Linkuri accesibilitate

Corneliu Ciurea: „Echilibrul lingvistic din Republica Moldova se bazează pe o ipocrizie generată de ambele părţi.”




Deznodământ - provizoriu? de durată? - în aşa-numitul conflict al examenelor la română şi al diplomelor dintre Comrat şi Chişinău. O bătălie lingvistică, recidivată din acest conflict, pare să se fi rezolvat pe cale amiabilă. Întregul război, însă, mocneşte undeva în continuare în adâncul societăţii Republicii Moldova. Vom discuta în această dimineaţă despre politicile lingvistice din R. Moldova - care sunt o mină cu efect întârziat, pentru unii, un fel de placebo, pentru alţii -, cu analistul politic, de la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, Corneliu Ciurea.

Europa Liberă: În aşa-numitul conflict al diplomelor dintre Comrat şi Chişinău s-a ajuns, se pare, la un compromis amiabil – liceenii absolvenţi găgăuzi, care au picat examenul de BAC la limba română, vor putea să-şi continue studiile la şcoli profesionale şi colegii, urmând ca la absolvirea acestora să susţină din nou examenul ratat. O soluţie „Formuzal – Filat” acum, după ce conflictul în care s-a ajuns la tonalităţi de soprano a arătat cât explozivă poate fi problema lingvistică în R. Moldova dacă îi pui un focos politic. Şi de cele mai multe ori i se pune. Din punctul Dvs. de vedere - ce este acest compromis: o soluţie de placebo, iluzorie, cum cred unii, sau chiar o soluţie a unei probleme de principiu?

Interviul matinal la Europa Liberă: cu Corneliu Ciurea despre politica lingvistică în Moldova


Corneliu Ciurea în studioul Europei Libere la Chișinău

Corneliu Ciurea: „Nu poate fi o soluţie definitivă a unei probleme de principiu, în cazul dat a problemei limbii române. E vorba de o soluţie politică pentru un conflict care a devenit la un moment dat un conflict politic.

În acelaşi timp mă întreb în ce măsură colegiile şi şcolile profesionale reprezintă o destinaţie pentru acei douăzeci şi ceva de elevi găgăuzi care au obţinut acele certificate nefercite, eliberate de către Comrat. Probabil aceşti elevi şi-au făcut deja planurile pe viitor şi pentru mulţi dintre ei colegiile nu reprezintă o ţintă tentantă. Nu cred că unii dintre ei vor merge înspre aceste colegii, ci vor prefera destinaţiile indicate de către Formuzal anterior, e vorba despre universităţi din regiunea transnistreană sau alte state.”

Europa Liberă: Deci, compromisul dintre başcan şi premier – nu pare a soluţia unei probleme de moment şi chiar nodul gordian în acest sens nu a fost tăiat, încă?

Cornel Ciurea:
„Nu a fost tăiat dar, cel puţin, ni s-a dat un răgaz, un răgaz de un an, cînd spun nouă am în vedere, mai curînd, instanţelor de resort, care vor trebui să vină cu soluţii de durată. Datorită acestui compromis avem o perioadă de timp în care va trebui să găsim soluţii mai bune.”

Europa Liberă: Menţionaţi într-un studiu lansat ieri la Institutul „Viitorul” despre un aşa-numit echilibru lingvistic de acum. Ce valoare are însă acest echilibru dacă pare să aibă picioare de lut şi e bazat nu pe politici coerente şi consecvente, ci pe ipocrizie: minorităţile se prefac de cele mai multe ori că învaţă limba de stat, iar autorităţile se prefac mereu că nu observă că aceştia se prefac?

Cornel Ciurea:
„Aveţi dreptate. Echilibrul lingvistic din Republica Moldova este destul de fragil şi se bazează pe o ipocrizie generată de ambele părţi. Ar trebui să admitem că de multe ori echilibrele din societate se bazează pe ipocrizie organizată, deşi ne-am fi dorit un alt gen de echilibru. Într-adevăr minorităţile de ceva timp au acceptat condiţiile Chişinăului legate de limba română, de exemplu, ei acceptă actele legislative şi dcumentele care vin de la Chişinău doar în limba română. În acelaşi timp, Chişinăul ştie că nu poate să exercite presiuni asupra acestor minorităţi în regiunile lor pentru studierea limbii române.

Acum acest echilibru, din punctul meu de vedere, este serios pus în discuţie, şi cred că nu va mai rezista. Singura soluţie este o politică serioasă a Chişinăului în acest domeniu. Am impresia că din partea minorităţilor naţionale există o deschidere în ceea ce priveşte studierea limbii române, cel puţin ei o manifestă la modul declarativ. Dacă există această deschidere, este terenul Chişinăului, el trebuie să vină să propună nişte programe coerente în ceea ce priveşte promovarea limbii române în aceste teritorii.”

Europa Liberă: Ajungem şi la recomandările pe care dvs le propuneţi. Acum, un asemenea program necesită destui bani pentru că învăţarea, chiar şi a limbii române cum s-ar spune, costă ceva. Aveţi cunoştinţă de câţi bani – măcar cu aproximaţie - au fost bugetaţi din 91 în mod exclusiv pentru promovarea învăţarea limbii române în cadrul minorităţilor etnice?

Cornel Ciurea:
„Am încercat să aflăm acest lucru în studiul nostru. Din păcate, nu am reuşit. Ni s-a spus că până în 1994-1995 au fost alocate resurse pentru acest domeniu, dar după ce nu a au fost testaţi funcţionarii publici la cunoaşterea limbii române, ştim că era vorba de o anexă la lege, statul nu a mai investit practic în acest domeniu, decât sume ridicole.

Vreau să vă spun că organizaţii neguvernamentale precum Asociaţia Naţională a Trainerilor Europeni din Republica Moldova sau Pro-Didactica, începând cu anul 2000 au implementat proiecte în Republica Moldova de studiere a limbii române pentru funcţionari publici şi profesori, or statul nu a contribuit cu nimic. Mai mult decât atât, în 2003 era posibilă cofinanţarea unui proiect de milioane, finanţat de Înaltul Comisariat pentru Minorităţi Etnice al OSCE şi statul a refuzat să cofinanţat 10 % şi astfel proiectul nu a fost implementat.

Tendinţa s-a păstrat şi abia anul trecut s-au alocat 90 de mii de lei pentru manuale. Statul pentru prima dată a schiţat un gest că ar putea să facă ceva în acest domeniu, dar s-a oprit aici. În fond, chiar dacă nu cunoaştem sumele alocate, dar ele sunt foarte mici şi nu reflectă o politică clară a statului.”

Europa Liberă: Din cîte îmi spuneţi, guvernul anterior nu făcea faţă rezistenţei, surde deseori, a unor segmente importante ale minorităţilor naţionale de a învăţa şi de a cunoaşte limba română, dar acum se pare că este în situaţia de a nu putea face faţă dorinţei minorităţilor de a învăţa pe bune lmba de stat, nu?

Cornel Ciurea:
„Cred că da, statul nu este pregătit ca să vină în întâmpinarea acestor doleanţe pe care, cel puţin autorităţile care reprezintă aceste minorităţi, le exprimă foarte clar. Motivul probabil este foarte simplu: statul nu prea vrea să bage mâna în pungă, să scoată bani pentru acest obiectiv.”

Europa Liberă: În afară de a băga mâna în pungă, cum spuneţi, ce ar trebui să facă statul ca să excludă, în principiu, situaţii de acest gen, care transformă problematica lingvistică într-un câmp minat?

Cornel Ciurea:
„Aş mai fixa încă două obiective: tot statul trebuie să devină un coordonator al direcţionării banilor. Să fie în acelaşi timp un negociator permanent cu instituţiile donatoare. Există instituţii care dau bani pentru asemenea lucruri şi statul ar trebui să coordoneze şi să planifice aceste cheltuieli împreună cu organizaţiile neguvernamentale care se ocupă de acest lucru. De asemenea, eu consider că trebuie schimbat statutul profesorilor de limbă română în şcolile în care se vorbeşte sau se studiază în alte limbi.”

Europa Liberă: Am văzut că propuneţi o majorare cu 25 la sută a salariului acestor profesori!

Cornel Ciurea:
„Trebuie să recunoaştem şi să spunem pe
dacă statul declară că promovarea limbii române este o politică naţională, prioritară, că îl investeşte cu o misiune specială pe profesor, ar trebui să contribuie şi financiar ca acest profesor să simtă că în el se investeşte mai mult.

şleau că aceşti profesori lucrează în condiţii ceva mai dificile decât profesorii de matematică sau profesorii de fizică. În acelaşi timp, dacă statul declară că politica lingvistică, că promovarea limbii române este o politică naţională, prioritară pentru stat, că îl investeşte cu o misiune specială pe acest profesor, ar trebui să contribuie şi financiar ca acest profesor chiar să simtă că în el se investeşte mai mult, pentru ca el să-şi facă treaba mai bine. Cunoaştem că în foarte multe şcoli din regiunile alolingvilor, profesorii îşi fac treaba de mântuială din cauza unei anumite rezistenţe din partea elevilor, părinţilor, care încă se percepe.”

Europa Liberă: Şi ultima întrebare, dle Ciurea. Transnistria se vede la orizont, inclusiv sub aspectul politicilor lingvistice? Există o viziune clară a modului în care s-ar rezolva această problemă odată, ipotetic vorbind, revenită această regiune transnistreană în cadrul Republicii Moldova? Ar fi valabile politicile de acum şi pentru regiunea transnistreană?

Cornel Ciurea:
„Eu cred o politică lingvistică coerentă trebuie implementată şi în cazul în care Transnistria va reveni în componenţa Republicii Moldova. Doar că aici va trebui mai mult să discutăm despre denumiri şi sintagme, pentru că s-ar putea la un moment dat ca anumite sintagme să nu devină acceptabile pentru transnistreni. Ar fi o nouă discuţie, deja la alt nivel. Dar statul va trebui să continuie să promoveze limba română pentru că şi acolo lucrurile stau destul de prost. De altfel, Transnistria chiar astăzi are un rol de jucat, pentru că reprezintă o portiţă de salvare pentru aceşti elevi găgăuzi, care la un noment dat ar putea să plece la Universitatea din Tiraspol. Transnistria, din multe puncte de vedere, este un jucător pe acest domeniu al tărâmului politicilor lingvistice.”
XS
SM
MD
LG