Linkuri accesibilitate

Pe de altă parte, mulți țărani din Nemţeni, Cotul-Morii şi Obileni au refuzat să meargă la adăpost tocmai pentru că nu puteau să-şi ia şi animalele cu ei.


Chiar dacă pericolul de-a se revărsa Prutul şi mai tare se pare că a trecut, pentru cei din Nemţeni, Cotul-Morii şi Obileni, după cum anunţă autorităţile, oamenii sînt în continuare îngrijoraţi pentru situaţia lor.

Mai mulţi ţărani din Cotul Morii care au fugit de ape s-au aciuat în gospodăria unui om de afaceri din Obileni. Un adăpost provizoriu tot e mai bun decît să stai pe drumuri, îmi spun sătenii. Doar că incertitudinea care li s-a cuibărit în suflet nu-i lasă să doarmă liniştiţi. Moş Nicolae de 82 de ani este unul dintre bătrînii pe care i-am întîlnit în acel adăpost.

Moş Nicolae: „Mai departe nu ştim ce-o să fie. Omul ăsta iată ne-a primit. Îi mulţumim, dar mai departe noi nu ştim cine-o să ne ţină mai departe, cum? Stăm, stăm. Iaca-aşa stăm locului şi nu ştim. Îs buimatici toţi. O rămas vitele, păsările”.

L-am întrebat pe moş Nicolae dacă ştie că autorităţile s-au obligat să-i asigure pe toţi sinistraţii cu locuinţe pînă în toamnă.

Moş Nicolae: „Dacă-ar fi casele făcute, dar vă închipuiţi că pînă la iarnă încă este timp. D-apoi aici nu-i vorba de-o casă, aici e vorba de sute de case.

Pe Liuba Nicolau am întîlnit-o la primăria din Nemţeni.

Liuba Nicolau: „Să dormim noaptea, iaca aseară au spus în primărie. Dar ziua ieşi. Iaca ziua stau aici în picioare. Dar poate mai vreu spălată. Ei spun că repede nu pot, da, repede nu pot să facă, dar…”

Mătuşa Maria din aceeaşi localitate nu are nicio rudă în viaţă. A lucrat 35 de ani mulgătoare la ferma din sat şi o cunoşteau toţi. Se hrănea din pensie şi ce mai avea pe lîngă casă.

Mătuşa Maria: „Grădinile s-au înecat, că eu aveam o grădină ca o floare. Ce-o să mîncăm pe urmă? De unde dacă n-avem ce strînge de-acuma?”

Ea stă la liceul din Obileni, dar mobila pe care-a a reuşit s-o salveze, a lăsat-o în curtea unui consătean, fiindcă n-avea unde în altă parte.

Mătuşa Maria: „Sta afară şi le-a plouat. D-apoi aceea mai este mobilă? Vasăzică m-am stăruit şi le-am scos din casă din mîl cum am putut, nu puteam scoate că nici soldaţii ceia nu puteau să iasă că era să mă-nec şi eu acolo. Şi-acum le-o plouat în mijlocul ogrăzii”.

Pentru că şi multe din păşuni au fost inundate odată cu casele, vitele salvate au rămas fără hrană. Autorităţile le-au promis ţăranilor că în scurt timp îi vor asigura cu nutreţuri şi vor construi şi un ocol pentru vite. Asta pentru că mai mulţi săteni au refuzat să meargă la adăpost tocmai pentru că nu puteau să-şi ia şi animalele cu ei.

Multe familii s-au răzleţit. Plecaţi la rude în alte sate, oamenii au pierdut legătura cu autorităţile locale. Ion Nicolau a venit din satul vecin unde s-a oprit provizoriu la primărie să caute răspunsuri.

Ion Nicolau: „Să ne spună ceva. Cum o să intrăm în iarnă. Aşteptăm să vedem ce rezultate ne-o da, unde să ne ducem”.

Alţi nemţeneni sînt hotărîţi însă să se descurce cu forţe proprii, chiar dacă vor fi nevoiţi să ia calea pribegiei din nou, care la Moscova, care în Italia.
XS
SM
MD
LG