Linkuri accesibilitate

Un interviu cu avocata Tatiana Catană, expertă la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie.


Exploatarea omului de către om în stil moldovenesc. Cu ce se alege sau se poate alege persoana exploatată prin muncă într-o ţară guvernată de două decenii deja, cu mici excepţii, de stânga, inclusiv comunistă? Discutăm în această dimineaţă cu Dna Tatiana Catană, juristă, avocată, expertă OIM.


Interviul matinal EL: cu Tatiana Catană, despre traficul de persoane



Europa Liberă: Pentru început aş fi vrut să lămurim un aspect... Legislaţia conţine sau nu conţine calificări foarte clare cu referire la exploatarea a omului sub diferite aspecte?

Tatiana Catană: Păi, să vă spun, pe parcursul ultimilor 10 ani au fost adoptate foarte multe legi cu referire la acest subiect. Au fost introduse şi în legislaţia penală pedepse foarte mari pentru cei care exploatează, de fapt există 2 articole în codul penal ce se referă la traficul de persoane şi traficul de copii şi vreau să spun că pedepsele chiar sunt foarte aspre în această privinţă. Au fost adoptate şi alte legi, de fapt au încercat să protejeze într-un anumit fel persoanele de exploatare.

Europa Liberă: Vorbim de persoane vulnerabile oarecum în acest sens, dar vorbim totuşi de persoane traficate, şi de copii, de exploatarea copiilor. Nu vorbim în general de exploatarea omului de către om. Dacă de exemplu eu, ca persoană X sunt forţat de Y să muncesc greu sau mi se plăteşte foarte prost pentru o muncă, nu mă regăsesc în legislaţie, ca să spunem aşa?

Tatiana Catană
Tatiana Catană: În legislaţie traficul de persoane are diferite forme de exploatare. Una din ele este inclusiv exploatarea prin muncă. Şi în afară de aceasta mai există un articol separat - munca forţată, impunerea persoanei la munca forţată, care de fapt se pedepseşte. Dar aveţi dreptate că majoritatea persoanelor care au devenit victime ale acestor fapte sunt persoane foarte vulnerabile. Poziţia lor de vulnerabilitate este de cele mai dese ori folosită pentru a fi recrutate de infractori şi a fi supuse diferitor forme de exploatare.

Europa Liberă: Dvs., din câte ştiu deja aveţi o activitate importantă în calitatea de avocat în beneficiul persoanelor traficate şi care au fost exploatate sexual… Care e problema cea mai mare în legătură cu acest persoane?

Tatiana Catană: De fapt lucrez din anul 2003 şi m-am specializat pe reprezentare în instanţa de judecată a victimelor traficului de persoane. Pe parcursul anilor au devenit diferite problemele cu care se confruntă victimele. Dacă la începutul anilor 2000, cea mai mare problemă era că nu existau servicii pentru reabilitarea psihologică, de fapt în acea perioadă erau victime foarte multe venite din zonele acestea de conflicte armate, din zona Balcanilor, multe din ele aveau nevoie şi de îngrijiri medicale serioase, ulterior, pe parcursul anilor 2005-2006, deja s-au creat servicii mult mai serioase în Republica Moldova. A fost creat un centru de reabilitare care a început să fie susţinut şi de către stat – deci au început să se dezvolte serviciile. Eu, de exemplu, pot să spun că cea mai mare problemă cu care mă confrunt în ultima perioadă este compensarea suferinţelor morale pe care le-a avut victima, căci pînă acum nu se face, nu este în acea măsură care ar trebui să fie.

Europa Liberă: Dna Catană, dar cum se întîmplă că o victimă a traficului, cea care a fost bătută, exploatată, nu poate fi recompensată prin bani, fie din beneficiile pe care le-a adunat traficantul din asta, fie…

Tatiana Catană: Aceasta este o mare problemă. De fapt, toată lumea şi toate guvernele din toate ţările, şi Republica Moldova care este o ţară de unde vin victimele, deci o ţară de origine, dar şi ţările de destinaţie, unde de fapt are loc exploatarea în cea mai mare parte a persoanelor, recunosc că traficanţii produc foarte mulţi bani din exploatarea persoanelor. Chiar se relatează că sumele de bani ajung deja la acelaşi nivel cu traficaţii de arme. Dar din păcate eu nu prea observ ca să fie descoperite aceste bunuri sau aceste averi pe care le-au dobîndit traficanţii în urma exploatării. Şi problema există din mai multe privinţe. În primul rînd dacă vorbim de Republica Moldova, foarte multe persoane care au fost implicate în această crimă şi au recrutat victimele, au provenit mai mult recrutorii din Republica Moldova. De regulă, recrutorii nu sunt cei mai bogaţi şi banii sunt concentraţi la cei care le supun exploatării, deci banii sunt în afara ţării.

Europa Liberă: Deci Dvs. sugeraţi că aceşti recrutori nu ar fi decît nişte amărîţi de intermediari, iar adevăraţii traficanţi care acumulează averi din exploatarea oamenilor stau undeva în spate şi nu se poate ajunge la ei prin investigaţii, prin metode poliţieneşti?

Tatiana Catană: O mare parte din recrutori într-adevăr sunt din Moldova, dar nu este exclusiv. Sunt şi la noi cei care au implicat persoanele în exploatare şi pot fi găsiţi şi la ei bani. Dar o altă problemă totuşi care există este că organele de drept, atunci cînd investighează sau efectuează urmărirea penală, nu se concentrează asupra acestui aspect, al doilea aspect, cel financiar. Se concentrează mai mult pe latura finală, să descopere infractorii şi să-i pună pe banca acuzaţilor, iar a doua parte, ca să caute unde sunt averile lor, ce au făcut cu banii, este neglijată. De regulă ei îi ascund, îi pun în conturi ascunse, cumpără proprietăţi, deschid afaceri, dar nu le deschid pe numele lor, ci pe numele rudelor, soţiilor sau alte persoane. Şi asta este o problemă, că nu s-au concentrat organele de drept la noi în Moldova ca să descopere aceste proprietăţi, pentru a fi confiscate şi, respectiv, ca victima să-şi poată recupera prejudiciile morale pe care le-a suferit.

Europa Liberă: Dnă Catană, dar de ce n-o fac organele corespunzătoare, de ce nu pun acest accent? Pentru că legislaţia e proastă sau pentru că e prea multă bătaie de cap să mergi pînă la capăt, să ajungi la proprietăţile mari ca să poţi recompensa victimele?

Tatiana Catană: De fapt în legislaţie există norme care dau posibilitate organelor de drept ca atunci cînd cercetează un dosar penal să întreprindă măsuri pentru a găsi bunurile şi pentru a asigura executarea ulterioară a unei cereri civile privind daunele morale. Dar nu se întîmplă, de ce? Apar diferite situaţii. De exemplu, eu aş vedea stereotipul, gîndirea stereotipizată a organelor de drept. Unii gîndesc că victima cînd depune o cerere ca să încaseze daune morale ea are o intenţie meschină, ea doreşte să atragă la răspundere pe cineva doar ca să se îmbogăţească. Mai este aşa o problemă. Alţii cred că cerinţele de a solicita încasarea daunelor morale şi obligarea lor ca să caute bunurile obţinute din aceste activităţi ilegale de fapt îi sustrage pe ei de la cercetarea laturii penale. În al treilea rînd, de fapt nu există colaborarea între ţări. Pentru că de regulă bunurile ori pleacă în afara ţării, conturi bancare, proprietăţi, şi nu există colaborare între organele de drept în această privinţă, să caute acest bunuri, să fie confiscate.

Europa Liberă: Pe lîngă, poate, ajustarea mai exactă a legislaţiei în acest sens, de ce nu există anumite fonduri, poate eventual de stat, care să sprijine aceste persoane vulnerabile şi să le recompenseze măcar cumva?

Tatiana Catană: Într-adevăr, o altă posibilitate de a recompensa victima în afară de obţinerea de daune din partea celor care le-au supus exploatării este şi fondurile pe care le creează statul şi marea majoritatea statelor care şi-au adoptat legislaţie în domeniul prevenirii traficului au prevăzut şi au creat asemenea fonduri. Crearea fondurilor este chiar prevăzută şi de actele internaţionale, convenţia privind prevenirea şi combaterea traficului pe care de fapt Republica Moldova a adoptat-o. În diferite ţari, banii sunt acumulaţi în mod diferit. În unele ţări, banii vin de la aceiaşi traficanţi care organele de urmărire penală au găsit banii, le-au confiscat şi le-au pus în fond astfel ca ulterior să recompenseze deja din partea statului daunele suportate de victime, în alte ţări au prevăzut alocări de bani chiar de la bugetul de stat, în alte ţări s-a rezultat problema creării fondurilor pentru recompensarea victimelor prin impunerea unor taxe pentru cei care obţin diferite asigurări. Din păcate în Republica Moldova nu avem un asemenea fond, deşi în ultima vreme se vorbeşte că se încearcă a crea un fond pentru recompensarea victimelor traficului. Să sperăm că această intenţie se va realiză şi va fi creat un asemenea fond.

Europa Liberă: Care credeţi că este prioritatea numărul unu pentru soluţionarea acestor probleme, din punctul de vedere al Dvs. ca o persoană care aţi văzut o mie şi unu de cazuri cu aceste persoane extrem de vulnerabile şi care au avut de suferit?

Tatiana Catană: Cea mai mare problemă e ridicarea nivelului de trai al populaţiei, în primul rând locuri de muncă, locuri cu salarii decente plătite. Pentru că acesta este motivul că oamenii încearcă să plece, chiar uneori din cauza poziţiei lor vulnerabile, sau sărăciei extreme, ei acceptă să fie şi supuse exploatării. Deci, soluţionarea problemei privind ridicarea nivelului de trai al persoanelor.
XS
SM
MD
LG