Linkuri accesibilitate

Sociologul Petru Negură: „Trebuie să ținem cont de vulnerabilitatea respondentului moldovean care nu-şi dezvăluie opiniile dintr-un instinct de autoconservare.”


Europa Liberă: Dle Negură, multă lume crede că moldovenii au o relaţie mai ciudată cu sondajele de opinie: că ori de câte ori sunt întrebaţi ceva în cadrul acestora, au un acces copleşitor de fantezie, creativitate... În consecinţă: orice, numai nu adevărul. Cu alte cuvinte, odată cu răspunsurile unui sondaj societatea moldovenească parcă ar deveni subit mai imprevizibilă. E valabil doar pentru moldoveni, după cunoştinţa Dvs?

Petru Negură: „Cred că e un fenomen valabil pentru toate societăţile în care sondajul nu este un lucru obişnuit, de toate zilele, şi în acest caz poate unii moldoveni se simt puţin atacaţi în sfera lor intimă, atunci când sunt întrebaţi de nişte lucruri, fie şi cu impact public, cum este decizia de vot. Unii s-ar putea să dea nişte răspunsuri false sau distorsionate. Există şi un alt factor: nici instituţiile de sondaje nu sunt foarte obişnuite să desfăşoare astfel de activităţi în Republica Moldova. La urma urmei, trebuie să ţinem cont de acest factor şi de vulnerabilitatea respondentului moldovean. În acest caz, trebuia să se recurgă la o formare mult mai sârguincioasă, mai riguroasă a operatorilor de sondaj, astfel ca să nu existe distorsiunea de informaţie şi asta din ambele părţi, nu doar din partea respondentului, ci şi din partea celui care pune întrebări”.

Europa Liberă: Sugeraţi deci că unii sunt moldovenii în sondaje şi alţii - la urnele de vot? Şi unele sunt serviciile sociologice într-o ţară a Uniunii Europene, de exemplu, şi altele sunt în Republica Moldova, un loc mai misterios un pic, nu?

Petru Negură: „Asta se explică şi prin faptul că nu am avut o istorie a unei societăţi libere, în care puteam să ne exprimăm opinia într-un mod liber. În Uniunea Sovietică sondajele se făceau, practic, la modul incognito, prin serviciile de securitate, adică, în fond, nu au existat sondaje în Uniunea Sovietică, aşa cum s-au făcut în Occident după război”.

Europa Liberă: Ce se regăseşte în sondaje, dincolo de răspunsurile formulate sincer, semisincer sau deloc sincer: mentalitatea unei colectivităţi, prejudecăţi învechite, moravuri?

Petru Negură: „Probabil e un lucru de mentalitate, dacă vorbim despre respondenţi. Este o chestie care ţine de mentalitate, în sensul că respondentul preferă să nu-şi dezvăluie opiniile personale dintr-un instinct de autoconservare, de adaptare. Un alt lucru despre care este interesant să vorbim este faptul că foarte mulţi respondenţi, votanţi ai Partidul Comuniştilor, au preferat să nu-şi divulge opţiunea de vot. Este şi acesta un lucru interesant, acum, post-factum. După mine, aceasta ar însemna că Partidul Comuniştilor are o deficienţă de legitimitate, adică asta ar însemna că foarte mulţi se ruşinează de opţiunea lor de vot, nu?”

Europa Liberă: Dle Negură, nu credeţi că este o stratagemă, o directivă cum se obişnuia la Partidul Comunist mai vechi, de exemplu, care să recomande simpatizanţilor cu scopul de a deruta tabăra adversarului, să spună că, de fapt, au votat cu Ghiţă, când, de fapt, au votat cu Moş Vasile?

Petru Negură: „Am auzit de această ipoteză, să spunem aşa, care nu mi se pare credibilă din mai multe raţiuni. Care ar fi fost raţiunea Partidului Comunist ca să creeze falsele aşteptări, un suspans care nu ştiu dacă este bun, inclusiv şi pentru electoratul comunist?”

Europa Liberă: De exemplu, am văzut un fruntaş comunist care triumfa la gândul că a doua zi dimineaţă va arăta cu degetul spre entuziasmul fals al adversarului său politic.

Petru Negură: „Personal, nu prea credibilizez teze de genul acesta, conspiraţioniste. Oricum, dacă ele au fost, ceea ce nu este cu totul exclus, secretul acesta o să iasă, mai devreme sau mai târziu, la iveală şi atunci vom afla. La momentul de faţă eu nu văd din ce motive PCRM s-ar fi angajat într-o acţiune cu orecare risc, totuşi, pentru opinia publică şi pentru proprii săi votanţi. Sincer, mă cam depăşeşte acestă idee. Ca scuză, ar putea fi luată în seamă”.

Europa Liberă: Ţara merge în direcţie greşită – se accentuează în sondaje, cetăţenii mai spun cu regularitate că sunt nemulţumiţi de faptul că nu au un trai decent dar votează pentru cei care par să fie responsabili de această situaţie?

Petru Negură: „Asta nu este decât o aparentă contradicţie. În fond, toată lumea este mulţumită şi vede soluţia cum crede ea de cuviinţă. Votanţii Partidului Comuniştilor, deşi sunt nemulţumiţi de viaţa pe care o au, îşi leagă, probabil, speranţele de un partid care, în viziunea lor, le-a dat nişte speranţe de mai bine. Dacă luăm în consideraţie faptul că sunt foarte mulţi oameni cu un anumit grad de bunăstare redusă şi persoane de vârsta a treia care nu sunt foarte prosperi, este clar că nu sunt mulţumiţi de viaţa pe care o au, dar ei sunt foarte dependenţi de un stat care să-i asiste, care să-i ajute, lucruri pe care Partidul Comuniştilor le promite”.

Europa Liberă: Anterior se deplângea faptul că alegătorul era foarte prost informat, că avea un acces drastic limitat de autorităţi la informaţii despre concurenţii electorali, de ex., la dezbateri... şi asta-i influenţa capacitatea de a analiza şi înţelege evenimentele politice, personajele de pe scena politică. Iată că în această campanie a fost informat din belşug şi poate chiar în exces, dar rezultatele alegerilor nu s-au schimbat dramatic.... Cum poate fi explicat acest fenomen?

Petru Negură: „Totodată trebuie să recunoaştem că din aprilie 2009 până acum s-au schimbat multe lucruri. De exemplu, Partidul Comuniştilor atunci avea 60 de mandate, acum avem un cu totul alt tablou. În decurs de un an şi jumătate lucrurile s-au schimbat foarte mult. Televiziunea publică s-a apropiat mai mult de ceea ce trebuie, într-adevăr, să fie o televiziune publică, presa a devenit puţin mai relaxată, mai puţin expusă unor presiuni politice din afară şi asta se vede. Electoratul, probabil, este influenţat şi de aceasta. Ar trebui să nu cerem atât de mult de la electorat, să respectăm şi electoratul care nu este neapărat votantul partidului pe care îl simpatizăm. Probabil că există şi alte raţiuni din care un electorat comunist îşi exprimă opţiunea lui de vot”.

Europa Liberă: Aveţi perfectă dreptate, vroiam să spun doar că în campaniile electorale, se spun atâtea, încât s-ar părea că un politician ar trebui să fie foarte norocos ca să iasă teafăr la imagine dintr-o campanie electorală. În această situaţie, electoratul, când aude atâtea informaţii despre un concurent politic sau altul, în linii mari, rămâne cam acelaşi. Lumea nu sare peste noapte în curtea vecinului...

Petru Negură: „E adevărat ce spuneţi, probabil partidele trebuie să-şi schimbe strategia de pe informare pe acţiune. E una să informezi electoratul cu o lună sau două înainte de alegeri şi alta e să faci acest lucru în timpul mandatului. Probabil că dinamica pozitivă în favoarea partidelor democratice, pe care o observăm din aprilie 2009 până acum, se datorează unei ambiţii de a face câte ceva şi de a informa în acelaşi timp. Cred că este o strategie bună nu doar cea de informare, dar şi de acţiune în favoarea comunităţii, a societăţii”.

Europa Liberă: Domnule Negură, Vă mulţumim mult că aţi fost cu noi în această dimineaţă.
XS
SM
MD
LG