Cătălin Voicu, Nicolae Popa, Mihai Nicolaiciuc, Dinel Nuțu, fost Staicu, sunt victimele concursurilor de împrejurări pe care justiția i-a reunificat acum după gratii. Săptămâna trecută le-a adăugat încă două, una ajunsă după gratii, alta care și-a recâștigat libertatea.
Un punct de vedere de Neculai Constantin Munteanu
După gratii, pentru 29 de zile, a ajuns controversatul om de afaceri Sorin Ovidu Vântu. Și e de mirare că un om care timp de două decenii și-a făcut averea manipulând din umbră, fără ca justiția să-l dovedească, s-a lăsat prins într-o afacere de șantaj. Dar a încercat să adauge și o doză de suspense la intrarea în arest. Vineri, a declarat că arestarea sa este orchestrată de Traian Basescu, anunțând că i-a pregătit și el o surpriză.
Surpriza, mirosită de sâmbătă, era vânzarea postului de televiziune Realitatea. Adevărata surpriza a constat însă în persoanele vânzătorului și cumpărătorului. Vânzătorii au fost copiii lui Vântu, apăruți în public pentru prima oară, iar cumpărător este Elan Schwartzenberg, fără tangențe cu mass-media, exceptând căsătoria și divorțul de o starletă de televiziune. Dinspre Vântu, vânzarea aduce cu aruncarea prosopului în disputa cu Băsescu.
Cumpărătorul, care și-a mărturist nepriceperea, vrea să facă o afacere, nu înainte de a face din Realitatea un CNN dâmbovițean, a acceptat ca manager să rămână Sebastian Ghiță, adică exact omul cu care Sorin Ovidiu Vântu s-a aflat în disputele acerbe care l-au dus după gratii. Afacere cu va urma, în funcție de poziționarea noului proprietar.
Cealaltă victimă a săptămânii, și tot a lui Traian Băsescu, pare a fi Sebastian Lăzăroiu, fost consilier prezidențial, de care președintele pare a se fi separat în bună pace. Interpretările au mers de la „i-a dat papucii”, la retragere strategică. Păreau făcuți să se înțeleagă. Așa cum Traian Băsescu a fost tot timpul un președinte jucător, tot așa și Sebastian Lăzăroiu a fost un consiler jucător, ieșind mereu la bătaie pe post de paratrăznet menit să atragă fulgerele destinate președintelui.
Acum miza a fost UDMR, partener mai mult sau mai puțin loaial de guvernare. Sebastian Lăzăroiu s-a referit cu subînțeles la statutul de organizație civic-culturală al UDMR. Nu e partid cu acte în regulă, dar are avantajele unei asemenea structuri. Acest statut ar putea fi contestat, ceea ce ar crea dificultăți serioase UDMR, dacă contestarea ar fi însoțită de o posibilă modificare a legii electorale, inclusiv cea a partidelor.
Eventualitatea să se reinventeze ca partid pune UDMR în mare dificultate, organizatorică, în primul rând, dar și financiară, și permite PDL-ului să marcheze puncte în fața electoratului din Transilvania. Traian Băsescu nu și-a contrazis consilierul, a preferat o despărțire prin bună înțelegere, înțelegând dreptul acestuia la opinie, ca analist politic. Importanta a fost semnalul pentru ca UDMR să rămână la guvernare pînă la viitoarele alegeri. Viitorul fostului consilier prezidențial pare sigurat, de vreme ce a declarat „rămînem în aceeaşi barcă şi vâslim în aceeaşi direcţie”.
