liberă: Câţi ani ar trebui Moldovei să ajungă stat prosper?

Mihai Godea: „Patru sunt suficienţi. Un mandat de guvernare este suficient pentru a face regulă în Republica Moldova. Doar dacă există voinţa politică şi dorinţa nestrămutată de a realiza ceea ce se promite oamenilor.”

Europa Liberă: Dar voinţă politică e lipsă?

Mihai Godea:
„Nu există voinţă politică la ora actuală voinţă politică pentru reforma autentică în Republica Moldova.”

*

Europa Liberă: Premierul Vlad Filat raporta recent în Parlament: guvernarea este restanţieră la asigurarea unui nivel de trai decent.L-am întrebat pe părintele Pavel Borşevschi, parohul bisericii Sfântul Dumitru din Chişinău, dacă cei bogaţi se gândesc şi la cei săraci.

Pavel Borşevschi:
„Niciodată. Şi mai ales aceşti bogaţi au o singură îndreptăţire - lasă-l şi pe el să muncească. El ar munci, de fapt, dar nu avem nici un drept să-i judecăm de ce ei nu muncesc. Datoria noastră este de a da celui care cere. Mai bine este de a da, decât a lua. Şi să dai nu atât peştele, cât undiţa. Să-i dai posibilitate omului de a câştiga, asta e tot creştineşte.”

Europa Liberă: Sfânta Scriptură zice foarte lămurit: adu-ţi aminte de foamete în vremea săturării şi de sărăcie şi lipsă în ziua avuţiei.

Pavel Borşevschi: „Şi dacă vă aduceţi aminte, însuşi Ioan Botezătorul, care chema la pocăinţă, el a pregătit calea lui Hristos, le zicea celor avuţi, fariseilor, cărturarilor, care judecau pe văduva că ea pune numai doi bani, dar ei pun pungi întregi: pui de năpârcă le zicea. Iată cine sunt bogaţii. Să nu uităm că bogat a fost şi Avraam, să nu uităm că bogat a fost şi Iovv din Vechiul Testament, să nu uităm că bogaţi au fost şi Sfântul Spiridon din Trimitunda, care până la urmă, ca şi Avraam la masă, până nu hrănea un străin, un drumeţ, sau era în stare să se dezbrace de hainele cele mai scumpe - că la urma urmei gol m-am născut în lumea aceasta şi gol am s-o părăsesc. Atunci suntem şi noi ca Alexandru cel Mare - cuceritori ai lumii întregi, pentru că numai prin pomană noi putem cuceri lumea. Atunci vor sta în faţa lui Dumnezeu cei cu care noi am făcut milostenie. Eu sunt pentru aceea ca cei bogaţi cu plăcere mare din ceea ce mai au să împartă cu mânuţa lor proprie. Să vă uitaţi de fapt unşii lui Dumnezeu, împăraţii, mergeau pe la spitale, îngrijeau de bolnavii cei mai greu. Să nu uităm că în lumea aceasta într-adevăr ne naştem goi şi absolut tot ce avem noi, ne dă Dumnezeu. Şi dacă noi ştim corect s-o împărţim, suntem împărţitori buni, atunci vom avea şi noi în această lume. Dar câtă plăcere de la un om care poţi să-i dai, nu să primeşti. Că mai bine este a da, decât a lua.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG