Statul îşi propune să reducă rata mortalităţii în drumul spre spital prin modernizarea serviciului de asistenţă medicală de urgenţă. Un program naţional în acest sens a fost aprobat recent de guvern. Ce prevede acest program şi cât de optimist poate fi cetăţeanul că între planuri şi posibilităţi chiar se va realiza ceva? Vom discuta în această dimineaţă cu ministrul adjunct al Sănătăţii, Viorel Soltan.
Europa Liberă: Guvernul a aprobat, aşadar, un Program naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru perioada 2012-2015. Un program ambiţios, cum pare, care ar trebui să aibă ca efect reducerea în trei ani a ratei mortalităţii la etapa prespitalicească cu 5 la sută faţă de anul curent. În general, rata de acum a mortalităţii în drumul spre spital cum poate fi apreciată, eventual raportată la o medie europeană, de exemplu?
Viorel Soltan: „Dacă am raporta la media europeană, este un pic ridicată, trebuie să recunoaştem. Pentru aceasta şi avem nevoie de programele acestea ambiţionase, ca să reducem această rata de mortalitate.”
Europa Liberă: Dacă ar fi să concretizăm, ce va presupune această operaţiune de modernizare a serviciului de asistenţă medicală urgentă, programată pentru trei ani?
Deci, în primul rând acest program ţine să ridice accesibilitatea populaţiei la serviciile medicale de urgenţă. Ideea este de a mări accesibilitatea în special pentru populaţia rurală. Şi se aşteaptă să fie definitivată şi structura organizaţională a asistenţei medicale de urgenţă ca să asigurăm cu puncte de asistenţă medicală de urgenţă pentru localităţile rurale nu mai departe decât 25 km, adică având raza de 25 km între ele ca să putem acoperi geografic, să zic eu, întreaga republică cu aceste servicii la timp. Şi este vorba şi de echipele de asistenţă medicală de urgenţă.
Al doilea moment foarte important ţine de operativitatea prestării acestor servicii. Ideea este cât mai rapid să se deplaseze echipele de intervenţie pentru ca să reuşească la timp să intervină şi să micşoreze această mortalitate prespitalicească. Şi în al treilea rând este vorba despre calitatea acestor servicii, unde vorbim despre programe de instruire, instruire continuă, politici de motivare a personalului, inclusiv introducerea telemedicinii, care în toată lumea ia amploare şi arată să fie un serviciu eficient contra cost.”
Europa Liberă: Vremurile când ambulanţele erau văzute de mulţi ca „taxiuri ale morţii” nu sunt chiar atât de îndepărtate. Cât de mult s-a schimbat situaţia în acest sens: sunt ambulanţele mai medicalizate, sunt medicii urgentişti mai bine pregătiţi, astfel încât să fie salvate mai multe vieţi la stadiul pre-spital, decât acum câteva decenii?
Viorel Soltan: „Cu siguranţă s-a schimbat situaţia spre bine. Nu pot să afirm că astăzi avem suficiente ambulanţe pentru a acoperi necesitatea. Conform calculelor noastre, serviciul ar trebui să beneficieze de vreo 450, la moment avem în jur de 350 în funcţiune. Şi programul chiar îşi propune ca scop să reînnoiască acest parc de autospeciale. În general, serviciul are nevoie de mai multe tipuri de ambulanţe. Pentru prima dată li se dă o caracteristică foarte clară, de tip A, B şi C, specifice pentru anumite intervenţii. Se presupune că în jur de 20 de procente din parcul de maşini va fi reînnoit anual timp de 5 ani şi aparent am găsit şi fonduri pentru aceasta. Respectiv, noi sperăm foarte mult ca la sfârşit de program să spunem cu mândre că am reînnoit tot parcul.”
Europa Liberă: Vă dorim succes, mau ales că cifrele care se vehiculează sunt destul de îngrijorătoare: serviciul de asistenţă medicală urgentă are doar ceva peste 70 la sută din necesarul de transport, iar cam o treime din autosanitarele aflate în dotare pot fi considerate rable pur vechime, pur tehnic vorbind.
Viorel Soltan: „Pur tehnic vorbind, da, fiindcă ca şi la oricare echipament, există un grad anumit de uzură şi trebuie să recunoaştem că mai sunt echipamente cu uzură mare, chiar şi de 100 de procente. Dar asta e – se lucrează pentru înnoirea acestui parc, au fost înregistrate deja succese şi mergem înainte ca să dezvoltăm acest serviciu.”
Europa Liberă: Când se exprimă intenţii de telemedicină, de servicii consultative la distanţă etc., aşa cum se spune în program, ce se are în vedere, de fapt?
Viorel Soltan: „Se are în vedere ca la momentul în care se deplasează o ambulanţă cu elemente de telemedicină, să se poată face o examinare, rezultatul să se transmită prin internet la centru, în timpul în care pacientul este în drum spre o instituţie medicală să vină şi rezultatele analizelor, să se pună şi un diagnostic în drum, eventual să se dea şi o consultanţă a specialistului, spre exemplu, neurochirurgul sau cardiochirurgul. Ideea este să nu pierdem timpul pentru transportare, să utilizăm acest timp pentru a ajuta pacientul cât mai repede posibil.”
Europa Liberă: Acum vreo 220 de ani a apărut primul serviciu de ambulanţă, în armata lui Napoleon - dotat cu „ambulanţe zburătoare”, cum se numeau un pic ironic la acea vreme, deşi trase de cai… Acum, iată programul moldovenesc despre care vorbim chiar prevede nişte „ambulanţe zburătoare” – elicoptere sanitare pentru acoperirea întregului teritoriu în situaţii de urgenţă majoră… Câte elicoptere ar urma să fie la îndemână?
Viorel Soltan: „Bine, nu foarte multe, pentru că în principiu Republica Moldova are un teritoriu relativ mic. Ideea este că într-adevăr lumea cunoaşte deja elicoptere adaptate special, elicoptere micuţe, dar adaptate pentru acest serviciu. Chiar se discută foarte intens pentru a stimula un parteneriat public-privat în acest domeniu. Ştiţi, vedem deja la New-York, la Washington, o parte din oameni se deplasează cu aceste elicoptere micuţe între cartierele oraşului, din cauza aglomeraţiei din trafic. Accesul la aceste servicii cu timpul devine mult mai uşor şi sperăm şi noi că vom obţine aceste ambulanţe.”
Europa Liberă: Apropo acum câte elicoptere îşi permite să aibă medicina moldovenească?
Viorel Soltan: „Acum din păcate nici unul. Noi avem serviciul acesta, numit „Sanaviaţie”, dar sunt utilizate autospeciale de tip C.”
Europa Liberă: Am citit cu surprindere că Serviciul de asistenţă medicală de urgenţă dispune de doar 56 la sută din personalul medical. Cum ar putea soluţiona programul naţional această problemă?
Viorel Soltan: „Acest program prevede anumite elemente de motivare a medicilor din serviciul de urgenţă. În mare parte ţine de motivarea financiară, dar nu numai. E vorba şi de motivarea profesională. Fiindcă oricare lucrător medical este tentat să-şi ridice calificarea. Deci este vorba şi despre o instruire continuă, inclusiv peste hotare. Deci, este vorba despre un complex de măsuri care au ca scop să motiveze personalul pentru a fi încadrat.”
Europa Liberă: Costul estimativ al programului ar fi de 2 miliarde jumătate de lei: de unde atâta bănet, mai ales în vremuri de criză?
Viorel Soltan: „Conform calculelor noastre, o treime poate fi asigurată din contul fondurilor asigurării obligatorii medicale, o altă treime - din granturi, şi undeva o treime sunt încă bani neacoperiţi, doar că aceştia vor fi mobilizaţi prin anumite parteneriate publice-private şi motivarea investiţiilor suplimentare. Vreau să spun un lucru vizavi de bănetul acesta despre care spuneţi dvs. Republica Moldova are bani relativ buni pentru a face lucrurile bine, numai că trebuie să-i cheltuim cu cap şi să avem investiţii strategice, adică ţintite clar asupra unor beneficii pentru populaţie.”
