Linkuri accesibilitate

David Oistrah: „nu o să uit niciodată simțul artistic deosebit, farmecul și profunzimea interpretării lui și în același timp simplitatea și modestia cu care apărea pe scenă”.





Cu ocazia ediției aniversare a Festivalului Enescu, încheiată duminica trecută la București, Editura „Casa Radio” a publicat o colecție de șase seturi a cîte două discuri, înregistrări istorice din arhivele radioului. Trei dintre ele îl au ca erou pe violonistul David Oistrah. Mai mult de la Victor Eskenasy.

David Oistrah în colecția CD Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția 1, 1958 a Editurii „Casa Radio” la București


„Cred că, în continuare, prin înregistrări și diverse informații, [acest Festival] se va afla pe larg în atenția internațională”, declara David Oistrah într-un interviu difuzat în pauza concertului de la 5 septembrie 1958, unul din cele trei cu participarea celebrului violonist sovietic și din care un extras figurează pe unul din discurile apărute acum la București. Au trebuit să treacă însă peste 50 de ani, 30 sub regim comunist, dar și 20 în libertate și în condițiile unei economii de piață, ca înregistrările despre care vorbea Oistrah să vadă în sfîrșit lumina, după îngroparea lor adîncă, lipsită de sens, în Fonoteca radioului de la București.

Colecția apărută acum este absolut remarcabilă și merită larg difuzată și cunoscută, nu numai în România și R. Moldova, dar în întreaga lume, chiar dacă apariția ei vine, într-un sens, foarte tîrziu. Numărul CD-urilor publicate în ultimii 20 de ani cu recitaluri și concerte live ale lui David Oistrah, Claudio Arrau, Yehudi Menuhin, cei cîțiva invitați de mare renume, este de ordinul zecilor, așa că elementul de surpriză a fost pierdut.

Dar discurile distribuite cu ocazia ediției aniversare - a 20-a - a Festivalului George

Enescu își au atuurile lor pentru a-i atrage pe iubitorii de muzică bună. Unul din ele este alăturarea în interpretarea concertului de vioară de Beethoven, la 5 septembrie 1958, a numelor lui Oistrah și al dirijorului român de mare notorietate internațională, Constantin Silvestri. De mare interes este și recitalul dat la 20 septembrie 1958 de Oistrah și excepționalul său acompaniator la pian, Vladimir Iampolski, în măsura în care prezintă două piese mai rare în discografia violonistului.

Duo-ul David Oistrach - Vladimir Iampolski
Sonata de virtuozitate „Didone abbandonata” a lui Giuseppe Tartini mai este cunoscută doar dintr-o înregistrare mai tîrzie, cu Frida Bauer în 1970, iar cele Trei Poeme ale lui Karol Szymanowski, „Mituri” dintr-o singură altă înregistrare, din același an 1958, în ianuarie la Moscova. Altfel recitalul de la București le este cunoscut amatorilor, exceptînd sonata lui Tartini, apărut deja în 2009 sub eticheta companiei britanice Testament. Altfel, Oistrah obișnuia să cînte doar primul dintre poeme, Fîntîna din Arethusa...

In sfîrșit, din concertul de la 18 septembrie 1958, colecția pune în lumină întîlnirea de la București, în Dublul concert de vioară de Bach, între Yehudi Menuhin și David Oistrah. Un disc de tezaurizat pentru greu egalabila și frumoasa sa interpretare, dar o arhivă și ea binecunoscută în lume, fiind publicată în 1999 de compania americană „Music & Arts”.

Ar mai fi de adăugat că prețioase sînt mărturiile lui David Oistrah despre Enescu, dintr-un interviu difuzat de Radio București în pauza primului său concert la Festival și traduse în livretul ce acompaniază discul. Oistrah rememorează prima lor întîlnire, înainte de sfîrșitul războiului, în 1945, la București, fericirea de a asista la un concert al lui Enescu: „nu o să uit niciodată simțul artistic deosebit, farmecul și profunzimea interpretării lui și în același timp simplitatea și modestia cu care apărea pe scenă”.

Dacă ar fi trăit să asculte prestația lui Oistrah la primul Festival Enescu, în 1958, acum la dispoziția tuturor pe discurile Editurii „Casa Radio”, probabil că maestrul român i-ar fi întors complimentul în aceiași termeni...
XS
SM
MD
LG