5 iulie 2000
Actualitatea. (Moderator: R. Călin Cristea; corespondent W. Totok).
Pactul de stabilitate în viziunea lui Mihai Răzvan Ungureanu.
La un an de la intrarea în vigoare a Pactului de stabilitate în Balcani, Mihai Răzvan Ungureanu, secretar de stat în ministerul de externe de la Bucureşti face o evaluare a acestui an din perspectivă romanească într-un interviu cu William Totok, corespondentul nostru la Berlin:
Mihai Răzvan Ungureanu: „Conferinţa este normală, aş zice, pentru că se cuvine ca la un an aproape de la declanşarea proiectului sa alcătuim un bilanţ, fie şi parţial. Suntem cumva inclinaţi prin natura noastră critică să dăm crezare detaliilor, căutînd greşelile şi să nu vedem că de fapt, întregul funcţionează şi încă foarte bine, peste aşteptările noastre, dacă ţinem cont de întîrzierile birocratice care au impiedicat materializarea cu mai mare promptitudine a proiectelor.
Pactul de stabilitate în acest moment are cîteva ţinte atinse: (...) podul dintre Romania şi Bulgaria, cooperările trilaterale din sudul peninsulei Balcanice. Nu mă refer numai la asta dar şi la efectele pozitive şi comensurabile ale Pactului, în speţa dialogului regional între tările acestei regiuni şi inter regional, între ţările regiunii şi cei care le susţin din Uniunea Europeană şi, nu în ultimul rînd, dialogul interdepartamental în fiecare ţară beneficiară în parte.
In Romania interesul pentru Pactul de Stabilitate a crescut considerabil în momentul în care au fost conjugate eforturile şi deci atenţia s-a focalizat pe teme precise, de a căror îndeplinire existau responsabilităţi bine conturate. (...) Cine nu este acum în acest concert nici nu va putea vreodată participa (la Uniunea Europeana).
Conferinţa este nu doar importantă în sine pentru că reuneşte oamenii cu voce, personalităţile cu voce în pregătirea proiectului Pactului de Stabilitate şi ducerea la bun sfîrşit a etapelor sale începind cu ministrul (Germaniei) Joschka Fischer, cu coordonatorul Bodo Hombach, este şi semnificativ. Arată că bilanţul se poate face acolo unde aceasta iniţiativă are o rădăcină şi anume în Berlin, în Germania, arată totodată ca interesul pentru Pactul de Stabilitate, de vreme ce este un bilanţ parţial, continuă, se dezvoltă şi acest interes poate să capete o natura constituţionalizată. Intilnirile de acest gen ne eliberează de complexe şi ne obligă sa fim sinceri fiindcă în aprecierea rezultatelor minciuna, mai ales la nivel regional, e falimentară politic.”
