Vladimir Socor: „Statele Unite au „deprioritizat” problemele din fosta Uniunea Sovietică, mai ales aşa-numitele conflicte ingheţate de pe agenda politicii externe americane şi de pe agenda dialogului bilateral cu Rusia.”
Europa Liberă: La Chişinău acum Joe Biden a spus, că Statele Unite vor susţine soluţionarea conflictului transnistrean cu respectarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, din care să facă parte şi regiunea de Est.
Vladimir Socor: „Da, sigur, aşa a spus domnul Biden. E foarte bine că a spus-o. Statele Unite au aceeaşi poziţie şi în cazul Georgiei. În cazul Georgiei, Statele Unite declară oficial, că teritoriile georgiene sunt ocupate. Dar de aici nu se trece la acţiune practică. În Statele Unite s-a încetăţenit atitudinea, potrivit căreea Statele Unite au mare nevoie de Rusia în tot felul de conflicte şi confruntări pe plan internaţional.
Statele Unite s-au implicat în multiple conflicte şi confruntări pe plan internaţional – Iraq, Afganistan, Iran, Coreea de Nord, neproliferarea, situaţia din Orientul Mijlociu. Problemele acestea par să se înmulţească, nu să se reducă. Şi în fiecare din aceste probleme Statele Unite caută cooperarea multor actori internaţionali şi poate chiar în primul rând cooperarea Rusiei.
Din acest motiv, problemele care ne interesează, şi aş spune ne dor, Moldova, Georgia trec pe planul al doilea. Trebuie să ne obişnuim cu această situaţie. Nu mai suntem în anii ʼ90, când Rusia era slabă. Începând chiar din anii 2007-2008 Statele Unite se situează pe poziţia, conform căreea Uniunea Europeană ia iniţiative faţă de Moldova. Statele Unite nu iau iniţiative, dar susţin politica Uniunii Europene.
Rolul Statelor Unite se reduce în cea mai mare parte la asistenţă economică. Statele Unite nu datorează Republicii Moldova nimic, de fapt. Dar este politica americană generoasă, în parte cu calcule strategice, în parte altruistă, umanitară, rezultatul căreia sunt sute de milioane de dolari acordate de Statele Unite Republicii Moldova cu titlul de asistenţă economică.”
Europa Liberă: Şi totuşi experţii, care vorbesc despre această vizită a vicepreşedintelui american Jeo Biden la Chişinău, spun că vizita ar vrea să însemne interesul american de securitate în această zonă.
Vladimir Socor: „Da, la nivel simbolic, da. Dar nu cred, că se va trece dincolo de un nivel simbolic. În public cel puţin, la Chişinău domnul Biden nu a menţionat problema staţionării ilegale a trupelor ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova. E corectă ideea, potrivit căreia Republica Moldova trebuie să devină mai atrăgătoare pentru locuitorii Transnistriei. Dar ideea aceasta neglijează faptul, că rădăcinile conflictului nu se află în Transnistria. Moscova este cea care nu permite rezolvarea conflictului. Autorităţile instalate cu forţa de Moscova şi trupele ruseşti rămân până una alta la faţa locului.”
Europa Liberă: Să înţelegem din ceea ce spuneţi Dumneavoastră că autorităţile de la Chişinău ar trebui să nu mai conteze atât de mult pentru un rol mai activ al Statelor Unite ale Americii în contextul negocierilor în formatul 5+2?
Vladimir Socor: „Nu mai putem avea aceleaşi aşteptări, pe care le-am avut în anii precedenţi din partea Statelor Unite. Altă concluzie ar fi aceea, că Uniunea Europeană, în mod firesc devine actorul principal al Occidentului în zona noastră. Acest lucru este firesc. Uniunea Europeană are interese foarte mari aici. Or, Uniunea Europeană este vecină cu Republica Moldova. Şi aşa cum Statele Unite în mod corect au concluzionat, Uniunea Europeană va juca rolul de căpetenie.
Europa Liberă: Eu insist să aflu de la Dumneavoastră, dacă o relaţie bună pe axa Washington-Moscova poate fi pozitivă şi pentru soluţionarea conflictului transnistrean?
Vladimir Socor: „Da , o relaţie bună între Washington şi Moscova poate fi folositoare cu condiţia, ca problema Republicii Moldova, ca şi problema Georgiei, de altfel, să ajungă dacă nu la vârful, măcar aproape de vârful agendei dialogului bilateral americano-rus. Acest lucru nu este de prevăzut, din păcate. Rusia consideră, că orice avantaj obţinut de Moscova vine pe socoteala intereselor americane. Şi invers – că orice succes obţinut de Statele Unite nu poate veni decât pe socoteala intereselor ruseşti.
Aceasta este abordarea rusească, pe care nici un fel de muncă de lămurire din partea Occidentului nu o va schimba, pentru că aceasta este Rusia. Ajungem din nou la concluzia, că Statele Unite vor juca un rol simbolic de asistenţă economică şi un rol de sprijin faţă de iniţiativele Uniunii Europene, care trece pe planul întâi.”
