Linkuri accesibilitate

„Scrisorile ne-au fost, în acea perioadă, toiag de sprijin.”


Generaţie de navetişti, împrăştiată prin toată ţara, optzeciştii români aveau să reinventeze genul epistolar într-o literatură tot mai controlată – după faimoasele Teze din 1971 – de cenzură, pe când doar poşta mai scurta distanţele, cu condiţia să ajungă scrisoarea la destinaţie. Ba chiar unii au avut un adevărat cult pentru corespondenţă, scriind în toate părţile şi primind răspunsuri de pretutindeni, cum a fost cazul regretatului poet Aurel Dumitraşcu, intrat în legendă la doar 34 de ani, în septembrie 1990. (Eu însumi aveam să primesc, în cele câteva luni în care l-am apucat în viaţă, o duzină de misive de la Aurel – acum păstrate la Muzeul Literaturii Române din Iaşi.)

Acestea fiind spuse, publicarea Epistolar-ului (1978-1990) Aurel Dumitraşcu & Adrian Alui Gheorghe, Frig (Sau despre cum poezia ne-a furat moartea),Conta, 2008, face parte şi ea din procesul de valorificare a moştenirii literare a poetului nemţean; noroc de prietenul său, Adrian Alui Gheorghe, la rându-i un scriitor important, cel care-i îngrijeşte ediţiile postume. Deloc întâmplător, criticul Irinel Antoniu consideră acest volum o carte de epocă – „purtat (…) de doi dintre poeţii de primă mână (…), dialogul lor devine un tablou mai general, evoluţiei poetice adăugându-i-se apăsător (…) trăsăturile epocii”. Nici nu se putea altfel, de vreme ce – citez din Note-le editorului – „Scrisorile ne-au fost, în acea perioadă, toiag de sprijin.”

Peste 500 de pagini, câteva sute de scrisori, de-o parte şi de alta, adeseori necruţătoare (în special cele ale lui Aurel, cu scrisul lui egal şi puţin înclinat spre stânga ca o pânză de ferestrău), împănate cu numeroase titluri de cărţi & citate din varii autori, refac acea atmosferă rarefiată în care s-a format generaţia 80, dar şi câteva destine particulare: Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Vasiliu, Radu Florescu, Daniel Corbu ş.a. Nimeni nu-i menajat, în nici un chip, dar şi izbânzile unuia sau altuia sunt sărbătorite pe măsură. Nu voi cita – toată cartea stă mărturie!

Fericită ideea editorului de a încheia acest epistolar cu o Notă informativă, găsită pe biroul prim-secretarului judeţului Neamţ în ziua de 22 decembrie 1989: „Dumitraşcu Aurel (…) continuă să facă afirmaţii ostile la adresa orânduirii noastre socialiste (…). Audiază emisiunile posturilor de radio reacţionare la locuinţa lui Adrain Alui Gheorghe (…) cu care face comentarii duşmănoase la adresa politicii interne şi externe a partidului nostru…” Cumplite vremi!
XS
SM
MD
LG