Linkuri accesibilitate

Acceptînd candidatura oferită de domnul Măgureanu, domnul Marian Munteanu anulează un trecut care, accidental poate, îl promovase erou naţional.


5 septembrie 2000

Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Serban Orescu).

Tactică politică à la Măgureanu.

Cine s-ar fi aşteptat ca domnul Marian Munteanu, lider al mişcării iniţiate de studenţi, cunoscute sub numele Piata Universităţii, şi una din marile victime ale minerilor să devină, după 10 ani, în septembrie 2000, candidat la preşedinţia Romaniei al unui partid politic avînd pe domnul Virgil Măgureanu în frunte, şeful de atunci al Serviciului Roman de Informaţii.

După cum se ştie, această instituţie a fost acuzată şi atunci, după cum e acuzată şi acum, de a fi regizat din umbră represiunea din zilele de 13 -15 iunie 1990. Citez în acest context un scurt pasaj din raportul Grupului pentru Dialog Social din 1990 privind evenimentele de atunci, în viziunea martorilor oculari, studenţi, colegi ai domnului Munteanu, prinși în vîltoarea represiunii minereşti, ca şi domnul Marian Munteanu, de altfel: „minerii întrebau întruna unde este Marian. Mi-aduc aminte, declară unul dintre martori, cum Marian s-a uitat la mine disperat. După 40 de minute de stat într-o baltă de sînge, Marian Munteanu a fost luat şi dus într-o salvare.”

Am folosit acest citat pentru a sublinia cit de mare este virajul făcut de domnul Munteanu în prezent, prin acceptarea candidaturii la preşedinţia statului din partea acelor forţe politice care probabil l-ar fi sfîşiat, vorba vine, pe el şi prietenii lui, în iunie 1990. Desigur că fiecare om are dreptul să uite şi să ierte. Dar un lucru nu are dreptul un cetăţean devenit, precum domnul Munteanu, simbol naţional: n-are dreptul să anuleze acest simbol prin comportamentul său ulterior.

De altfel, în sala unde domnul Munteanu a fost proclamat drept candidat al nou createi Uniuni Naţionale, mulţi participanţi au avut reticenţe faţă de vechiul lor adversar. S-au făcut glume pe seama „golanului”, cum erau numiti in 1990 adversarii pieţii Universităţii, inclusiv domnul Munteanu.

Ce interes au putut avea însă propunătorii de azi ai candidaturii domnului Munteanu la preşedinţie ?

Cert este ca domnul Marian Munteanu nu va fi ales preşedinte. In aceast privintă nu există nici o îndoială. În prezent, se finalizează însă ancheta procuraturii generale asupra mineriadei din 13 -15 iunie. Or, poate ca aceasta explică cooptarea grăbită a domnului Munteanu. Ce semnificaţie morală mai are o asemenea anchetă asupra mineriadei, de vreme ce victima simbol a represiunii de atunci, Marian Munteanu, a încheiat acum un pact cu cei care atunci l-au reprimat ?

Trimiterea bătăuşilor în judecată, inclusiv a celor care i-au pus la cale, rămîne, juridic, posibilă, dar din punct de vedere politic ea constituie un fiasco programat. In ce priveşte moralitatea, gestul recent al domnului Munteanu, o pune în discuţie.

Acceptînd acum candidatura oferită de domnul Măgureanu, domnul Marian Munteanu anulează un trecut care, accidental poate, îl promovase erou naţional. Si aceasta nu-i chiar totul : făcînd apel acum la cei care l-au susţinut în 1990 să-l susţină şi la alegerile prezidenţiale din 2000, in noua sa calitate de candidat al partidului domnului Virgil Măgureanu, nu puţini vor fi cei care vor spune că Marian Munteanu, eroul lor de atunci, se expune unui blam public.
XS
SM
MD
LG