Linkuri accesibilitate

Ștefan Rusu: „avem de a face cu promovarea unor valori sau a unor persoane care exclusiv sunt ghidate numai prin faptul că au ajuns primii la Ministerul Culturii”.


Un grup de organizaţii neguvernamentale din sectorul cultural independent au iniţiat o campanie publică concepută ca un fel de replică dată autorităţilor pentru modul considerat lipsit de transparenţă de a-i desemna pe cei care vor reprezenta Republica Moldova la Bienala de la Veneţia, ediţia a 54-a. Vom discuta în această dimineaţă despre politici culturale, culise şi avanscenă cu dl. Ştefan Rusu, director de proiecte şi programe la Centrul pentru Artă Contemporană (KSAK).

Interviul matinal EL: cu Ștefan Rusu despre politicile culturale la Chișinău


Europa Liberă: Dle Rusu, sunteţi director de programe şi proiecte la o organizaţie care face parte din sectorul cultural independent. Cum aţi defini, pentru început, ca să asigurăm o înţelegere cât mai largă a fenomenului, ceea ce se numeşte sectorul cultural independent?

Ştefan Rusu:
„În primul rînd, este un sector care nu este afiliat, nu este finanţat, nu este susţinut de către stat. Aceasta ar fi o definiţie. Şi altceva ar fi că nu depinde de
Ștefan Rusu, directorul de proiecte și programe la KSAK

nici o strategie culturală care este dezvoltată de către guvernanţi.”

Europa Liberă: Desprind sau sesizez, justificat sau nu, un fel de nonconformism în ceea ce spuneţi dv…

Ştefan Rusu:
„Oarecum, oarecum. Pentru că asta înseamnă că noi dezvoltăm programe şi evenimente care ţin exclusiv de necesităţile şi nevoile pe care le considerăm utile.”


Pavilionul Germaniei, „Leul de aur” pentru cea mai bună participare la a 54-a ediție a Bienalei.


Europa Liberă: Populaţia Republicii Moldova încă mai trăieşte, se pare, în mare parte în orice caz, cu percepţia leninistă - „arta aparţine norodului”. De fapt, acest sector cultural de care vorbiţi ce audienţă apreciaţi că are sau, altfel spus, ce rezonanţă are în realitatea culturală de acum?

Ştefan Rusu:
„În principiu, evident că aşa cum aţi circumscris un anumit tip de mentalitate, noi evident că existăm în acel mediu şi, în mare parte, dacă vorbim de cultura şi arta vizuală, noi ne plasăm cumva într-o zonă care preponderent este fixată în zona termenilor realismului socialist. Încă, să zicem. Adică şi sistemul de învăţămînt, şi Uniunea artiştilor plastici încă vehiculează termeni de „artă plastică” care a fost instituit încă în perioada socialistă şi chestiuni de felul acesta. În termenii ăştia, noi ne situăm cumva într-o zonă mai mult sau mai puţin limitrofă, să spunem aşa, de frontieră, între noile tendinţe şi situaţia pe care noi am dori s-o extindem, cu tînăra generaţie, cu acei care percep altfel realităţile şi aici mă refer nu numai la arta vizuală.”

Europa Liberă: Iertaţi-mi o precizare. Sunt mulţi cei care percep altfel realităţile decît, haideţi să spunem, o cvasi-majoritate?

Ştefan Rusu:
„Eu aş putea spune că evident că nu este o masă imensă, dar este o comunitate care creşte pe zi ce trece şi aici e vorba de cîteva instituţii sau cîteva iniţiative care-şi cresc acel potenţial. Şi aici este vorba de Asociaţia Oberliht, este vorba de centrul nostru care dezvoltă iniţiative şi proiecte şi nu în ultimul rînd cred că aş putea menţiona Teatrul „Spălătoria”.”

Europa Liberă: Dle Rusu, o serie de ONG-uri, cum
La Bienala de la Veneția

spuneam la începutul acestei emisiuni, a iniţiat o campanie publică concepută ca un fel de replică dată autorităţilor pentru modul de desemnare a participanţilor din partea Republicii Moldova la Bienala de la Veneţia, ediţia a 54-a. Înainte de a discuta despre decizii şi politici ministeriale: de ce este importantă participarea la Bienala de la Veneţia?

Ştefan Rusu:
„Vedeţi ce se întîmplă? Bienala de fapt este un eveniment de anvergură internaţională greu de exprimat şi destul de dificil cumva de exprimat în cîteva propoziţii. Pentru că la ora actuală este cel mai important eveniment pe plan europeană, cel mai mare fiind doar Documenta, care se face la Kassel, în Germania. Şi din punctul acesta de vedere, nu-i de neglijat un asemenea for internaţional şi din cauza aceasta am zis că ar fi un motiv bun de a consolida scena artistică de la Chişinău, pentru că campania în fond în cea mai mare parte a ei este îndreptată spre a consolida scena artistică în primul rînd şi după aia de a face şi o replică vizavi de politicile promovate de autorităţi.”

Europa Liberă: Să revenim la campanie: de ce exact este motivată şi cum este, de fapt, exprimată nemulţumirea pentru modul în care susţineţi că a procedat Ministerul Culturii ?

Ştefan Rusu:
„În fond ceea ce ne-am propus este de enunţa un set de, să zic aşa, obiective sau probleme care au fost neglijate în selecţia participanţilor pentru participarea

la acest for internaţional. Şi dacă o să urmăriţi campania noastră pe site-urile noastre şi pe billboard-urile din Chişinău, o să vedeţi că există om serie de mesaje, slogane care, într-un fel, definesc acea problematică.”

Europa Liberă: Trebuie să înţelegem că rezultatul modalităţii ministerului, şi vom avea cu siguranţă în emisiunile următoarele un reprezentant al ministerului pentru a avea şi nişte răspunsuri cu privire la această problemă, trebuie să înţelegem că modul în care acest minister a selectat, iată, oamenii care reprezintă aceste, meleaguri, cum se spune sentimental, a prejudiciat oarecum imaginea, sau chipul şi înfăţişarea artei moderne din R. Moldova?

Ştefan Rusu:
„Da, într-un fel s-a făcut de fapt o desemnare fără a se ţine cont de o minimă expertiză. Şi aici aş fi vrut să insist pe faptul că o serie de reprezentanţi din R. Moldova, care practic îşi propun să practice arta, au ajuns la Veneţia fără a avea nici măcar o minimă, ştiu eu, contribuţie la ceea ce înseamnă mediul artistic din R. Moldova. Or, noi, scena şi cel puţin cîţiva dintre noi, cei care reprezentăm cîteva instituţii, nu am auzit de ei. Asta în primul rînd şi în al doilea rînd acest lucru, pe lîngă faptul că a fost lipsit de transparenţă, nu a fost expertizat în nici un fel.”

Europa Liberă: Care modalitate de selecţie ar putea fi acceptată de Dvs., de exemplu, ca fiind echitabilă, justificată şi bazată pe discernământul necesar în domeniul artei contemporane?

Ştefan Rusu:
„Noi, în primul rînd, am putea aduce un exemplu care nu este atît de departe – în România. Se practică un concurs deschis în care se anunţă un concurs în care cei doritori vin cu nişte proiecte, individuale sau de grup şi urmare a acestui concurs se identifică un cîştigător care ulterior este şi finanţat de stat.


Imagini de la Pavilionul României

Dar aci este foarte important de precizat că în România sau în alte ţari statul îşi asumă rolul de finanţator şi de producător al acestui proiect pentru că, de fapt, miza este promovarea imaginii acestei ţari în afară. Şi anume la un for care ţine de arta contemporană, cum este Veneţia sau Kassel-ul, acest lucru în fond este preluat de nişte autorităţi şi nu este rolul unor instituţii din sectorul independent sau al unor privaţi cum este în cazul nostru. În cazul nostru, practic, un număr de cetăţeni, să zic, aşa şi-au asumat acest rol şi se reprezintă pe ei înşişi de fapt…”

Europa Liberă: Dar eu sunt oarecum surprins, de exemplu, ca un singur consumator de artă, să aflu că un grup de artişti, oameni din acest sector, cum spuneam, şi-au asumat iată această misiune de a reprezenta, de a promova ţara. Nu e un pic răsturnată logică în cazul unor artişti neconformişti, ziceam, Dle Rusu? Adică de parcă ar fi o subdiviziune a Ministerului Culturii sau altei instituţii de stat…

Ştefan Rusu:
„Exact. Aici zace şi problema. Pentru că valorile sunt răsturnate şi în loc să avem o competiţie şi o reprezentare echitabilă sau cît de cît care reprezintă nişte vîrfuri în cultură sau în anumite domenii ce ţin de creativitate şi un produs intelectual, noi avem de a face cu promovarea unor valori sau a unor persoane care exclusiv sunt ghidate numai prin faptul că au ajuns primii la Ministerul Culturii şi au ridicat o scrisoare pentru a reprezenta statul şi banii sunt singurul criteriu în cazul acesta.

Antico Squero San Trovaso, Veneția, loc desemnat de organizatori pentru Pavilionul R. Moldova

Prin urmare, eu constat personal că proiectul care a fost prezentat, sau proiectele pentru că de fapt sunt mai multe pavilioane, în cazul acesta noi avem de a face cu trei reprezentanţi care se reprezintă individual şi, prin urmare, avem o inflaţie de pavilioane ale R. Moldova la această participare – a 54-a ediţie a Bienalei de la Veneţia - prin urmare este şi un non sens, pentru că o ţară cum este R. Moldova şi cu o capacitate destul de redusă în mai multe sectoare prezintă la Bienală tocmai trei participanţi.”

Europa Liberă: Ştiu că aţi revenit recent de la Veneţia. Ce aţi făcut acolo la modul concret, poate ne daţi nişte amănunte…

Ştefan Rusu:
„La modul concret, am încercat să extindem campania şi s-o prezentăm şi în cadrul Bienalei de la Veneţia şi lucrul acesta a fost posibil printr-o serie de evenimente pe care le-am prezentat în cadrul unei reţele care se numeşte Atlantis şi în special este vorba despre un grup de organizaţii care reprezintă un proiect finanţat de Comisia europeană şi prin care am reuşit să facem o expoziţie şi o prezentare a acestor instituţii, printre care este şi Centrul pentru arta contemporană de la Chişinău.”

Europa Liberă: Reţeaua Atlantis, cine iată în afară de moldoveni în general, ca să zicem aşa, stă cot la cot în cadrul acestei reţele?

Ştefan Rusu:
„Ar fi cîteva instituţii printre care este asociaţia „Art Today” din Plovdiv, Bulgaria, două instituţii - una din Tbilisi, Georgia, şi cealaltă din Erevan, Armenia – şi încă două iniţiative – una din Republica Slovacă şi o fundaţie din Germania, Heinrich Böll.”

Europa Liberă: Foarte scurt, dle Rusu, cum se prezintă moldovenii, viguroşi, plini de energie în comparaţie cu colegii lor?

Ştefan Rusu:
„Ca să rezum participarea noastră în cadrul acestei expoziţii în cadrul Bienalei de la Veneţia aş vrea să spun că unul dintre proiectele noastre pe care l-am dus la Veneţia se numeşte „missing link” sau „veriga lipsă” şi l-am promovat pentru ca să reuşim să investigăm situaţia cu privire la aceste reprezentări şi aceste carenţe care ţin de participarea la Bienală. Pentru că nu întîmplător şi Georgia, şi Moldova, şi Armenia au avut cam aceiaşi problemă ce ţine de reprezentarea la această bienală, fiind lipsiţi în egală măsură ca şi scena artistică din Moldova de acea transparenţă în luarea deciziile de către oficiali.”

Europa Liberă: Dle Rusu, vă mulţumim.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG