Ultimul sondaj al Institutului de Politici Publice denotă decepţia cruntă a maselor. 83% dintre cetăţeni cred că ambarcaţiunea RM e în derivă, iar sursa principală a nemulţumirii e politica autohtonă. Niciodată încă 91% dintre cetăţenii chestionaţi nu au fost dezamăgiţi de prestaţia politicienilor. Acum, iată, sînt.
Sondajul cu pricina nu a venit pe un teren gol. În aer demult plutesc scîrba şi lehamitea provocate de făuritorii de ţară care nu mai pot alege un preşedinte. Nu e de mirare deci că editorialul din Timpul de ieri se intitulează ÎN PRAGUL GREŢEI ABSOLUTE. Iar un grup de bloggeri dezgustaţi îşi afişează deschis dorinţa de a boicota alegerile. Pe palierul cotidianului oamenii sînt în continuare nemulţumiţi de salarii şi de pensii, de nivelul de trai şi de proliferarea corupţiei.
Realitatea cu amănuntul şi cu Iulian Ciocan
Scîrba asta nu e nouă, ea a existat mereu aici în ultimii 20 de ani, dar acum pare şi mai pronunţată. Nu se aşază lucrurile în Moldova, iar politicienii nu îndreptăţesc aşteptările oamenilor. Şi parcă ar trebui să se închege ceva după 20 de ani. Două decenii sînt totuşi, deseori, o treime din viaţa omului. Dar… nu se face mare lucru, cu excepţia discursurilor demagogice şi sterile şi a călcatului în gropi.
Aici mi se pare oportună o precizare. Politicienii ăştia, consideraţi nepricepuţi, nu au căzut de pe Marte. Ei sînt mereu aleşi chiar de masele dezgustate, ei sînt emanaţia poporului. Mulţi dintre simplii muritori s-au bătut pe burtă şi au cinstit prin cămine studenţeşti cu actualii făuritori de ţară, care păreau a fi atunci oameni dintr-o bucată. De aceea, cei scîrbiţi acum din cale-afară nu ar trebui să-şi focalizeze antipatia doar pe guvernanţi, ci şi pe mediul care îi produce cu duiumul.
Ce se întîmplă oare cu aceste mase care delegă, cu o obstinaţie demnă de o cauză mai bună, politicieni ineficienţi? Şi oare nu este cumva zîzania dintre fracţiunile parlamentare o expresie a dezagregării societăţii moldoveneşti?
Scîrba, dezgustul, lehamitea şi dorinţa de a nu mai vota ne-au însoţit mereu în anii tranziţiei. Dar nici ele, deşi sînt mînă-n mînă cu dramul de luciditate, nu prea ne-au ajutat. Prin urmare, soluţia stă pitită în altă parte. Dar, fireşte, nimeni nu le poate interzice oamenilor să fie îngreţoşaţi.
