Linkuri accesibilitate

Ce drepturi ale omului au fost încălcate cel mai des în Moldova în 2011?


Anatolie Munteanu, avocat parlamentar

Anatolie Munteanu, avocat parlamentar

Interviu cu Anatolie Munteanu, directorul Centrului pentru Drepturile Omului.

Anatolie Munteanu: „Pe primul loc rămân a fi, ca şi în anul trecut, abordate problemele de acces la o justiţie echitabilă. Imediat după acest subiect vine violarea dreptului la integritate fizică şi psihică. Aparent, am putea spune că este o dinamică pozitivă comparativ cu anul trecut, dar pentru mine este important ca rezultat analitic că aceste două probleme pe parcursul a doi ani de zile se menţin pe primele poziţii. În afară de aceasta avem o creştere de la 172 la 190 de adresări pe dimensiunea asigurărilor sociale, cred că este un lucru firesc, or creşterea costului vieţii pe parcursul anului 2011 a fost evidentă şi avem un grup de cetăţeni sau o pătură socială care include persoanele în etate sau familiile monoparentale care întâmpină dificultăţi serioase în a-şi asigura un mod de trai decent. Avem o creştere semnificativă de la 4 la 16 adresări pe dimensiunea libertăţilor individuale, aici mă refer la libertatea de conştiinţă, religie ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Aţi spus că situaţia s-a îmbunătăţit modest în comparaţie cu 2010-2009, dar pe de altă parte totuşi autorităţile şi-au propus să reformeze mai multe domenii, inclusiv cel al justiţiei. De ce nu există schimbări mai radicale la capitolul respectării drepturilor omului?

Anatolie Munteanu:
„După mine şi reforma justiţiei nu a întrat în faza unor reforme cu adevărat hotărâte şi multidimensionale. Dar la începutul anului 2011 am avut şi un sondaj, după mine, foarte îngrijorător, dacă nu catastrofal pentru justiţia Moldovei, unde se spune că doar un procent, sau un procent foarte mic de cetăţeni au încredere în sistemul judecătoresc. Cunoscând şi lucrurile pe interior vreau să vă spun că cu adevărat starea de lucruri necesită o intervenţie urgentă.”

Europa Liberă: Se ştie că, de facto, autorităţile de la Chişinău nu pot controla mersul lucrurilor în regiunea transnistreană, iar mai multe organizaţii militante pentru drepturile omului au atras atenţia repetat că cetăţenilor din stânga Nistrului le sunt încălcate un şir de drepturi. Ce concluzii la acest capitol conţine raportul dvs.?

Anatolie Munteanu:
„Pe parcursul anului 2011 am sesizat cazuri ce ţin de asigurarea dreptului la libertate, a dreptului la siguranţă şi integritate fizică şi psihică, mă refer aici la condiţiile de detenţie în care se află persoanele aflate în custodia aşa-ziselor autorităţi din stânga Nistrului. Am fost sesizaţi referitor la asigurarea dreptului la asistenţă medicală. Din ceea ce am consultat cu experţii de la Promo-Lex, care insistă de ceva timp şi noi susţinem şi preluăm acest mesaj, că ar fi o problemă şi în ceea ce priveşte înrolarea forţată a tinerilor în forţele armate din stânga Nistrului.”

Europa Liberă: Adoptarea legii anti-discriminare care are drept obiectiv să apere drepturile mai multor categorii este amânată de autorităţi. Care categorii de persoane au de suferit cel mai mult în lipsa acestei legi anti-discriminare pe parcursul anului 2011?

Anatolie Munteanu:
„Situaţii de discriminare totuşi există în societatea noastră doar că ele sunt foarte greu de identificat şi din păcate cetăţenii nu se adresează nouă sau altor autorităţi. Spre exemplu noi am primit doar câteva reclamaţii din partea minorităţii rome care au invocat câteva momente în care s-au simţit discriminaţi. De asemenea am înregistrat câteva semnale de discriminare a minorităţilor sexuale. Am fost sesizaţi despre cazuri de discriminare pe principiul împărtăşirii viziunilor religioase. Cu siguranţă, adoptarea unei legi anti-discriminare ar avantaja Republica Moldova în dialog cu partenerii noştri străini şi am putea vorbi clar că noi am realizat nişte angajamente asumate faţă de organismele ONU. Totodată ar fi un semnal clar pentru societate că cu adevărat Republica Moldova se angajează într-un proces de a trece de pe hârtie drepturile fundamentale în viaţa de zi cu zi.”

Europa Liberă: După revoltele din aprilie 2009, Republica Moldova a fost în mod special monitorizată de organizaţiile internaţionale la capitolul drepturile omului. Multe victime ale acelui eveniment nu sunt deocamdată repuse în drepturi. De ce acest dosar rămâne neelucidat?

Anatolie Munteanu:
„Atunci în aprilie au avut de suferit două valori protejate de Constituţie şi de actele internaţionale la care Republica Moldova face parte şi acestea au fost: dreptul la libertatea întrunirilor şi dreptul la libertate şi la siguranţă fizică şi psihică. Mai multe persoane au invocat că au fost supuse abuzurilor din partea poliţiştilor în timpul reţinerii sau imediat după reţinere, au fost 104 astfel de reclamaţii faţă de organele procuraturii. După mine este îngrijorător alt lucru pentru că în justiţie au ajuns şi mai puţine cauze, iar pedepsele care au fost aplicate faţă de persoanele recunoscute culpabile de săvârșirea nelegiuirilor din acea perioadă au suportat pedepse simbolice. Şi de aici putem vorbi despre caracterul slab al prevenţiei actelor de tortură sau de rele tratamente. Dacă vorbim de recuperarea prejudiciului cauzat pe fonul evenimentelor din aprilie eu cunosc activitatea unei comisii guvernamentale care a fost instituită şi a despăgubit un anumit număr de cetăţeni care au avut de suferit. Astăzi este instituită şi lucrează o altă comisie guvernamentală, membru al căreia sunt chiar eu. Şi vreau să spun că deja avem circa 40 de dosare. Vreau să vă atrag atenţia că Republica Moldova are deja instituit un mecanism este vorba de Legea 15-45 privind recuperarea prejudiciului cauzat prin acţiunile judecătorilor, procurorilor sau organelor de poliţie. Mare îmi este mirarea să vă spun că acest mecanism nu a fost utilizat. Chiar nu înţeleg de ce persoanele care au avut de suferit în rezultatul evenimentelor din aprilie 2009 nu uzează de acest mecanism. Eu sunt de părere că este insuficient să declarăm că propagăm o idee zero toleranţă pentru tortură sau rele tratamente. Este necesar de întreprins măsuri efective în acest sens, cum ar fi sporirea gradului calităţii de investigare a cazurilor de tortură şi rele tratamente, precum şi penalizarea nu simbolică, ci reală a acestor acte.”

XS
SM
MD
LG