Linkuri accesibilitate

Pentru combaterea eficientă a torturii e nevoie de educarea profesională a colaboratorilor organelor de forţă.



În ajunul zilei internaţionale de susţinere a victimelor torturii, mai multe organizaţii pentru apărarea drepturilor omului din Republica Moldova au cerut guvernului să facă mai mult pentru a combate tortura în locurile de detenţie. ONG-urile nu au uitat să menţioneze mai ales situaţi din Transnistria, pe care autorităţile moldovene nu o au sub control. Relatează colaboratoarea Europei Libere, Alla Ceapai:

Republica Moldova continuă să fie restanţieră la capitolul combaterii torturii, tratamentele inumane în locurile de detenţie rămîn a fi cronic răspândite, iar statul nu atrage la răspundere pe torţionari – acestea sunt concluziile câtorva ONG-uri aparatoare a drepturilor omului. Acestea îndeamnă autorităţile să oprească tortura pe ambele maluri ale Nistrului şi să-i tragă la răspunderea penală pe torţionari.

Sergiu Creţu este unul dintre tinerii maltrataţi de poliţie în timpul tulburărilor din 7 aprilie 2009. În speranţa să i se
Vitalie Crețu, între victimele brutalității poliției în aprilie 2009 la Chișinău

facă dreptate el a atacat în judecată poliţistul care l-a torturat. După doi ani de examinare în instanţă cazul a fost declinat ... din lipsa de probe.

„Judecătorul a zis că nu exclude faptul că s-ar fi produs maltratarea în comisariat, dar probele nici de cum nu încriminează poliţistului. Dar urmează ca decizia să o atacăm la curtea de apel, da avem un precedent în care poliţiştii torţionari au fost achitaţi la Curtea de apel, de acea îmi vine greu să cred că se va schimba decizia, dar ar fi absurd să nu merg pînă la capat din moment ce am mers aceşti 2 ani.” Sergiu are impresia că statul se spală pe mâini şi nu este
Cristina Pereteatcu și Veaceslav Tofan (Amnesty International Moldova)

interesat de adunarea unor probe concludente.

Directoarea Amnesty International, Cristina Pereteatcu, se declară convinsă că este de datoria statului să combată tortura la modul practic şi nu declarativ. Numai că imperfecţiunea procedurilor face posibilă achitarea torţionarilor, astfel încît fenomenul impunităţii, adică lipsa de pedeapsă meritată, devine o normalitate.

„Considerăm noi că este obligaţia statului şi de fapt este normal ca statul să ia o decizie sau să pedepsească pe cei care încalcă drepturile fundamentale ale omului. Pe de altă parte, noi cetăţenii Republicii Moldova avem o altă obligaţie, este una din obligaţiile noastre să plătim taxe ca să nu se facă dreptate. Şi cînd nimic nu se întîmplă, eu cred că concluzia pe care putem să o tragem astăzi este că noi plătim taxe ca să fim torturaţi.”

Alexandru Postica

Alexandru Postica de la Promo-Lex, susţine că şi mai dificilă şi chiar improbabilă este combaterea torturii în regiunea transnistreană. Şi asta pentru că organele constituţionale nu au cum să monitorizeze starea de lucruri. Un caz elocvent ce dovedeşte acest lucru este cel al lui Ilie Cazac.

„Pe lângă faptul că este deţinut ilegal, mai este şi torturat acest fapt a fost confirmat şi de părinţii acestuia, precum şi de către probele care au fost acumulate de către noi. Deci pe parcursul a trei luni lui Ilie Cazac nu i se acordă asistenţă medicală, or organele secesioniste refuză în repetate rînduri accesul medicilor independenţi în instituţiile penitenciare din regiune. Situaţia este de-a dreptul catastrofală şi cu părere de rău nu avem nici recursuri, nici mecanisme eficiente în vederea monitorizarii respectării drepturilor tuturor deţinuţilor din regiune de est.”

Directoarea centrului „Memoria”, Ludmila Popovici
Ludmila Popovici

pledează pentru punerea în aplicare a unui proiect de scară naţională de tragere la răspundere a persoanelor vinovate de tortură.

„Dar din păcate impunitate, nepedepsirea unora care au făcut acest lucru ar putea încuraja pe ceilalţi să continuie tot aşa. Ar trebui să vedem foarte bine ce se întîmplă în ambele părţi, dar este o obligaţiune sacră a statului să facă aceste lucruri”.

I-am solicitat un comentariu viceprocurorului general Andrei Pîntea. Demnitarul spune că toate cazurile de tortură de care se fac responsabili colaboratori ai serviciilor de ordine se află în vizorul procurorilor, dar procesele de multe ori se opresc la instanţele de judecată.

„Ei sunt antrenaţi şi azi, mulţi din ei în combaterea fenomenelor de încălcare a ordinii, cu părere de rău. Suntem forte cointeresaţi să vedem rezultatele muncii noastre. Avem restante cauze penale în care nu a fost pronunţată sentinţa, din aprilie 2009 şi sunt unele care nici până astăzi avem deja 2011 şi nu sunt sentinţe de condamnare, a cui este vina, cum credeţi”.

Andrei Pîntea se declară convins că pentru combaterea eficientă a torturii e nevoie de educarea profesională a colaboratorilor organelor de forţă.
XS
SM
MD
LG