Linkuri accesibilitate

Rezultatele alegerilor legislative dezbătute cu patimă la piață.

Cum nu există subiect mai fierbinte a doua zi după scrutin decît rezultatele votului, i-am surprins pe soţii Mariana şi Vsevolod Vacarciuc discutînd aprins la tarabă opţiunea concetăţenilor lor.

Vsevolod Vacarciuc: Noi n-am crezut că comuniştii or să ieie atîtea procente, noi am crezut c-o să ieie mai puţine. Nu-s bucuros de rezultate. Nu ştiu ce-i cu lumea asta. Ce aleg ei comuniştii?

Mariana Vacarciuc: Opt ani de zile au răbdat aşa suferinţă şi dezordine în ţara asta şi lumea tot nu se-nvaţă minte.

Vsevolod Vacarciuc: Ei cred că o să fie ca în trecut...

Mariana Vacarciuc: Nu-s comuniştii de ani în urmă, ăştia-s comunişti care te mănîncă de pe picioare. Ce le-o trebuit lor, nu înţeleg... Poate nici işlalţi nu-s mai buni, da... De ăştia ne-am ubedit de aşa ceva că opt ani de zile trăieşti în mizeria asta, trebuie să-ţi vie mintea la cap, că ăsta nu-i bun de conducerea ţării... Ne-am gîndit că o să intrăm în Europa şi o să ne mai ducem să vedem lumea, dar dacă vor fi comuniştii (la guvernare) cred că de-amu gata, aici sîntem. Sîntem o ţară pierdută, doamnă, şi gata.

O cumpărătoare, Eufrosinia a intrat în vorbă ca să-şi spună şi ea părerea: Toţi aşteaptă cu sufletul la gură să vedem rezultatele. Dacă cîştigă comuniştii sîntem pierduţi iarăşi. De exemplu, la mine copiii mei săptămîna trecută au plecat în Anglia. Au terminat şcoli, am cheltuit o mulţime de bani pentru contracte, locuri de muncă – nimic. Eu am 50 de ani, nu mai am servici, nu am nimic. Nu mai putem suporta atîta. Sperăm la un viitor mai bun.

Pensionara Ana Leontievna este însă mulţumită că partidul pe care l-a votat a adunat majoritatea voturilor. Speranţele ei pentru o viaţă mai bună, spune femeia, sînt acum mai aproape de-a se împlini.

Ana Leontievna: Starea oamenilor, sărăcia, să fie locuri de muncă, tineretul să fie încadrat în muncă, în învăţătură. Să şie mai ieftin, să şie pensionerii tare mică pensia şi-i foarte greu de trăit.

Mai mulţi chişinăuieni cu care am stat de vorbă sînt descumpăniţi din cauză că exerciţiul de ieri nu a limpezit lucrurile, aşa cum sperau.

Aliona: Nu ştiu, eu nici nu pot să... ca în aer stăm, nu ştim ce va fi, cine ar fi bine (să ne conducă)... la ce nivel de trai avem noi...

Gheorghe Calmoi: În fond îs optimist, dar aici mă tem, mă tem. Aş vrea una – să nu mai avem în anul viitor alegeri, măcar atît. În rest, cumva să se înţeleagă, cumva să meargă la un compromis... – îmi spune Gheorghe Calmoi.

Bărbatul speră că noii aleşi vor putea constitui o majoritate care să aleagă preşedintele ţării şi să pună capăt astfel crizei politice ca să se poată concentra asupra problemelor economice şi sociale ale cetăţenilor. L-am întrebat pe Gheorghe Calmoi cine ar trebui să fie preşedintele ţării?

Gheorghe Calmoi: Poate o personalitate din cultură, poate cineva care ar putea să mai liniştească spiritele. Sînt prea încordate. Nu se poate lupta asta.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG