Paradoxul lui 8 martie: în loc de drepturi – complimente

Astăzi, când ziua de 8 Martie îi pune în mişcare pe cei mai mulţi bărbaţi şi-i face să se lansează într-un ultim tur de magazine în căutarea cadourilor pentru soţii, mame, prietene sau colege, puţini mai stau să se gîndească la originea ideologizată a acestei sărbători. Cu o istorie de aproape un secol şi pornită de la o mişcare prin care femeile au încercat să-şi dobândească dreptul de vot, dar şi alte drepturi rezervate până atunci doar bărbaţilor, 8 martie a devenit apoi, în Uniunea Sovietică, sărbătoare oficială sub regimul lui Stalin, graţie unei fruntaşe a bolşevicilor care opta făţiş pentru anularea familiei şi a căsătoriei în favoarea amorul liber şi colectivist, de natură să rezoneze cu ideologia proletarilor.

Tocmai acesta este motivul din care astăzi unii tratează cu rezervă sărbătoarea de 8 martie pe care o consideră eminamente comunistă. Câţi dintre acei mulţi au renunţat însă şi la obiceiul cadourilor pentru femeile dragi în această zi? Puţini, cel mai probabil.

Ce semnificaţie are totuşi astăzi ziua de 8 martie? Iată un punct de vedere împărtăşit Europei Libere de Constantin Cheianu, dramaturg, scriitor, jurnalist: „Nu pot avea o atitudine univocă faţă de această sărbătoare dacă mă gândesc de la ce a pornit şi unde s-a ajuns. În Europa, femeile şi-au dobândit pe alocuri tot ce şi-au dorit şi nu au mai avut nevoie de ea. În spaţiul sovietic, însă, acest lucru nu s-a întâmplat, femeilor li s-au acordat doar drepturi minime.

Pe de altă parte, această sărbătoare, pornită de la una cu tentă politică, a fost epurată ulterior de conotaţia politică şi s-a transformat într-un fel de Anul Nou. A fost umanizată, romantizată oarecum. Mai mult decât atât, ea a ajuns în cele din urmă să aibă o conotaţie erotică. Pare a fi un fel de sărbătoare a Sf. Valentin şi asta.

Şi aici este partea tristă, pentru că şi femeile, şi bărbaţii au uitat că această zi avea altă semnificaţie atunci când s-a produs acea grevă şi că problemele drepturilor femeilor nu sînt deloc rezolvate. Uite că nu am rezolvat-o şi în această zi în loc să vorbim despre drepturi, femeile ne cer şi noi le oferim complimente. În loc de drepturi – complimente.”

Dar iată care ar fi cel mai important motiv de nemulţumire pe care crede Constantin Cheianu că ar trebui să-l aibă femeile din Republica Moldova: „Ele au mult mai multe responsabilităţi faţă de familie cu tot ce cuprinde asta. Ele cumva sunt mai preocupate de destinul acestei familii, spre deosebire de bărbaţi care şi-au asumat cu uşurinţă scuza că ei sunt cu serviciul, cu adusul banilor. Ei lasă o grămadă de responsabilităţi pe seama femeilor, deşi ar putea participa foarte bine şi ei, mai ales că şi femeile acum au serviciu, au responsabilităţi profesionale.”

Ce determină menţinerea obiceiului cadourilor de 8 Martie? Tradiţia? Dragostea? Teamă de reproşuri? Constantin Cheianu crede că mai degrabă încercarea bărbaţilor de a le recompensa oarecum pe femei pentru suferinţă: „Toţi simt că femeile sunt nedreptăţite aici – simt asta şi femeile, şi bărbaţii. Într-un fel, în ziua asta ca şi cum femeile primesc scuzele bărbaţilor prin aceste complimente, cadouri. E un fel de ritual prin care bărbaţii îşi cer scuze, iar femeile accept scuzele acestea. Asta crează pe de altă parte un soi de efect oarecum de adormire – dacă într-o zi le acorzi atâta atenţie femeilor, asta te scuteşte parcă să le acorzi atenţie în celellate 364.”

Etnologul Varvara Buzilă propune însă o interpretare mai conciliantă a acestei sărbători: „Dincolo de diversele interpretări, esenţa acestei lumi rămâne una polară, ea este împărţită în femei şi bărbaţi. Şi chiar dacă există atitudini foarte diferite, întrebarea este – noi avem nevoie de sărbători. Sigur că avem. Şi eu cred că este foarte bine că ştim să dăm importanţă acestei zile şi prin aceasta nu plătim nici un tribut nici unei ideologii. Ci ne înscriem într-un scenariu milenar, pentru că toate popoarele europene sărbătoresc în perioada 1-12 martie zilele zeităţilor feminine, zilele matroanelor. Deci, cu nimic nu ne deosebim de societăţile noastre de acum o mie sau două mii de ani, care sunt primăvara cu gândul la natura mamă, la mama care ne-a dat fiinţa, la mama ideal. Este important să facem acest lucru pentru continuitatea neamului omenesc”, ne-a spus Varvara Buzilă.