În această parte a lumii, numită Moldova, creşterea preţurilor mai mereu bagă în sperieţi simplii muritori. Se pare însă că în astă toamnă, după noua, ritualica scumpire a gazelor naturale, va urma o explozie a preţurilor ce va provoca dezamăgiri nemaivăzute aici.
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Caravana scumpirilor exasperante a început deja. Deunăzi am văzut, la televizor, nişte doamne uluite de noul preţ al laptelui. Termocomul a cerut, cum şi era de aşteptat, majorarea preţului gigacaloriei vitale. După care, tot pe sticlă, s-au perindat chipurile disperate ale unor pensionari care declarau că nu vor mai plăti facturile fiindcă nu au bani pentru asta. Şi administratorii rutelor de maxi-taxi au cerut scumpirea călătoriei. Asta ar trebui să coste 4 lei, în opinia lor. În replică, unii pasageri au declarat că vor abandona maxi-taxi-urile şi vor merge pe jos.
Prima reacţie a omului simplu, bulversat de avalanşa scumpirilor, e să renunţe la ceea ce se scumpeşte. Nu poţi însă renunţa la toate, pentru că trebuie cumva să supravieţuieşti. De aceea, dacă ai venituri modeste, trebuie să renunţi selectiv, adică să renunţi la ceva fără de care poţi exista. Din această perspectivă, cel mai mult riscă administratorii de maxi-taxi-uri. Am spus-o încă acum un an: nu voi plăti 4 lei pentru a merge cu microbuzul. Voi căuta alte soluţii. Aici cel puţin am un spaţiu de manevră. Pe care nu-l am deocamdată în raport cu megamonopolistul Gazprom, care face ce vrea cu mine. Înţeleg problemele administratorilor rutelor, dar vor fi negreşit şi alţii ca mine, care se vor gîndi la problemele lor personale.
Urmărind cu luare aminte fluctuaţia preţurilor aici în anii tranziţiei, m-am pătruns de convingerea că ea e deseori dubioasă, că deseori ea nu are nici în clin, nici în mînecă cu economia de piaţă. Vă amintiţi, stimaţi ascultători, cum dispăruse hrişca de pe rafturile magazinelor? Va amintiţi că nu demult preţul unui kg de hrişcă ajunsese să coste 40 de lei. Am zis atunci că preţul ăsta e anormal. Acum, iată, costa numai 18-20 de lei. Ciudată metamorfoză, nu?
Dar hrişca e o excepţie, pentru că de cele mai multe ori preţurile majorate sau umflate incredibil nu se mai micşorează. Ele cresc ca ciupercile după ploaie şi asta, în fond, nu ar fi o problemă, dacă şi salariile maselor ar fi la fel de viguroase. Nu sînt, din păcate, de multe ori. Aici salariile niciodată nu sînt la fel de săltăreţe ca preţurile care au devenit demult europene...
