Linkuri accesibilitate

Lidia Gorda: Aș vrea ca alegerea moldovenilor să fie aceea ca țara să meargă pe o cale europeană.


Luni

Mă trezesc cu o oră mai tîrziu. Odata cu trecerea la timpul de iarna, ma bucur cel mai mult pentru fiica mea - sa mai poata dormi un piculet.

La o ceașca de cafea împart cîteva gînduri cu Stefan. Sotul are o întilnire tete-a-tete cu ministrul de externe, domnul Karel Schwarzenberg. Își face griji, asa este el emotiv - dacă va reuși să transmită mesajul necesar. Imi spune ca sunt psiholog in domeniul relatiilor internationale. Glumeste desigur, el poate face o gluma si la sapte dimineata.

E vacanta si Diana in sfirsit doarme cat vrea. Apoi ieșim cu sora și fiica la o ultima excursie, pentru a face poze cu vederi din Praga. Sora mea s-a stabilit la Boston si a venit pentru o saptamana sa ne vada. E inginer-constructor, nu avea de lucru in Moldova, a plecat in SUA acum 6 ani. Iata ca e cetățean american, dar mereu cu gîndul acasa. E la curent cu toate noutatile din Moldova, va merge sa voteze. Am petrecut minunat împreuna, a rămas cu impresii extraordinare despre Praga, despre oamenii de aici.

Seara am fost cu soțul la o recepție dată de ambasadorul turc. Totul era superb organizat. Deja ne-am împrietenit cu mulți diplomati. Seara tîrziu o petrec pe sora, pleacă sper Munchen, apoi spre Boston, spre casa ei. Desparțirea e grea, cine știe peste cît timp ne reîntilnim. Am plins la gara.

Marți

La prima oră vorbesc cu Alexandru, studentul mamei a rămas acasă, la Chisinau. Vrea sa se faca jurist ori poate diplomat. Ne lipsește foarte mult. Si el ne duce dorul.

Dau niste telefoane in legatura cu Tirgul de Craciun, pe care traditional il organizeaza aici sotiile ambasadorilor. Vorbesc cu sotia ambasadorului lituanian, apoi cu doamnele din Austria si Olanda. Vreau sa avem o buna participare in acest an.

Apoi am fost cu Diana la un super-market, pentru a face ceva cumpărături. Trec printe rafturi și văd vinurile noastre. Mă bucur că au intrat pe piața ceha. Unii si pana azi mai vorbesc de sarbatoarea organizata saptamina trecuta – Zilele culturii si vinului moldovenesc in Cehia. Uite ca noi, moldovenii, ne putem prezenta bine si in UE. A fost si pictura, muzica buna, atmosfera ca acasa, poate chiar mai buna, de data asta.

Miercuri

Avem din nou oaspeti. Niste prieteni de familie, care stau la Bruxelles, le-au permis copiilor sa viziteze Praga. Vor sta la noi citeva zile. Doi tineri adolescenți, Vlad si David. Pe Vlad il cunoastem de cind era mic. Ambii sunt foarte educati, manierati, cu mult respect pentru cei din jur. Comunică liber în engleză cu fiica mea. Mergem împreuna să le arat Praga, apoi se vor descurca singuri.

De fiecare dată redescoper splendoarea acestui oras minunat. Fiecare strada mă impresionează, deja vin amintirile - același drum l-am parcurs cu ceva timp in urma impreuna cu fiul, sora, prietenii de familie. Sînt îndrăgostită de acest oraș, le povestesc copiilor istoria, cit cunosc si eu. Ne întoarcem tîrziu acasă cu multe poze și impresii. Seara acasa, pe plaiul ceh, dar într-o atmosfera moldovenească, servim o mămăliguță cu alte bucate traditionale. Mai ales David este impresionat, pentru ca tatal sau e american, iar mama belgiana si el cunoaste abia acum bucataria noastra.

Joi

Vorbesc cu Sandu la prima oră. Imi spune despre campania si dezbaterile televizate electorale, despre partidele inscrise in cursa, opinii și interese. Aș vrea ca alegerea moldovenilor sa fie aceea ca tara să mearga pe o cale europeană, deoarece acum avem o deschidere și o susținere bună. De fapt nu-mi plac toate promisiunile desarte, politica asta de la televizor nu ma intereseaza nemijlocit.

Il vad pe Alexandru ca vrea sa-mi spuna ceva mai important. Dupa ceva ezitare totusi imi spune. Tatăl meu e cardiac si iarăși e internat în spital. În aceste clipe aș vrea să fiu alături de el, să am grijă, dar nu pot decît să-l susțin numai cu o vorba buna. Sper că se va face bine, de fapt mai e și sora mai mică, care are grijă de el. Dupa amiaza dau un telefon, deocamdata nu au rezultatele investigatiilor. Tare bun e tata cu noi toti, mai ales cu nepoteii lui, si nu vreau nici sa ma gindesc ca ar putea sa aiba probleme mai mari. Avem o invitatie, dar nu mai vreau nicaeri, ma gindesc la tata.

Seara ne plimbăm într-un parc din apropiere, Divoka Șarka. E plin de legende si surprize placute. Prin parc întilnim cehi, sunt sportivi, știu să protejeze natura, iubesc animalele, sînt calmi. Avem multe de invatat de la ei.

Vineri

De dimineata dau telefon la spitalul cardiologic din Chisinau. Tata zice ca-l doare inima. Il linistim cum putem. Vom vorbi cu doctorul mai tirziu. I-as duce ceva caldut sa manince. Trebuie totusi sa ies din starea asta de asteptare grea. Copiii ma pot distrage de la ginduri apasatoare. Vreau sa le arat Gradina Botanica si cea Zoologica.

Mai intai tinerii din Bruxelles insista sa vada ambasada Moldovei. Le place in Cehia. Cui nu i-ar placea? Imi povestesc de liceul lor francez din Belgia. Scoala e grea oriunde, copiii acum sunt foarte incarcati cu tot felul de studii. Sa dea Domnul sa le trebuiasca in viata. Se pare ca sunt ultimele zile mai pline de soare. Am nevoie de mult soare, imi da energie si putere de viata.

Aflu ca a incetat sa mai bata inima lui Adrian Paunescu - biet nemuritor la zidul mortii, cum scria chiar el... Sotul l-a cunoscut, au fost impreuna cu marele Vieru si cu sotii Aldea-Teodorovici pe la cetatea Sorocii, in timpul razboiului de pe Nistru. Cu doar citeva luni inainte ca cei doi mari artisti ai nostri sa piara intr-un accident rutier. Ma trec fiorii cand ascult poezia lui Paunescu.

*Lidia Gorda, nascuta la 25 iulie 1966 la Ocolina, Soroca. A terminat Institutul pedagogic Ion Creanga. A lucrat in pedagogie, soția ambasadorului Republicii Moldova in Cehia.
XS
SM
MD
LG