Edilii au constatat zilele astea un fapt regretabil. Vasăzică, foarte deplorabil arată staţiile de troleibuz din Chişinău. Multe din ele dau impresia că au fost atacate de nişte hoarde de barbari. Băncile sînt stricate, pereţii de sticlă sînt împestriţaţi cu tot felul de inscripţii bizare, iar coşurile de gunoi nu mai fac faţă mormanelor de chiştoace, plasticuri, resturi de mîncare şi sticle golite.
Realitatea cu amănuntul şi cu Iulian Ciocan
L-am văzut pe primarul Dorin Chirtoacă foarte decepţionat de această stare de fapt. Edilul părea nu doar întristat, ci şi descumpănit. El chiar a cerut sfatul societăţii civile în această privinţă. Cum să păstrăm staţiile de troleibuz de invazia comportamentului bădărănos?
Fireşte, ideal ar fi ca oamenii să devină responsabili, să perceapă străzile şi parcurile oraşului ca pe o prelungire a propriilor apartamente. Cum lucrul ăsta nu are cum să se întîmple în curînd, dată fiind proliferarea miserupismului şi grosolăniei, am imprersia că edilii au la dispoziţie numai două soluţii, despre care am obosit deja să tot vorbesc.
Prima e la îndemîna tuturor autorităţilor locale care se respectă. Să aplici amenzi astronomice pentru fiecare chiştoc aruncat, pentru fiecare bancă hăcuită. Amenzi de sute de euro. Iar o cohortă mare de gardieni, plătiţi bine de contribuabili, să păzească zi şi noapte străzile, parcurile, staţiile oraşului. E costisitor, fireşte, dar urbea ar deveni mai curată, iar indivizii lipsiţi de bunul-simţ ar bolovăni ochii şi şi-ar pune prima dată în viaţă nişte întrebări elementare legate de viaţa lor de zi cu zi.
Înţeleg însă că autorităţile nu vor accepta acest scenariu dintr-un motiv proverbial: nu există bani. Cu toate că pentru multe alte chestii bani se găsesc. Cu toate că din amenzile usturătoare ar putea fi plătiţi sute de paznici ai curăţeniei.
Şi dacă varianta cu amenzile astronomice pică, rămîne o singură soluţie. Să renunţăm la salubrizarea staţiilor şi străzilor pentru cîteva luni. Să se facă gunoaiele din staţiile de troleibuz cît munţii Himalaya. Să ne acopere murdăria din cap pînă-n picioare, să ne sufoce mizeria, să nu mai avem unde arunca chiştoacele şi ambalajele. Să ne învăluie izul respingător. Şi poate abia atunci oamenii se vor trezi. Iar dacă nu vor înţelege nimic, să mai stea în murdărie cîteva luni.
Cam astea sînt soluţiile mele pentru primărie. Altele nu le văd. Să le identifice primăria, dacă e în stare, fireşte.
