12 ianuarie 2001
Actualitatea în Republica Moldova.
Sărăcie și teamă - la Tiraspol după alegeri.
Dan Ionescu: Care este atmosfera la Tiraspol, la mai bine de o lună de la alegerile pentru Sovietul suprem, veţi putea afla din reportajul, făcut la faţa locului de către Alexandru Eftodi.
Locuitorii din stânga Nistrului consideră, că după alegerile din decembrie în Sovietul suprem al autoproclamatei republici nistrene nivelul lor de trai nu se va îmbunătăţi. Majoritatea oamenilor simpli, cu care am discutat la Tiraspol, au criticat decizia proaspeţilor deputaţi tiraspoleni de a-l confirma din nou în funcţia de preşedinte al sovietului suprem pe Grigore Maracuţa, care deţine acest post deja de 10 ani.
O parte a locuitorilor din stânga Nistrului spun, că liderii neschimbaţi de la Tiraspol sunt „nişte bandiţi, care se îmbogăţesc din munca populaţiei.” O altă parte a transnistrenilor, în special nebăştinaşii de vârstă înaintată, îi zeifică pe Igor Smirnov şi Grigore Maracuţa, care i-au „salavat de invazia românească şi timp de opt ani au reuşit să menţină pacea în regiune”. Dar şi aceşti oameni nu cred, că după alegeri vor trăi mai bine. Din cauza sărăciei, numărul celor, care se mai lasă convinşi de propaganda antiromânească şi antioccidentală a lui Igor Smirnov devine din ce în ce mai mic.
Pensia medie de la Tiraspol este de 60 de milioane de ruble, aproximativ de 10 dolari, ea fiind mai mică în localităţile rurale. După 1 ianuarie aceste 60 de milioane de ruble au devenit 60 de ruble, în urma denominării.
O bătrână ne-a spus că foloseşte jumătate din pensie pentru achitarea serviciilor comunale. Cu restul banilor, bătrâna Tamara poate cumpăra un chilogram de carne de porc, de 14 ruble, şi aproximativ 10 pîini, care costă 85 de copeici bucata, puţin mai ieftin decât la Chişinău. Acum un an o pîine costa 80 de ruble, egale după denominare cu 55 de copeici. Pentru a supravieţui, bătrâna vinde seminţe de floarea soarelui. Doamna Tamara şi-a ales un loc avantajos – la capătul podului pietonal de peste Nistru, care leagă Tiraspolul de satul Chiţcani, aflat în dreapta Nistrului, dar sub jurisdicţia autorităţilor separatiste. Aici circulaţia este intensă şi mătuşa are mulţi cumpărători, dar poate vinde în acest loc doar o jumătate de zi pe săptămână. În restul zilelor locul este ocupat, conform unui grafic, de alte bătrâne. Nici una din ele nu are licenţă şi nu plăteşte vreun impozit, aceasta fiind, potrivit mătuşii, o metodă a autorităţilor de a susţine populaţia săracă.
Piaţa agricolă este aproape singurul loc din Tiraspol, unde poţi auzi mai mult de cinci oameni vorbind româneşte. Una dintre ţărancele dintr-o localitate apropiată, care a venit să-şi vândă produsele la piaţă, ne-a spus că la ei în sat nici nu au fost organizate alegeri, deoarece populaţia anunţase din start, că nu se va prezenta la urne.
- „La noi nici n-au fost alegeri în sat. N-au fost. Aici poate au fost alegeri, dar la noi în sat n-au fost alegeri. De-atâta că lumea tare s-a revoltat şi nimeni n-a vrut, de atât nici n-a hotărât să facă nimeni. Da ce să.. .că nu se schimbă nimic, ce să mă duc? La ce bun? N-am nici un fel de bun. N-avem de lucru, am rămas fără lucru. Pământul nu s-a împărţit. La noi e colhoz. Şi n-avem de lucru. Eu am lucrat la întreprindere, la magazin am lucrat. S-au închis toate magazinele, n-avem de lucru şi umblă şi caută de lucru, prin ţări străine diferite. Iaca şi fiul meu s-a dus. Aista al doilea învaţă la universitate, dar nu ştiu ce are să devină. Tare e greu. Toţi ne ocupăm cu piaţa, iaca toată viaţa am lucrat, dar acum vin şi mă ocup cu piaţa. Acum e inflaţia la bani. Bani noi apar şi mult pierdem, din pricina asta preţurile s-au mărit. Nu ştiu, ce reformă să fie, ca să se schimbe viaţa la oameni. Cum era înainte unire, mult mai bine era. Dar acuma ştiţi, aşa, fiecare îşi alege, de buzunarul lor îşi bat capul, dar de lume nu.”
Un ţăran din Chiţcani, pe care l-am întâlnit la Tiraspol, ne-a spus, că lumea şi-a pierdut speranţa că vor putea fi „alungaţi bandiţii venetici, care guvernează localităţile din stânga Nistrului”. El a spus că aceştea îşi construiesc case şi îşi cumpără maşini, iar „ţăranii merg pe biciclete, ca în Vietnam”.
- „Îs din Chiţcani, da aici e o prostie întreagă. Când au fost moldovenii treabuia să ia şi Chiţcaniul, până la Nistru trebuia să ia tot, da nu să facă prostiile ce-au făcut ei aici. Şi iaca nimeni nu lucrează acum, târgul e gol. Şi aici nu ştiu ce o să fie mai departe. Aici, la noi în sat au fost alegerile la Sovietul suprem. Noi am votat pentru alţii, noi am votat pentru al nostru om, am votat, din sat am votat. Nu ştiu ce a face el, vom vedea ce-a face, dar e moldovean de-al nostru, deputat în Pridnestrovia asta. Ce trebuie să se întâmple? Numai trebuie să se întâmple ceva, o revuluţie să se întâmple, ca să-i alunge pe toţi bandiţii iştea şi mai mult nimic. Până nu i-a alunga pe toţi şi să pună pe ai noştri, da nu toţi veneticii. Toţi îs cu bani aici. Oamenii vreo şase ani nu primesc leafa, da ei toţi fac case, maşini au cumpără, tot cumpără. Iaca întreabă omul ista, el câţi ani nu primeşte leafa. Eu lucrez în colhoz degeaba, degeaba lucrez, pentru un sac de sfeclă tot anul lucrez. Toţi vor să aibă pământul lor, cum au avut moşnegii noştri, trebuia să aibă, dar nu să-l dea la toţi bandiţii. Băieţi, eu m-am dus, că se uită acolo...”
Cu aceste cuvinte: „Băieţi, eu mă duc, că se uită acolo miliţia...” ne-am încheiat discuţia cu ţăranul din Chiţcani. Mulţi oameni nu au acceptat să discute cu noi la Tiraspol de frica autorităţilor. Se pare că majoritatea transnistrenilor nu vor participa la 25 februarie la alegerile pentru Parlamentul de la Chişinău. Unii spun, că nu vor avea bani să se deplaseze pentru a vota în localităţile din dreapta Nistrului, iar alţii afirmă că Republica Moldova este un stat separat, cu care nu au nimic în comun.
Din Chişinău, Alexandru Eftodi, pentru Radio Europa Liberă.
*
Dan Ionescu: Marele cotidian american International Herald Tribune publică în ediţia de vineri un editorial pe tema ignorării drepturilor omului în spaţiul postsovietic. Autorul articolului, Arnold Rounds, face o referinţă directă la separatismul transnistrean. Dar să ascultăm mai bine ce spune, în acest context, jurnalistul american: „În Moldova, una din cele mai sărace ţări din Europa, o parte a populaţiei continuă să trăiască sub controlul politic extrem de dur al unui regim separatist ilegal, sprijinit de Guvernul rus. Guvernul moldovean nu face mare lucru în această privinţă, iar eforturile diplomatice pentru soluţionarea acestei chestiuni nu au dus nicăieri”.
