18 decembrie 2000
Actualitatea. (Comentariu: Neculai Constantin Munteanu).
Zestrea lui Isărescu.
„Primul ministru nominalizat de PDSR, Adrian Năstase, a adresat un avertisment actualului guvern, referindu-se la greaua moştenire. D-ul Năstase a spus că guvernul Isărescu a privatizat mult şi fără rost, a luat măsuri populiste, că a mărit birocraţia prin ministere şi că după eşectul alegerilor, funcţionarii guvernului ard dosarele afacerilor murdare din ultimii ani.
[...] De mult, sintagma „greaua moştenire” a devenit un alibi suficient pentru diferite echipe guvernamentale pentru a-şi justifica lipsa de chef când trebuie să aplice o măsură sau alta. [...]
PDSR este partidul care a făcut datorii de peste 7 miliarde de dolari, a accentuat deficitul, ducându-l pe culmi nemaivăzute şi a ridicat datoria întreprinderilor de stat la mai bine de jumătate din PIB.
Aceste „performanţe” au fost plătite cu bani veniţi din străinătate.
În 1997, noua putere reclama şi ea greua moştenire, invocând datoriile şi slaba eficienţă economică.
Banca Naţională, de pildă, mai avea doar câteva sute de milioane de dolari şi deficitul era de două ori mai mare decât cel raportat de fostul premier. [...]
Este evident că în România s-a făcut prea puţin şi că brambureala din economie repetă brambureala din Parlament. [...] Guvernele care s-au succedat până acum au întărit sentimentul cvasi general că nu există decizie la care să nu se poată renunţa, că sindicatele pot lua hotărâri în locul miniştrilor, că premierul trebuie să dea socoteală liderului de sindicat şi că şeful partidului de guvernământ ştie mereu mai bine ca oricine ce trebuie făcut pentru a împăca şi capra şi varza. [...]
Într-un Parlament divizat , PDSR se va menţine pe creasta valului, speculând incapacitatea celorlalte partide de a se coaliza cu PRM.
Guvernul va dicta. PDSR s-a decis să se înfrupte singur din moştenirea dezastroasă fără să se teamă de o posibilă indigestie.”
