Linkuri accesibilitate

Femeia cu sacoşe grele


Deunăzi am văzut o gospodină adusă de spate care căra, gîfîind, transpirînd, două sacoşe grele, burduşite cu produse alimentare. Şi am avut brusc o revelaţie.


Mă gîndeam zilele astea că există, aici, la noi, nişte chipuri emblematice, inconfundabile, ale tranziţiei interminabile. Ultimii 20 de ani au modelat nişte prototipuri comportamentale distincte, uşor recognoscibile. Bunăoară, politicianul demagog şi traseist, pensionarul speriat de preţuri şi facturi, şoferul de maxi-taxi încrîncenat şi bădărănos, poliţistul maleabil, cu care te poţi înţelege, vecinul mahmur cu care nu comunici niciodată sau cinovnicul ţîfnos şi indiferent.

Ei bine, deunăzi am văzut o gospodină adusă de spate care căra, gîfîind, transpirînd, două sacoşe grele, burduşite cu produse alimentare. Şi am avut brusc o revelaţie. Femeia gîrbovită de sacoşe grele e şi el un chip emblematic. Însă nu doar pentru tranziţie. Aş spune că femeia cocîrjată de sacoşe grele e un chip care reprezintă oarecum spaţiul ciudat-miraculos în care trăim.

Aici mereu, chiar şi în epoca aparentei prosperităţi sovietice, femeile au cărat sacoşe grele pînă la epuizare. Le ţin minte bine, le vedeam venind de la piaţă sau de la alimentară, fiind pionier naiv. Femei tinere, între două vîrste, sau bătrîne, aun cărat sacoşe ticsite cu alimente în URSS, apoi în anii ʼ90, anii dezmăţului generalizat, apoi în zilele noastre. E un travaliu fără început şi fără de sfîrşit. Bărbaţii sînt undeva departe, prin uzine, fabrici, ateliere, apoi, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, prin Portugalia, Italia, Rusia. Iar femeile cară mereu sacoşe grele, gîrbovindu-se, chinuindu-se, masculinizîndu-se.

Fireşte, în ultimii ani, a apărut pătura prosperă a noilor moldoveni. Femeile aparţinînd acestei pături au maşini impozante, fac fitness, şi nu mai parcurg pe jos distanţe mari cu sacoşele în mîini. Dar e suficient să mergi o dată la Piaţa Centrală, ca să le regăseşti imediat: cocîrjate, zgribulite de sacoşele imense, înfruntînd cu stoicism greutatea poverii, ele cară pentru a-şi hrăni familiile. Pentru multe din aceste femei căratul sacoşelor a devenit o obişnuinţă zilnică cum e spălatul pe dinţi. Multe din ele nici nu concep o altă viaţă, în care sacoşele pîntecoase să fie cărate de altcineva.

Femeia gîrbovită de sacoşe e un fenomen care ar trebui să îngrijoreze nu doar asociaţiile feministe. Am impresia că el reprezintă mult mai mult decît o simplă neglijare a femeii.
XS
SM
MD
LG