Linkuri accesibilitate

Va răsări din cenuşa războiului politic o coaliţie struţo-cămilă? Cum şi cât de transparente pot fi negocierile de partajare a puterii? Jocurile orgoliilor şi compromisurilor...

Şi poate mai multe, în discuţia cu politologul Oazu Nantoi de la Institutul de Politici Publice.

Europa Liberă: Dle Nantoi, sunteţi unul dintre cei mai vechi în sensul bun al cuvântului şi pe scena politică moldovenească. În plus, care o fi analistul, observatorul, - în afară de Dvs, – care vede deseori politicienii ca pe nişte persoane liliput de la înălţimea saltului cu paraşuta ... Deci, deja aveţi o perspectivă ca nimeni altul... asupra lumii politice... Suntem acum la ora unor negocieri între partide care trebuie să se finalizeze cu partajarea puterii... În general, credeţi că este posibil ca aceste negocieri să devină transparente şi că alianţa ce va rezulta să nu fie una negociată prin berării, vorba unui editorialist?

Oazu Nantoi: Eu sunt destul de sceptic, deoarece sunt cam aceiaşi actori care au fost după alegerile din 29 iulie 2009 şi mai multă lume a constatat cu regret că acele negocieri au fost netransparente, că deseori liderii acelor patru formaţiuni se adunau doar ei şi deciziile pe care le adoptau nu erau de cea mai bună calitate. Alta este că eu am remarcat la 28 noiembriei un activism din partea societăţii, şi nu numai eu, cetăţenii au ieşit la vot mult mai activ decât în 2009, cetăţenii au oferit un credit de încredere, să spunem aşa, partidelor care au făcut parte din alianţă, care dispun acuma de 59 de mandate împreună, şi cetăţenii trebuie să ceară, oricât de naiv n-ar suna ideea asta, societatea civilă, presa trebuie să cerem de la politicieni ca acest proces de negocieri măcar pe ultima sută de metru să fie unul transparent, să fie unul responsabil şi să lase mai puţin spaţiu pentru interpretări dubioase în sensul luptei cu mafia.

Europa Liberă: Del Nantoi, deocamdată însă vedem că această telenovelă cu băieţi răi, buni, neveste disperate, axacali înţelepţi continuă ca şi data trecută. Dv. cunoaşteţi lucrurile din interior şi de aceea vreau să vă întreb – în ce măsură de exemplu liderii politici care negociază ţin cont, iată, de voinţa alegătorului de care vorbeaţi adineaori?

Oazu Nantoi: Mie îmi aparţine o vorbă , că politicienii se comportă aşa cum li se permite, li se permite din partea societăţii. Dar totodată trebuie să fim mai îngăduitori deoarece nici măcar nu sunt rezultatele oficiale ale alegerilor validate de către Curtea Constituţională şi, deci, mai avem până la prima întrunire a parlamentului care urmăează să aibă loc nu mai târziu de 28 decembrie. Adică trebuie să fie un ciclu, să spunem aşa, mai mult sau mai puţin firesc, consultări interne, tatonări de teren şi pe urmă trecerea propriu zisă la negocieri. Eu sper că se vor implica şi persoane importante din partea UE, deoarece UE a investit enorm în RM după 29 iulie, în AIE. A investit enorm nu numai sub aspect financiar, dar şi în ceea ce priveşte suportul politic, mesajul adresat societăţii moldoveneşti. Numai cât costă, de exemplu, întrunirea din 30 septembrie, când la Chişinău au venit reprezentanţi ai 24 de ţari ai UE, inclsiv şapte miniştri de externe. De aceea, ne aşteaptă o perioadă ionteresantă şi trebuie să insistăm pe lângă politicienii noştri ca această perioadă interesantă pentru toţi să se încununeze cu apariţia unei guvernări funcţionale şi cu alegerea unui şef de stat. Deoarece eu personal totodeauna îmi aduc aminte de experienţa de după alegeruile parlamentare din 6 martie 2005, când Partidul Comuniştilor, având 56 de mandate, a purces la negocieri cu celelatre formaţiuni parlamentare, candidatul la preşedinţie de pe atunci Vladimir Voronin chiar a semnat nişte angajamente în urma acestor negocieri şi în ultimă instanţă a fost ales cu o majoritatea mai conformatabilă decât în 2001, când a avut la dispoziţie 71 de mandate ale camarazilor de partid. Eu cred că e cazul să coborâm de pe baricade politice şi să repetăm această experienţă, chiar dacă nu este mare sinceritate în comportamentul politicieni noştri, dar societatea are nevoie, ţara are nevoie de o guivernare stabilă şi previzibilă pentru patru ani de zile. Deoarece miza e prea mare dacă ne aducem aminte de acele proiecte startegice care au fost lansate pe parcursul funcţionării alianţei pentru integrare europeană.

Europa Liberă: Dle Nantoi, sunteţi de invidiat dacă percepeţi ca interesante nişte scenarii care de fapt lasă impresia că se repetă iar şi iar. Apropo de partenerii europeni. Intervenţia lor acum ar putea crea anumite probleme, de vreme ce Partidul Comuniştilor şi alţi sateliţi sau parteneri ai acestui partid au criticat destul de dur UE, instituţiile europene pentru ceea ce au numit ei „sprijin fără nici un scrupul” sau „direct” şi „fără nici un fel de exigenţă” a actualei alianţe. N-ar exclude asta Partidul Comuniştilor care n-ar suporta, de exemplu, teoretic, intervenţia partenerilor europeni?

Oazu Nantoi: Eu cred că nu are de câştigat nimeni dacă va respinge, să spunem aşa, mîna intinsă a UE. Şi partidul comuniştilor nu este acel partid care să exceleze prea mult cu reacţii nervoase. Să nu uităm anul 2001, când dl Voronin mai că nu trăia la Moscova cautînd suport din partea lui Putin, în ultima instanţă şi l-a obţinut. Aceasta est,e să spunem aşa, soarta RM, care neavând o orientare proprie internă fermă cum au avut de exemplu Ţarile Baltice după colapsul URSS, este o ţară care este influenţată din exterior. Dar în cazuil dat influenţa din partea UE este una benefică. UE nu impune nimic. Noi parcă dorim să mergem în UE. Prin urmare, n-avem decât să acceptăm acele standarte comune pentru toate ţările UE şi să le aplicăm la noi, iar dacă vorbim despre standarte şi valori, apoi dialogul, compromisul fac parte din cultura politică europeană. Şi eu repet ideea - trebuie să coborâm de pe baricade, să purcedem la dialog şi să căutăm un compromis raţional în baza responsabilităţii comune a tuturor politicienilor în faţa societăţii.

Europa Liberă: Dle Nantoi, dacă admitem cu greu, dar dacă totuşi admitem că aţi fi mebru negociator al unui partid, de exemplu al PD, care alianţa v-ar surâde mai mult?

Oazu Nantoi: Da, pe parcursul campaniei electorale mai mulţi analişti vehiculau ideea că PD ar putea să semneze o alianţă de centru- stânga cu PCRM. Aceste idei s-au consolidat în special după ce domnul Marian Lupu, fiind la Moscova, a semnat cu Patridul Edinaia Rossia un acord de parteneriat etc., etc. Însă, chiar dacă ne uităm din punct de vedere aritmetic, PD-ul şi PCRM-ul nu au suficiente mandate ca să aleagă un şef de stat. Prin urmare criza politica va perpetua în cazul creării unei asemenea coaliţii. Altă idee este că, probabil, PCRM-ul a torpilat alegerea lui Marian Lupu în funcţia de preşedinte nu numai din cauza faptului că dumnealui, cum spuneau ei, este trădător, în ghilimele fiind spus, ci inclusiv din cauza faptului că liderul unui partid de centru-stânga fiind ales în funcţia de şef de stat va fi un fel de magnet pentru alegătorul comunist, în primul rînd, şi baza electorală a Partidului Comuniştilor ar fi surpată. Dar acestea sunt nişte presupuneri şi eu repet că această coaliţie în viziunea mea ar fi fost, dacă să utilizăm nişte termeni aşa mai duri, una sinucigaşă, deoarece în asemenea caz e prea mică probabilitate alegerii şefului statului şi ar însemna repetarea alegerilor anticipate într-un an de zile cu penalizarea dură, probabil, a acestor două partide din partea societăţii. De aceea, oricum n-ar înflori ambiţiile politicienilor, geloziile după guvernarea comună, eu cred că ei nu au altă soluţie decât să reproducă alianţa, dar de data aceasta să aibă un dialog inclusiv cu participatrea PCRM-ului pentru ca RM să se aleagă cu nu şef de stat. Rămâne deschisă întrebatea să fie acest şef de stat reprezentant al unui partid politic sau apolitic, dar aceasta deja rămâne de văzut.

Europa Liberă: Dle Nantoi, AIE 2, eventuala alianţa recreată, renăscută, ar avea nevoie de doar două mandate pentru a înclina balanţa şi pentru a rezolva toate problemele fără nici măcar să discute cu Partidul Comunilştilor. Se discută prin culise despre un eventual furt al mireselor, fetelor mari, prezicătoarelor? Soluţionează, din punctul dv. de vedere, ceva acest eventual furt sau cumpărare sau, cum să zic, ademenire a vreunui nehotărît sau altul din partidul comuniştilor în acest caz, sau viceversa?

Oazu Nantoi: Mi-aduc aminte de situaţia de după alegerile din 5 aprilie 2009 cînd mai multă lume era ferm convinsă că comuniştii vor cumpăra ei un vot- care e problema? Or, în ultima instanţă, totuşi ceva s-a întîmplat în societatea noastră şi acel vot nu a fost cumpărat, răpit etc., etc. Eu personal nu exclud aceaste scenarii de erodare din interior a partidului comuniştilor, mai ales că acest partid, în opinia mea personală, are un lider cam consumat şi merge cam în declin, rezultatul de la alegeri la alegeri este tot mai modest şi eu nu exclud asemena scenarii. Dar eu nu cred că societatea ar avea de câştigat mult din asemenea procedee „modoveneşti” în ghilimele. Totuşi, un dialog corect ar fi permis actoruilor politici, inclusiv Partidului Comuniştilor să iasă, ca să spunem aşa, cu cîştig de potenţial în faţa propriilor alegători. Să nu uităm că PCRM este cel mai puternic partid politic la moment în RM, cu peste 600 de mii, dacă nu greşesc, de alegătoi. Prin urmare eu iar revin la ideea că dacă am creat AIE, trebuie să preluăm şi practicile europene ale procesului politc bazate pe dialog, compromis raţional şi responsabilitate în faţa cetăţenilor.

Europa Liberă: Deci, negocieri transparente, la lumina zilei, chiar dacă se văd ridurile pe faţa mai trecută prin anotimpuri. Dle Nantoi, vă mulţumim mult că aţi fost cu noi în această dimineaţă.
XS
SM
MD
LG