Eternă eternă şi fascinantă ca România, corupţia a triumfat iar în Parlament. Deşi Traian Băsescu a cerut deputaţilor PDL să voteze „în favoarea justiţiei”, cererea DNA de a percheziţiona calculatorul şi de a extinde urmărirea penală în cazul Monica Ridzi a fost respinsă. Şi cum corupţia e solidară, deputaţi PDL au primit o mână de ajutor de la colegii din opoziţie, PSD şi PNL, care şi ei au votat contra sau au lipsit de la vot.
Reacţiile n-au întârziat. Cel mai vehement a fost Traian Băsescu, care a criticat votul parlamentarilor PDL. Este o abordare care face rău Monicăi Ridzi, pentru că o aşează în categoria Adrian Năstase, PDL-ului, pentru că îl aşează în categoria PSD. Şi, îngrijorat că scandal va afecta raportul de ţară pe justiţie, a adăugat că face rău şi României, pentru că a readus Parlamentul în rândul instituţiilor fără voinţă politică în lupta împotriva corupţiei.
Ca la un semn, amazoanele PDL, Elena Udrea şi Sulfina Barbu, au sugerat ca Ridzi să renunţe la mandatul de parlamentar şi să se pună la dispoziţia justiţiei. Ar stopa speculaţiile care se fac pe seama dosarului şi comparaţiile care se fac între ea şi cazul Adrian Năstase.
După aceste consideraţii feminine de prestigiu al partidului, a urmat tirul opoziţiei. Liderul social-democraţilor, Victor Ponta, are o idee fixă. Vinovat este Băsescu. El a promovat-o Monica Ridzi, el a coordonat votul parlamentarilor democrat-liberali. Ce uită cârlanul cel tânăr este că el şi alţi 60 de deputati PSD au lipsit de la vot, înlesnind astfel punerea la adăpost a unui deputat suspectat de corupţie. Şi mai uită că el, Victor Ponta, a orchestrat în 2006 respingerea cererii de percheziţie la locuinţele lui Adrian Nastase, după cum uită ca PSD-ul este partidul cu cei mai mulţi corupţi, între care unul, la adăpostul imunităţii, se sustrage justiţiei şi altul se află deja sub arest.
Punctul pe „i” l-a pus Monica Macovei, fost ministru al justiţiei şi actual europarlamentar, care a observat cu îndreptăţire că în ultimi ani, PSD, PC, UDMR şi PNL au fraternizat, public sau subteran, pentru apărarea propriilor inculpaţi. Au vrut să demită procurori anticorupţie, au modificat legi, au tergiversat sau blocat dosare de mare corupţie în Parlament, au vrut chiar să desfiinţeze DNA-ul. Şi toate acestea pentru a-şi apăra propriile interese şi reţelele clientelare, chiar dacă asta a însemnat decredibilizarea lor şi a ţării.
Respingând cererea justiţiei de a extinde urmărirea penală în cazul Monica Ridzi, PDL, partidul care a promis înălţarea corupţiei în ţepele din Piaţa Victoriei, s-a alăturat acestei familii.
Într-o ţara în care se fură cu milioanele, cazul Ridzi, cu deturnarea a 100.000 de lei din bani publici, este ridicol. Ceea ce n-a împiedicat-o să le ceară deputaţilor să nu cedeze impulsului de a face din ea „exemplul necesar demonstrării voinţei de luptă împotriva marii corupţii”. A câştigat pentru că de două decenii corupţia nu are culoare politică. Parlamentarii abuzeză de imunitate şi, solidari, se protejează reciproc după regulile oricărei familii mafiote.
