Europa Liberă: Promotorii campaniei ,,Averea la vedere” a „n”-a oară recunosc că eficiența este minimă. Că demnitarul continuă să-și vadă de treabă sau să neglijeze nevoia de a-și scoate averea la vedere. Foarte puțini parlamentari au reacționat cu bunăvoință, sau cu spirit pragmatic și și-au afișat averile, înțelegând că asta s-ar putea să fie un as în mâneca lor în viitoarele campanii electorale, pentru că la un moment dat, și în societatea noastră transparența și onestitatea s-ar putea să devină marfă credibilă, vandabilă, aducătoare de profituri politice. Dar cea mai mare parte a demnitarilor continue să trateze cu superficialitate și chiar aroganță cererile și revendicările societății civile de a-și scoate la vedere pentru a fi comparate salariile lor de la buget cu estimările făcute de ong-iști privind averile pe care le au. Pornind de la această premisă: când și dacă va deveni societatea civilă într-adevăr un factor eficient de presiune, astfel încât demnitarii să se vadă siliți să scoată averile la vedere?
Un punct de vedere de Igor Boţan
Igor Boțan: „În ultimii trei ani, societatea civilă din Moldova a lansat câteva campanii cu impact, care au avut rezonanță în societatea moldovenească. Este vorba despre ,,Parlamentul curat” și ,,Avere la vedere”. Esența campaniei ,,Parlamentul curat” era să informeze cetățenii despre listele de candidați, pe care partidele politice le propun spre votare cetățenilor și despre persoanele care nu sunt tocmai în relații bune cu integritatea morală și cu legislația Republicii Moldova. Esența campaniei era cooperarea cu liderii de partide, ca acești lideri de partide să vadă cercetările societății civile celor implicați și să răspundă efectiv astfel încât finalmente persoanele care pot aduce atingere de imagine să fie excluse din listele de candidați.”
Europa Liberă: Adică parteneriatul în sine contează și nu rezultatul concret?
Igor Boțan: „Exact, pentru că parteneriatul s-a dorit a fi unul de lungă durată, astfel încât liderii partidelor politice să fie cointeresați. Ceea ce au făcut liderii partidelor a fost să ignore aceste investigații, astfel încât atunci când au fost publicate bucletele cu informația, așa cum a fost prezentată partidelor politice, aceștia să ridice un scandal și să ceară justiției ca să stopeze difuzarea bucletelor. A trecut un an de zile, fenomenul s-a consumat și justiția moldovenească a dat dreptate organizațiilor societății civile. Este un indicator – toți au procedat la fel, și cei de la guvernare, și cei din opoziție.
Altă campanie – finanțarea partidelor politice. De asemenea, la prima vedere parcă s-au arătat interesate, însă, până la urmă, s-a ajuns la concluzia că atât cei de la guvernare, nu contează cine sunt, și cei de la opoziție, procedează la fel. Folosesc bani nedeclarați, bani din surse dubioase pentru a-și finanța campania electorală și nici pe departe nu manifestă interesul pentru ca acest fenomen să fie eliminat din societate.
Mai mult decât atât, s-a constatat că Alianța pentru Integrarea Europeană, care chipurile ar trebui să promoveze integritatea clasei politice, după ce a adoptat o lege privind modul de funcționare a unei comisii naționale de integritate timp de mai multe luni, de trei-patru luni de zile nu a publicat această lege pe motiv că ea încă se redactează. Iar comisia respectivă ar trebui tocmai să verifice modul în care funcționarii publici, cei cu demnitate publică își declară averea și interesele.
Vedem un fel de solidaritate între putere și opoziție în ceea ce privește interesele legate de ascunderea informației privind interesele și averile pe care le au, finanțarea ilicită, putem spunem cu fermitate acest lucru, a campaniilor electorale, ignorarea apelurilor societății civile în ceea ce privește curățirea listelor de candidați.
Putem spune că societatea civilă, de bine de rău își face meseria. Partea a doua a problemei – cum reacționează societatea, dacă societatea are cultura politică necesară pentru a reacționa adecvat la aceste informații care sunt date publicității este o altă problemă. O problemă foarte, foarte dificilă și gravă, din punctul meu de vedere, pentru Republica Moldova.”
Europa Liberă: Putem vorbi despre o verigă a ong-iștilor suficient de autonomă, și financiar și managerial, astfel încât să nu mai depindă de bunul plac al finanțatorilor externi?
Igor Boțan: „Eu cred că nu putem pune problema așa. Republica Moldova este dependentă de suportul internațional, 90%, poate 95% din suportul extern se duce Guvernului, cinci procente se duc pentru așa-zisa societatea civilă, care trebuie să fie al treilea ochi, un fel de turn de veghe asupra ceea ce face Guvernul. De aceea guvernanții înțeleg că trebuie să lase libertăți societății civile. Dar, în același timp, ei au progresat foarte mult în a dosi informațiile care sunt de interes public pentru a nu fi eventual sancționați de cetățeni în timpul campaniilor electorale.”
