Realitatea cu amănuntul și cu Iulian Ciocan
În ziua în care trebuia să plec din New York m-am reţinut în oraş şi apăruse riscul să nu ajung la timp la aeroportul Kennedy. Mi-am făcut repede bagajele, am ieşit din hotel şi am încercat să opresc un taxi salvator. Însă multe din taxi-urile goale, care altădată se opreau la primul semn, m-au ignorat cu nonşalanţă. Cîţiva şoferi s-au oprit, dar taxa obişnuită, care şi aşa mi se părea enormă, nu le mai convenea acum. Am simţit cum mi se furişează în suflet teama.
În sfîrşit, m-a luat un taximetrist american de origine indiană, căruia a trebuit să-i plătesc un surplus de 15 dolari. M-am simţit umilit şi un pic jecmănit. Însă perspectiva taximetristului s-a dovedit a fi complet diferită. Tot drumul pînă la aeroport, driver-ul mi-a turuit despre binele pe care mi-l făcuse. Vasăzică, reieşea din spusele lui că el mi-a făcut o mare favoare, că altminteri nu mai ajungeam la aeroport.
Să ştii că pe faţa ta e scris că nu eşti de aici, pe deasupra, erai cu valize, deci te grăbeai la aeroport, prin urmare, nimeni nu te-ar fi dus cu taxa obişnuită, toţi ar fi încercat să speculeze situaţia ta, mi-a mărturisit franc şoferul. Da, eu ţi-am cerut cu 15 dolari mai mult, dar alţii ţi-ar fi luat cu 30-40 mai mult decît se obişnuieşte, fii sigur de asta, m-a asigurat taximetristul. Şi să ştii, continua el, că nu-mi convine nici mie să mă car pînă la aeroport, de unde nu se ştie dacă mă întorc cu vreun client, dar o fac doar pentru că am desluşit în tine un străin în dificultate. Mi s-a făcut milă de tine, că pe ai americanii noştri nici cu o taxă dublă nu i-aş fi luat. Să ştii că nu e uşor să ajungi la aeroport. Eu în mod normal te-aş fi ignorat. Dar, repet, mi-ai părut un străin de treabă.
Aşa mi-a tot turuit tot drumul şoferul salvator. Reieşea din spusele lui că el aproape că se sacrifică pentru mine. Cum să nu-i fii recunoscător?
Apoi discuţia noastră a deviat spre bunăstare şi salarii. Auzind că sînt din Moldova, o ţară săracă, taximetristul a depus toată silinţa să mă convingă că el o duce şi mai greu. Reieşea din vorbele lui că salariul de 3000 de dolari pe care îl ia lunar e o nimica toată, date fiind cheltuielile exorbitante pe care le are. Numai întreţinerea costă în America o avere, mi-a declarat şoferul inimos şi sufletist. Şi mai gîndeşte-te că am trei copii! Aşa că nu am aproape nici un profit.
În momentul în care am ajuns la aeroport şi am ieşit din maşină eram parcă total transfigurat. Mă simţeam parcă un om prosper căruia un om sărman i-a dat ultima cămaşă de pe el. Uitasem cu desăvîrşire că plătisem 15 dolari pe deasupra taxei obişnuite.
