Realitatea cu amănuntul și cu Iulian Ciocan
Am fost, pentru prima dată în viaţă, în New York, unde am participat la un Festival internaţional de literatură. După ce am trăit cea mai mare parte a vieţii la Chişinău, şederea în marele megalopolis al lumii a fost copleşitoare. Prima senzaţie e că te-ai pomenit în mijlocul unei imense babilonii, unei mari dezordini.
E un amestec halucinant de popoare. Ai impresia, mergînd pe stradă, că pe lîngă tine trec reprezentanţii tuturor raselor şi popoarelor lumii. Şi dacă Republica Moldova, vorba unui lider politic moldovean, e o ţară polietnică, atunci ce o fi New Yorkul şi America în general?
Altminteri, după ce stai mai mult timp, îţi dai seama că dezordinea aparentă e ordonată. Toate aceste rase şi naţionalităţi convieţuiesc paşnic, trăiesc cot la cot şi chiar colaborează între ele. Frontierele se şterg, oamenii nu se baricadează în limitele etnicului ca într-o fortăreaţă. Toţi sînt cetăţeni americani şi asta contează mai mult decît culoarea pielii sau tăietura ochilor. Şi mă tem că statul polietnic Moldova nu a atins încă acest nivel de convieţuire, cu toate că are muuuult mai puţine naţionalităţi.
Într-o zi, ieşind din hotel, m-am pomenit dintr-o dată în.... India. Sute de originari din India, bărbaţi, femei şi copii, îmbrăcaţi în haine viu colorate, mărşăluiau cu pancarde pe care scria We are all equal! Oamenii încercau să atragă atenţia altor new-yorkezi asupra unor probleme cu care, probabil, se mai mai confruntă. O făceau însă liniştit, fără să provoace scandal şi fără să perturbe traficul. Apoi, la fel de liniştit s-au evaporat. Şi cred că îşi vor rezolva problemele.
Sînt multe biserici de tot felul în New York. Şi nimeni nu e deranjat de prezenţa lor. Eu, bunăoară, am văzut o frumoasă biserică armeană. Există şi cîteva biserici româneşti unde se ţin slujbe, fireşte, în limba română. E loc pentru fiecare, dacă se respectă legile statului. Şi nici polemici de felul celor dintre Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei nu există, şi atitudinea faţă de cultele mici e alta parcă.
Fireşte, Moldova e mică şi nu are puterea de absorbţie a Americii. Numai că problema stă nu numai în dimensiuni, ci şi într-o optică mai specială. La care ar trebui să reflectăm mai mult, dacă tot ne integrăm vijelios în Uniunea Europeană.
