Linkuri accesibilitate

A treia oară în perioada post-comunistă, PNL face o ofertă surpriză la electorale.



21 august 2000

Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentatoriu: Neculai Constantin Munteanu).

Victoria bunului simţ.

„Rezultatul Congresului PNL a fost neaşteptat. Cei mai multi comentatori care pariaseră pe scindarea partidului au afirmat chiar, pe un ton dezamăgit că a fost „o lovitura de teatru”. Si nu neapărat din cele întimplate pe linie de partid şi mai ales prin ceea ce nu s-a întîmplat.

Altminteri, congresul a fost banal, plin de voturi pentru, declaraţii împăciuitoriste şi şampanie la sfîrşit. Cu cîteva zile înainte de congres, veteranii adunaţi la cercul de studii liberale au decis, cu o majoritate confortabilă să ceară preşedintelui partidului să renunţe la susţinerea lui Theodor Stolojan pentru preşedinţie şi la încercarea de a aduce în partid, în prima linie pe unii reprezentanţi ai Initiativei Social Liberale.

Foştii activişti comunişti, ulterior consilieri ai lui Ion Iliescu şi principali sfetnici în momente de care chiar şi fostul preşedinte al ţării vrea să uite, au fost artizanii negocierilor dintre PNL şi APR şi mai apoi, între Stolojan şi liberali, după ce au renunţat la asocierea cu Meleşcanu. In ciuda faptului ca nu poate fi decît bănuită, istoria relaţiilor dintre Stolojan şi membrii inițiativei Social Liberale datează dinainte de revoluţie şi nu ar putea fi stricată de capriciile veteranilor liberali. Aceştia au ameninţat că în cazul în care liderii partidului nu vor contramanda angajamentele încheiate cu Iniţiativa Social Liberală, ei vor părăsi partidul.

Despre Teodor Stolojan, clubul bătrînilor liberali s-a pronunţat cu asprime, condamnîndu-l pe fostul premier că discursul său amestecă planurile şi aduce în faţă un lider ales contaminat cu socialism, că intenţionează să scoată problema lustraţiei de pe agenda sa de lucru, că gîndul de a căuta teroriştii din decembrie 1989 îi repugnă şi că biografia sa are încă multe pete negre pe care scurgerea timpului şi poziţia din sondajele de opinie nu le sting.

Mircea Ionescu Quintus şi Valeriu Stoica, artizanii noilor alianţe au ieşit furioşi din sala de consiliu evitînd întrebările presei şi aruncînd priviri încruntate şi ameninţătoare. I-a mai consolat doar gîndul că punctul de vedere al veteranilor liberali nu contează prea mult întrucît Senatul PNL este doar un organ consultativ. S-ar spune că, după ce discuţiile pentru fuziunea cu partidul lui Teodor Meleşcanu au determinat cîteva demisii notabile, iată că şi problema Stolojan şi Iniţiativa Social Liberală ar fi putut duce la o noua criza internă. Congresul părea momentul prielnic clarificărilor de orice tip, de la cele doctrinare pînă la cele de strategie electorală. (...)

Aşadar un congres al cărui rost a fost, ca şi în cazul bătrînilor liberali... consultativ. Decizia de a-l propune pe Stolojan de preşedinte a fost acceptată cu o majoritate entuziastă. Doi liberali s-au opus şi trei s-au abţinut, ceea ce înseamnă fie că a învins chemarea la solidaritate cu alegerea făcută de lideri, fie că lista cu prezenţa la congres a fost bine scuturată de posibili dizidenţi, cum s-a plîns ulterior domnul Remeş, fie că domnul Stolojan a reuşit în fine să îşi spele păcatele, multe şi grele, să-şi convingă noii colegi de partid că procesul comunismului este inactual şi că intransigenţa a dus la îngheţarea reformelor în Romania post comunistă.

Aşadar, a treia oară în perioada post-comunistă PNL face o ofertă surpriză la electorale. Ofertă, pe care, cum se spune, liberalii din sala de congres nu au putut-o refuza. Si nu e deloc exclus ca victoria pragmaticilor să fie una a bunului simţ în politică. Un bun simţ care are toate şansele să creeze probleme serioase candidatului PDSR la alegerile prezidenţiale şi chiar si PDSR-ului.
XS
SM
MD
LG