Îl intrebam mai dăunăzi pe un tânăr, ce ar face dacă ar rămâne fără loc de muncă în Republica Moldova? Din partea lui un răspuns foarte ingenios: aş căuta altul, mereu se găseşte unul pentru cei cu studii din alte domenii decât economie sau juridică. Dacă tot nu s-ar găsi un loc bine plătit, aş lucra în două, cu remunerare mai mică. Iar dacă nici această variantă nu ar fi potrivită, aş realiza că statul ăsta într-adevăr s-a dus de râpă şi aş pleca să pun cărămida la zid altundeva, pentru o alta naţiune, care merită mai mult, chiar de aş fi sclav acolo. Uneori e mai bine să fii sclav la un stăpân merituos, decât sa trăieşti cu impresia falsă de stăpân într-un stat, care te-a înrobit de la naştere. Europa Liberă va căuta să afle pentru ce salarii, totuşi, ar lucra moldovenii acasă, sau pentru ce salarii ar reveni în Moldova cei aflaţi la muncă în străinătate.
*
Ar rămâne în Moldova, dacă ar avea unde să muncească şi să câştige bine. Un salariu mai bun, sau egal cu cel din străinatate şi o guvernare, care să onoreze promisiunile făcute în campania electorală. Sunt doar câteva din răspunsurile la întrebarea Europei Libere, care a cautat sa afle, pentru ce leafă ar rămâne moldovenii în ţara lor.
- „Trei mii să ai. Macar aşa.”
- „Dacă am avea trei mii de lei pe lună cu mult am trăi mai bine decât trăiam pe vremea lui Brejnev. Era bine că ne dădea voie să luăm în credit, ne îmbrăcam. Pot să vă spun că eu nu mă îmbrac mai urât acum, ca cum eram atunci. Şi mănânc cu mult mai bine acuma, de cum mâncam atunci. Trebuie locuri de lucru plătite şi oameni care să poată conduce locurile celea. Lumea să se ducă la lucru cu bucurie.”
- „Vsio doljno delatsea dlea tovo, cito bî bîlo opredelionaia stabilinosti prejde vsevo v economiche. Un nas pocemu-to, navernoe cac nigde v mire, prevaliruet politica.”
- „Locuri de muncă nu-s. Salariu e mic. Macar un trei mii jumate macar, dacă mai ai şi familie. Nu ştiu, numai cu promisiunile, dar nu fac. Văd că lumea de acum a pierdut încrederea. Nu se vede nimic să facă, nici salariu să mărească, nici locuri de muncă. Nu mi-am mai permis să mănânc o banană, ori o kiwi. Nu putem să-mi permit să le cumpăr. Nu poţi. Ori o piceană să stea pe masă, aşa cum şede la lume în fructovniţă. Nu-i chip. Că ei au vândut toate făbricile, toate zavoadele le-a vândut, le-au privatizat şi nu ştiu ce locuri de muncă poate să deschidă. Vă dau un exemplu: fata mea a lucrat la cusut două luni de zile. Prima lună e plătită, a doua lună i-o plătit şi au desfiinţat, gata, du-te şi-i caută. Erau pentru italieni şi s-au desfiinţat. Şi salariul nu le-a mai dat, nici nimic. Ce fel de locuri de muncă?”
- „Şi chiar şi de sunt locuri de muncă, nu-s plătite cum trebuieşte. Promit că o să fie o leafă bună şi când să ajungi să primeşti leafa, nu ţi le dau, ori că n-avem bani, criză de bani, că nu ştiu ce. Nu-i de crezut acum pe nimeni.”
- „Îs foarte mici salariile. Cum de pildă în Europa, unde oamenii se duc că ei pot trăi acolo. Vedeţi că ei trăiesc, şi plătesc şi apartamentul, şi se pot hrăni, şi se pot îmbrăca, şi-şi pot permite tot ce doresc, să plece undeva. Un om normal să trăiască îi trebuie minim măcar cinci mii de lei, ca să trăiască normal unul. Da ce primesc oamenii noştri? Chiar să mă căsătoresc, unde îmi pot cumpăra un apartament? Cum pot eu să-mi permit un copil? Şi iată tineretul nostru e derutat.”
- „Studiez şi sper să am o profesie, care să aducă şi venit şi satisfacere. Vom vedea, cum vor decurge alegerile.”
- „Suntem părinţi, avem copii, îi învăţăm, da locuri de lucru nu-s. Dumnealor termină studiile şi se uită peste hotare, fiindcă n-au, de lucru n-au.”
- „La Bursa muncii nu-s locurile de care are nevoie populaţia care pleacă. Pentru că cine pleacă? Pleacă profesorii, medicii foarte mulţi au plecat, că salariile sunt mici în sfera bugetară.”
- „Eu aş fi vrut să plec şi eu peste hotare, da. Dar în primul rând nu dispun de documente. Dar ca să plec ilegal nu dispun de atâţia bani. Patru mii jumătate de euro sau cinci mii, cât acolo costă. Am 33 de ani de muncă, cu un salariu de trei mii de lei, Dumneavoastră cum consideraţi, că e normal? Trăim la periferie, ne îmbrăcăm din ajutoare, mulţumim Domnului că sunt ajutoarele umanitare. Consider că ar trebui cinci-şase mii de lei salariul pentru o persoană.”
*
Pentru ce salariu ai reveni în ţară, sau ai rămâne în Republica Moldova? A fost şi întrebarea bloggerului Ion Socolenco, postată pe pagina de Internet a Europei Libere. Mulţi tineri s-au dat cu părerea. Iar eu am insistat să răspundă la această întrebare chiar Ion Socolenco, care de câţiva ani se află în capitala Cehiei, la Praga.
- Când revine tânărul Ion Socolenco în Moldova?
Ion Socolenco: „Eu personal aş reveni doar atunci, când aş simţi că lucrurile încep să funcţioneze aşa cum trebuie în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă ca lucrurile să funcţioneze cum trebuie?
Europa Liberă: Deci, într-un fel, experienţa lor ar fi utilă şi ei ar trebui să-şi găsească un loc de muncă mai uşor decât altcineva? Ar fi mai motivaţi?
Ion Socolenco: „Nu, în felul ăsta odată ce vor veni investitorii, pur şi simplu experienţa lor va fi fructificată din plin. Acuma, dacă e să vorbim să se întoarcă, în cehă – nema ţenu. Deci, nu are sens acum ei să se întoarcă. Ei nu văd perspectiva. Nu este încă acea stabilitate politică. Şi chiar dacă ar câştiga partidele acum în noiembrie, oricum ei ar reveni atunci, când ar veni la noi investitorii.”
Europa Liberă: Ion, dar această stabilitate politică, asupra căreiea insişti şi despre care vorbeşti, nu depinde şi de voi tinerii? Care nu sunteţi în Republica Moldova?
Ion Socolenco: „Da, depinde, trebuie să participăm la vot, este adevărat.”
Europa Liberă: Dar dacă aţi fi acolo, în Republica Moldova, nu aţi conta mai mult la contribuirea acestei stabilităţi?
Ion Socolenco: „Atâta timp cât acest potenţial, care se află acuma peste hotare, nu poate fi fructificat, nu poate fi utilizat la maximum.”
Europa Liberă: Hai să luăm cazul tău concret. Ce ai putea şi ce ai vrea tu să faci în Moldova?
Ion Socolenco: „În general, mă interesează domeniul în care îmi fac studiile, în care mi-am făcut studiile în Moldova şi în care mi-am continuat şi aici.”
Europa Liberă: Aici, în Praga ce faci?
Ion Socolenco: „Caut şi eu, ca orişicare, un post de muncă. Vreau să-mi găsesc un job de lungă durată, vreau să lucrez ceva, fiindcă până la moment nu pot să găsesc decât joburi de scurtă durată - o lună, sau o lună jumătate, sau jumătate de lună.”
Europa Liberă: Şi nu conform specialităţii.
Ion Socolenco: „Da, deci pot să fie în diferite ramuri, în domeniul IT. Dar în general, sunt job-uri de scurtă durată. Nimeni nu-ţi garantează, dacă se termină un proiect, că ei îţi vor prelungi şi te vor lua şi în alt proiect.”
Europa Liberă: Vezi, situaţia ta este foarte instabilă şi aici în Cehia. Dar mai degrabă accepţi să rămâi aici, decât ai merge în Moldova.
Ion Socolenco: „Exact, da. Mai degrabă accept să lupt aici, decât să mă întorc, fiindcă în Moldova perspectiva este şi mai...”
Europa Liberă: Sumbră?
Ion Socolenco: „Da. Probabilitatea ca să-mi găsesc un job este şi mai mică. În general, am convingerea că o guvernare, dacă vine după 28, cred că nu trebuie să aibă o politică de a întoarce aceşti tineri de peste hotare. Eu cred că în primul rând ei trebuie să se îngrijească de cei care sunt acasă, să le creeze lor în primul rând un loc de muncă.”
Europa Liberă: Ce locuri noi de muncă pot fi create astăzi? În ce domeniu? Unde tineretul ar vrea să activeze?
Europa Liberă: S-au integrat în alte circuite?
Ion Socolenco: „Ei pot să vadă lucruile un pic mai altfel, un pic mai larg. Cei care sunt acasă, pentru ei contează să aibă un salariu ca să-şi acopere cel puţin cheltuielile, coşul minim de consum. Pentru acest salariu luptă. Cei care sunt deja peste hotare, aş spune, o bună parte din ei deja se gândesc şi la afaceri. Ca nişte potenţiali investitori. Chiar dacă nu ar avea atâţia bani, dar având potenţialul ăsta intelectual, ideile, asta tot contează foarte mult. Ei ar avea o tendinţă să găsească parteneri peste hotare, cu care ar putea iniţia mai multe afaceri. Iată aşa eu îi văd pe tinerii noştri de peste hotare şi aşa mă regăsesc şi eu.”
Europa Liberă: Eu insist ca tu să răspunzi, pentru ce salariu ai reveni tu în ţară?
Ion Socolenco: „Atâta timp, cât la moment eu nu mă gândesc să revin în ţară, nu pot să vă spun acum o cifră, care m-ar motiva. Deci, contează ca să te regăseşti într-un mediu, în care să te simţi liber.”
Europa Liberă: Să gândeşti liber? Să activezi liber?
Ion Socolenco: „Să gândeşti, să simţi că trăieşti într-o societate, care tinde spre progres, spre o viaţă mai bună, spre prosperitate. Asta pentru mine contează. Pentru mine contează ca eu să simt, că mă aflu într-o societate, care este deschisă, care este liberă.”
Europa Liberă: Tu aici, în Cehia, eşti un om împlinit?
Ion Socolenco: „Eu nu pot să spun că aici mă simt un om împlinit, fiindcă, în primul rând, e foarte greu ca să găsesc un loc de muncă de lungă durată. Sunt pur şi simplu oportunităţi, pe care, bine, poate noi nu le cunoaştem, ar trebui, cred, mai mult să sondăm, să vedem care sunt şi eu asta fac. Deci, din toată puterea încerc să găsesc acele posibilităţi, care sunt şi poate de care nu ştim. Din 2006 sunt aici, în general lucrez, dar nu pot să găsesc un job de lungă durată.”
Europa Liberă: Crezi că există o mare diferenţă între felul cum gândeşti tu, ca tânăr aflat aici, în Cehia, şi semenii tăi, rămaşi acolo, în Republica Moldova? Felul cum abordează problemele? Felul cum văd democraţia? Felul cum percep valorile? Principiile pe care le pun în capul mesei?
Ion Socolenco: „Bine, nu pot să generalizez, însă cred că tinerii din Republica Moldova sunt uneori poate prea nerăbdători. Vor schimbări mai radicale. Şi este adevărat, da, este timpul ca să fie schimbări la noi, în Republica Moldova, însă nu trebuie atât de repede să ne dezamăgim. Să înţelegem că anumite procese în societate se produc greu. Dăm crezare celor bătrâni, care nu înţeleg. Poate vârsta nu le permite, sau pe ei nu-i mai poţi convinge de nimic, au anumite stereotipuri, sau anumite convingeri vechi. Dar tinerii ar trebui să înţeleagă că procesele în societate decurg mai încet. Convingerea mea este că foarte mulţi investitori ar fi venit încă din 2001. Deci, aceşti 10 ani de până acum au fost pur şi simplu rataţi. Probabilitatea ca investitorii să vină în Republica Moldova este mai mică, ţinând cont şi de alte riscuri, cum sunt nerezolvarea conflictului transnistrean şi multe alte, birocraţia încă foarte...”
Europa Liberă: Excesivă.
Ion Socolenco: „Da, sunt încă foarte multe piedici. Investitorii cred că ar aştepta cel puţin un mandat, să vadă cum guvernează o alianţă democratică, cum ei gestionează banii publici.”
Europa Liberă: Ce speranţe pui tu în aceste alegeri din 28 noiembrie?
Ion Socolenco: „Să fie acele 61 de mandate, ca să fie ales, totuşi, preşedintele.”
*
Readucerea moldovenilor în ţară ar schimba multe lucruri, spun experţii. Mai ales că pe piaţa moldovenească se simte o criză a forţei de muncă de înaltă calificare. De această părere este doctorul în economie Valentina Postolochi, şefa Direcţiei probleme economice a Confederaţiei naţionale a patronatelor.
Europa Liberă: Deci, să înţeleg, că un moldovean aflat la muncă fie legal sau ilegal într-o ţară din Occident, unde ridică în jur de o mie de euro, ar renunţa la acel salariu de o mie de euro în favoarea unei sume de trei-patru sute de euro în Moldova?
Valentina Postolachi: „Eu cred că în cazul în care li s-ar oferi jumătate din ceea ce câştigă peste hotare, majoritatea populaţiei aflate departe de hotarele Republicii Moldova ar renunţa şi ar reveni în Republica Moldova. Fiindcă dorul de ţară este foarte mare şi nu le este chiar atât de bine, nu se simt chiar atât de bine concetăţenii noştri, cum ni se pare nouă.”
Europa Liberă: Pentru ce salariu ar rămâne tinerii în Republica Moldova? Dacă luăm în calcul că salariul unui începător oferit este de până în două mii de lei, atunci cred că tinerii nu prea sunt disponibili să accepte acele slujbe, doar ca să-şi îmbunătăţească CV-ul în Republica Moldova.
Valentina Postolachi: „Aici este o situaţie mai dificilă, pentru că tineretul are o altă viziune, caută locuri cu mai multe oportunităţi. Este clar că în prezent nu prea avem ce să le oferim. Piaţa muncii din Republica Moldova nu prea are locuri de muncă tentante pentru tânăra generaţie. Foarte mulţi tineri pleacă, absolvenţi chiar cu studii superioare în tehnologii informaţionale, din datele pe care le cunosc din discuţiile cu foştii noştri studenţi masteranţi, pleacă pentru că Occidentul le oferă o plată cu mult mai bună. Ce ar putea să accepte? Este foarte greu de spus, dar şi aici primul loc de muncă este greu să-l primească un simplu absolvent al unei instituţii de învăţământ. Forţele politice ar trebui să se gândească la un plan de acţiuni, cum ar trebui să contribuie la formarea noilor oportunităţi şi noilor strategii aplicate pe piaţa muncii în special pentru tineret. Ce locuri de muncă ar trebui să le ofere, ca ei să poată să rămână aici, să contribuie şi ei la dezvoltarea economică. Este greu de spus, care ar fi acel salariu. Părerile pot fi împărţite, dar cert este că prea puţine locuri de muncă sunt, unde pot să se regăsească chiar acei, care acceptă un salariu şi mai mic decât există.”
Europa Liberă: Ce loc ocupă această problemă în platformele electorale ale partidelor politice înscrise în alegeri?
Valentina Postolachi: „Promit că ei vor crea locuri de muncă, promit salarii mari. Bine, de la promisiune până la asigurare este o cale foarte lungă. Este cert că trebuie să recunoaştem, că în ultimii 10 ani de zile, în special în timpul guvernării comuniste, s-au aplicat nişte măsuri foarte dure şi am avut mai puţine investiţii în economia Republicii Moldova. Chiar dacă şi au fost create locuri de muncă, mai apoi, prin aplicarea diferitor sancţiuni, unii investitori au fost nevoiţi să plece şi iată acest lucru s-a răsfrânt foarte negativ asupra dezvoltării economice şi, evident, şi asupra creării noilor locuri de muncă. Noi am avut promisiuni de creare de 300 de mii de locuri. Şi salariile în guvernarea comunistă, trebuia să fie asigurat un salariu de 300 de euro, dar iată că nu s-a întâmplat. Tare mi-i frică, că cei care promit nu se gândesc la posibilităţi.”
Europa Liberă: Deci, cam tristă realitatea, salariile în Moldova deocamdată nu cheamă pe nimeni acasă.
Valentina Postolachi: „Cam tristă realitatea, pentru că noi nu putem asigura cel puţin un salariu mediu care există. Noi nu putem crea noi locuri de muncă. Şi am speranţe că totuşi, pe viitor va exista o coaliţie mai largă, unde oamenii se vor aşeza la masă şi si se va termina numai cu promisiunile. Şi vor veni investitorii, se vor crea locuri noi de muncă pentru cei, care de fapt înşişi investesc în sine. De acum s-a schimbat, aţi văzut doar că s-au schimbat şi direcţiile strategice. Statul mai puţin cheltuie pentru persoane, pentru a investi în dezvoltarea lor şi mai mult contribuie populaţia de sine stătător. Pe de altă parte, desigur, că trebuie să ne gândim şi la calitatea învăţământului, pe care îl oferă inclusiv şi instituţiile de învăţământ. Pentru că piaţa muncii solicită o performanţă cât mai mare şi o productivitate de un nivel înalt.”
Europa Liberă: Real, câte locuri de muncă poţi promite astăzi în Republica Moldova?
Valentina Postolachi: „Cel puţin 200 de mii de locuri de muncă, care vor asigura noi oportunităţi, inclusiv şi pentru tânăra generaţie.”
Europa Liberă: Dacă cei aflaţi peste hotare, oficial se zice că jumătate de milion, neoficial un milion de moldoveni se află la muncă în străinătate, dacă toţi ar decide să revină acasă, ar fi o problemă pentru guvernanţi?
Valentina Postolachi: „Ar fi o problemă. Majoritatea celor plecaţi peste hotare sunt persoane apte de muncă. Majoritatea dintre ei se află în grupa de vârstă între 25-50 de ani. Şi atunci desigur, că va fi o problemă. Cu atât mai mult, că numărul şomerilor în anul acesta a crescut considerabil şi sunt probleme în vederea asigurării protecţiei sociale şi a şomerilor. Cred că va exista şi o problemă în cazul în care nu vor fi create noi oportunităţi pentru aceste persoane.”
Europa Liberă: Dar de ce creşte numărul şomerilor?
Valentina Postolachi: „Pe de o parte criza economică-financiară, care a atins şi economia Republicii Moldova. Şi pe de altă parte, nu exclud şi factorul politic, pentru că în cazul în care există aşa o instabilitate, avem alegeri de atâtea ori, oamenii pur şi simplu, cei care doresc să investească, cam se gândesc strategic – se merită? Sau să mai aşteptăm? Republica Moldova are şanse de a supravieţui, pentru că s-au produs şi schimbări, schimbări în mentalitate, iar asta nu este puţin. Moldova gândeşte un pic altfel şi din acest punct de vedere trebuie să găsim soluţii pentru revenirea celor plecaţi departe. Pentru că fără de ei va fi foarte trist.”
*
Dacă ar exista suficiente posibilităţi de a lucra conform specialităţii şi dacă ar putea obţine salarii la nivelul celor din Vest, tinerii din afară spun că s-ar întoarce fără nici un dubiu în Moldova. În prezent, motivele lor de a reveni în ţară sunt, mai degrabă, personale: familia, prietenii, mâncarea tradiţională, sentimentul de apartentenţă şi posibilitatea de a participa la o schimbare importantă în societate. Schimbare vor şi părinţii tinerilor. Să-i ascultăm pe Tamara şi Ion Ciobanu, care de câţiva ani lucrează în Italia, dar pe moment au revenit în Moldova pentru a participa la alegerile parlamentare din 28 noiembrie.
Ion Ciobanu: „Votăm să scăpăm odată, să vedem şi noi libertatea noastră. Într-adevăr, muncim şi suntem pe pământul nostru. Şi avem toate drepturile să fim noi gospodari în ţara noastră. Nu ruşii.”
Tamara Ciobanu: „Vrem să scăpăm...”
Ion Ciobanu: „De ruşi.”
Tamara Ciobanu: „Una de ruşi, cum zice ţăranul, să scăpăm de ruşi şi să punem mîna noi oleacă pe dreptatea noastră, a ţăranului.”
Ion Cibanu: „Azi la conducere care e - bravo lor, Dumnezeu să-i ajute. Noi suntem de acord foarte, foarte. Cu amândouă mîini ţinem pentru Ghimpu, pentru Partidul Liberal şi pentru toţi ai noştri. Numai nu Voronin. Dar ce a făcut Voronin? Eu vă spun un exemplu, că eu îs în ţări străine, îmi pare tare rău.”
Tamara Ciobanu: „Noi suntem în ţări străine.”
Ion Ciobanu: „În Moldova, noi să fi fost în ţara natală poate demult Voronin cădea. Suntem împrăştieţi şi n-are cine susţine conducerea noastră moldoveană, care o vrem noi şi care trebuie să fie într-adevăr la conducere.”
Tamara Ciobanu: „Vrem limbă, vrem să fie copiii noştri odată şi odată, să aibă şi ei o viaţă. Noi suntem duşi în Italia nu pentru a face bogăţie. Pentru a susţine copiii, pentru a face o casă, şi pentru a munci din greu. Muncim acolo din greu, noi muncim.”
Ion Ciobanu: „Vai de capul nostru. Ne-am dus că aici cu Voronin nu se poate de mers înainte. Poate s-a schimba. Sperăm să se schimbe ceva, poate să se schimbe ceva şi aici. Copiii mor de foame, toţi nepoţii.”
Tamara Ciobanu: „Acuma vrem să votăm, ca copiii noştri din trei în trei luni să poată veni într-o ţară europeană, să muncească şi să facă şi ei un ban, şi noi ca bătrâni să ne astâmpărăm acasă.”
Ion Ciobanu: „Trebuie conducerea moldovenească, în afară de ruşi. În afară de ruşi. La noi e ultima noastră întrebare. Am fi tare mulţumiţi, dacă ar intra la conducere...”
Tamara Ciobanu: „Partidul Liberal, Partidul Democrat, Partidul Liberal-Democrat din Moldova, Partidul Liberal.”
Ion Ciobanu: „Într-un cuvânt vrem aşa: să fie la conducere în ţara noastră să fie moldovenii noştri. Că aici ne-am născut toţi. Trebuie să-i ajutăm pe toţi, şi ei pe noi.”
Tamara Ciobanu: „Să ne unim, să muncim toţi împreună, ca să fie o Moldovă liberă şi suverană.”
