În această săptămânâ, comentariile din presa de la Bucureşti arata o anumita coagulare a opiniei publice in jurul ideii ca intelectualii trebuie sa revina in politica. Ar fi o solutie pentru imbunatatirea calitatii clasei politice, al carei nivel e privit drept sursa a degradarii mediului politic.
Cristian Câmpeanu vorbeste în România Liberă despre “rinocerizarea României”. Sensul dat sintagmei nu se refera neaparat la antisemitism, desi il include, ci mai ales la agresivitatea cu care sunt atacati intelectualii care indraznesc sa fie critici la adresa modului de a se face politica in această țară. Simptome de rinocerizare ar fi si revenirea la atitudinea fata de privatizare de la inceputul anilor 90 („nu ne vindem țara!”, se scanda atunci), ca si ascensiunea „aiuritoare” a patronului OTV Dan Diaconescu ca politician. Degradarea fara precendent a substantei civice si culturale a tarii poate fi ilustrata, mai arata editorialistul României Libere, si cu „mârlănia vesela” cu care sunt impinsi afara din Partidul Democrat Liberal intelectuali precum Cristian Preda sau Monica Macovei. In cheia lui Eugen Ionescu - autorul notiunii de rinocerizare - citam, „realitatea romaneasca este tragica pentru ca ea este ireversibila si duce intotdeauna la dictatura”.
Ioana Ene, care scrie pentru portalul ziare.com, intoarce pe toate partile ipoteza unui nou partid, care sa grupeze in numar mai mare intelectuali si care sa se adreseze acelui electorat mai educat, care nu mai vine la vot pentru ca nu se regaseste in politica actualelor partide. Formatiunea ar putea fi cea pe care intentioneaza sa o fondeze premierul Mihai Razvan Ungureanu, “un intelectual cu ambitii reformiste, cu principii si ideologie” – spune autoarea articolului. Sansele ca formatiunea sa preia din mers – si sa salveze – PDL-ul sunt insa ca si inexistente, socoteste Ioana Ene. Partidul a ajuns intr-o stare de degradare atat de avansata, incat premierul insusi ar putea cadea victima experimentului.
Si Armand Gosu se refera, in revista 22, la subiectul intelectualilor in politica. „Lideri importanti din tot spectrul politic pretind ca electoratul educat oricum nu iese la vot ” – este argumentul sub care se promoveaza pe scara larga neofeudalismul politic, arata Gosu. Doar ca acest fenomen nu este, cum s-ar putea crede, pretul platit descentralizarii si votului uninominal, ci pur si simplu rezultatul precaritatii partidelor politice.
Cristian Câmpeanu vorbeste în România Liberă despre “rinocerizarea României”. Sensul dat sintagmei nu se refera neaparat la antisemitism, desi il include, ci mai ales la agresivitatea cu care sunt atacati intelectualii care indraznesc sa fie critici la adresa modului de a se face politica in această țară. Simptome de rinocerizare ar fi si revenirea la atitudinea fata de privatizare de la inceputul anilor 90 („nu ne vindem țara!”, se scanda atunci), ca si ascensiunea „aiuritoare” a patronului OTV Dan Diaconescu ca politician. Degradarea fara precendent a substantei civice si culturale a tarii poate fi ilustrata, mai arata editorialistul României Libere, si cu „mârlănia vesela” cu care sunt impinsi afara din Partidul Democrat Liberal intelectuali precum Cristian Preda sau Monica Macovei. In cheia lui Eugen Ionescu - autorul notiunii de rinocerizare - citam, „realitatea romaneasca este tragica pentru ca ea este ireversibila si duce intotdeauna la dictatura”.
Ioana Ene, care scrie pentru portalul ziare.com, intoarce pe toate partile ipoteza unui nou partid, care sa grupeze in numar mai mare intelectuali si care sa se adreseze acelui electorat mai educat, care nu mai vine la vot pentru ca nu se regaseste in politica actualelor partide. Formatiunea ar putea fi cea pe care intentioneaza sa o fondeze premierul Mihai Razvan Ungureanu, “un intelectual cu ambitii reformiste, cu principii si ideologie” – spune autoarea articolului. Sansele ca formatiunea sa preia din mers – si sa salveze – PDL-ul sunt insa ca si inexistente, socoteste Ioana Ene. Partidul a ajuns intr-o stare de degradare atat de avansata, incat premierul insusi ar putea cadea victima experimentului.
Si Armand Gosu se refera, in revista 22, la subiectul intelectualilor in politica. „Lideri importanti din tot spectrul politic pretind ca electoratul educat oricum nu iese la vot ” – este argumentul sub care se promoveaza pe scara larga neofeudalismul politic, arata Gosu. Doar ca acest fenomen nu este, cum s-ar putea crede, pretul platit descentralizarii si votului uninominal, ci pur si simplu rezultatul precaritatii partidelor politice.
