Linkuri accesibilitate

Toate publicaţiile administraţiilor comunale sunt editate în două limbi iar inscripţiile din localităţi sunt bilingve.


Una din cele mai prospere şi mai democratice ţări europene, Belgia, este din nou pe cale să se destrame, pe criterii etnice. Cel puţin aşa avertizează scepticii valoni după victoria unui partid radical flamand la recentele alegeri. Cu ocazia unei vizite la Bruxelles, corespondenta noastră Ecaterina Locoman a încercat să afle cât de real este pericolul dispariţiei Belgiei federale şi bilingve.

Belgia este dominată lingvistic de vorbitorii de olandeză din regiunea de nord a ţării, Flandra. In sud, se vorbeste preponderent franceza, iar Bruxelles-ul, capitala ţării, dar si capitala politica a EU, este, de asemenea o insulă francofonă.

Victoria separatiştilor flamanzi în alegerile din iunie complică mult negocierile pentru formarea unui nou guvern. Negocieri care ar putea dura pina în octombrie. Am discutat cu cîţiva dintre locuitorii Bruxelles-ului despre disensiunile dintre flamanzi şi francofoni.

Natalie este vorbitoare de limbă olandeză. Regretă faptul că ţara este divizată în două: „Cred că este o ruşine că în Bruxelles, de exemplu, oamenii vorbesc numai franceza. Eu îl consider un oraş bilingv, dar nimeni nu vorbeşte olandeza. Trăiesc aici deja de 12 ani şi toată lumea se uită la tine: eşti vorbitor de olandeză, nu vreau să-ţi vorbesc. Situaţia devine dificilă citeodata.” Spune că şi-ar fi dorit ca oamenii să fie mai toleranţi: „În viaţa de zi cu zi, cînd mergi la magazin de exemplu, nu poţi vorbi limba ta maternă, chiar dacă este ţara ta, trebuie să vorbeşti franceza. Eu vorbesc franceza, trebuie să o vorbesc, nu există nici o altă cale.„

Antoine are 55 ani şi este vorbitor de limbă franceză, dar cunoaşte şi flamanda. Îmi spune că s-a născut la Bruxelles şi că dintotdeauna francofonii şi flamanzii au coabitat fără violenţe: „Eu cred că între flamanzi şi walloni nu sunt probleme. Totul este la nivel politic şi cred că majoritatea flamanzilor şi wallonilor nu îşi doresc ca lucrurile să se schimbe.”

În regiunile din periferia flamandă a Bruxelles-ului, locuitorii francofoni beneficiază de facilităţi lingvistice. Astfel, toate publicaţiile administraţiilor comunale sunt editate în două limbi iar inscripţiile din localităţi sunt bilingve.

Anri s-a născut în Flandra şi este profesor la universitate în Bruxelles. Spune că în capitală nu există conflicte între minoritatea flamandă şi populaţia francofonă, animozităţile conturîndu-se mai mult în suburbiile oraşului: „Situaţia legală este neclară. Felul în care vorbitorii de limbă flamandă percep aceste facilităţi diferă de felul în care ele sunt înţelese de populaţia francofonă. În timp ce flamanzii le percep ca pe un un privilegiu temporar, francofonii consideră că aceste facilităţi reprezintă dreptul lor.”

Anne are 56 de ani şi este vorbitoare de limbă franceză. Spune că superioritatea economică a flamanzilor se explică prin lipsa locurilor de muncă în regiunea francofonă: „Au fost închise toate minele de cărbuni şi oţelăriile din regiunea francofonă. Resursele naturale ale ţării nu mai sunt de partea noastră.”

Copiii şi tinerii sunt cei care beneficiază cel mai mult de pe urma bilingvismului din Belgia, îmi spune Anri:

„Fiecare limbă este o cultură nouă şi copiii au capacităţi enorme de a studia limbile străine.”

Gabrielle este originară din Flandra. Crede că Belgia nu trebuie să fie divizată pe motive lingvistice: „Este o ţară cu două limbi şi cred că noi putem să trăim împreună fără nici o problemă.”
XS
SM
MD
LG