Linkuri accesibilitate

Cum poţi fi politician fudul dacă politica a provocat atîtea decepţii simplilor muritori?


Mă întîlnesc deunăzi cu un coleg de breaslă care se întorcea FASCINAT de la o conferinţă de presă. Ziaristul acela fusese vrăjit de jovialitatea şi simplitatea unor miniştri europeni sosiţi la Chişinău.

„E ceva incredibil...” mi-a mărturisit colegul de breaslă. „Oficialităţile astea europene par nişte oameni simpli, vii. Sînt receptivi, nu te bruschează, răspund pe îndelete la toate întrebările ziariştilor, îţi permit să-i fotografiezi. Şi sînt atît de accesibili!”
„Dar ai noştri nu sînt la fel?” l-am întrebat pe interlocutorul meu euforizat.

Jurnalistul se uită la mine ca la un extraterestru: „Glumeşti?”
Fascinaţia îi dispăru brusc din priviri. Apoi, în cîteva minute, omul îmi vorbi, dezgustat, despre clasa politică moldovenească din ultimii 20 de ani. Mai exact despre o bună parte a ei. Reieşea din spusele colegului de breaslă că aici, în Moldova, în anii tranziţiei interminabile, au apărut, ca ciupercile după ploaie, o sumedenie de politicieni blazaţi, aroganţi, ţîfnoşi, ocupaţi, fuduli, infatuaţi.

Politicieni care dau impresia că sînt nişte monumente, conducători plini de importanţă, care nu prea au timp să stea de vorbă cu ziariştii. Politicieni care te privesc de sus în jos, care cred că sînt nişte coloşi, nişte oameni ieşiţi din comun. Politicieni pătrunşi de un soi de superioritate. E greu, spunea jurnalistul, să intervievezi asemenea giganţi, e dificil să-i faci să coboare la nivelul simplilor muritori. Ei pot să se supere sau să strîmbe din nas.

Sînt ani-lumină între aceşti politicieni autohtoni blazaţi şi politicienii europeni joviali şi simpli, spunea colegul de breaslă.
Şi faptul acesta e şi mai bizar, dacă ne gîndim că în ultimii 20 de ani Moldova a fost guvernată prost, că mulţi moldoveni au părăsit ţara, că economia a stagnat. Cum oare mai pot exista politicieni blazaţi aici, în cea mai săracă ţară din Europa? se întreba ziaristul. Cum poţi fi politician fudul dacă politica a provocat atîtea decepţii simplilor muritori?

În final colegul de breaslă a conchis: într-o ţară devorată două decenii de tranziţie, politicienii in corpore ar trebui să fie de o modestie exemplară, de o receptivitate năucitoare. Ei ar trebui să uite cu desăvîrşire de aroganţă şi să fie foarte umili şi corecţi cu cei care i-au ales. Şi, la urma urmei, n-ar strica să-şi amintească de vechiul proverb: Budi proşce i k tebe poteanutsea liudi!
XS
SM
MD
LG