Linkuri accesibilitate

Etalonul impasibilităţii pare să fie antrenorul Coreei de Nord. La o ediţie precedentă, după ce au avut o prestaţie slabă, mai mulţi fotbalişti nord-koreeni au fost închişi într-un lagăr de reeducare. Cu siguranţă această lecţie nu a fost uitată.


Fotbal. Unsprezece jucători pe teren şi al doisprezecelea – în spectacol. Domnul profesor Alexandru Călinescu a urmărit de la Iaşi comportamentul uneori exotic al antrenorilor la campionatul mondial
.

Pe vremuri, cînd mergeam la meci, aproape că nu-i vedeam pe antrenorii celor două echipe. Stăteau cuminţi în cuştile lor la marginea terenului şi rareori îşi făceau apariţia, ca să-şi manifesteze fie entuziasmul fie protestul la vreo decizie a arbitrului. Între timp, prezenţa lor a devenit tot mai vizibilă, graţie şi televiziunii, care ne oferă prim planuri, încît vedem toate reacţiile, mişcările, gesturile antrenorilor, ba mai şi auzim îndemnurile sau reproşurile lor. Antrenorii, la rîndul lor, ştiindu-se filmaţi, au început să se dea în spectacol. Se poate constata o mare varietate a comportării lor, în funcţie, desigur, de temperament. Actualul campionat mondial de fotbal confirmă aceste constatări.

Avem astfel, pe de o parte, antrenorii sobri, care afişează o mască impasibilă. I-aş cita aici pe Lippi, antrenorul Italiei, Pereira, antrenorul Africii de Sud, dar mai ales pe Ottmar Hitzfeld, antrenorul Elveţiei, un model de calm şi de stăpînire de sine. În aceeaşi categorie ar mai intra brazilianul Carlos Dunga şi chiar Fabio Capello, care parcă s-ar fi molipsit de la sobrietatea britanică. Ei reacţionează, bucurîndu-se, doar la golurile marcate de echipele lor.

Dar etalonul impasibilităţii pare să fie antrenorul Coreei de Nord. Îmbrăcat într-un costum strict, rămîne rigid, practic fără nici o tresărire. Să fi primit oare indicaţii în acest sens de la genialul lider de la Phenian ? Să reamintesc că, la o ediţie precedentă, după ce au avut o prestaţie slabă, mai mulţi fotbalişti ai Coreei de Nord au fost închişi într-un lagăr de reeducare. Cu siguranţă această lecţie nu a fost uitată.

La cealaltă extremă, exemplele sînt şi mai numeroase. Voi reţine numai două. Raymond Domenech, antrenorul atît de contestat, şi pe bună dreptate, al echipei cocoşului galic, este teatral, practică o gesticulaţie ostentativă, cu atît mai ridicolă cu cît echipa lui joacă lamentabil. Vocea lui hîrîită şi discursul dezlînat au devenit ţinta favorită a umoriştilor şi imitatorilor francezi.

In fine, marele fost fotbalist Maradona, antrenorul Argentinei. Nu stă o clipă locului, gesticulează, face semne misterioase, vorbeşte cu jucătorii şi cu echipa lui tehnică. Însă ceea ce frapează e înfăţişarea lui. Poartă cercei, lanţ de aur la gît şi două ceasuri, unul la mîna stîngă, celălalt la dreapta. S-a aflat că e vorba de o marcă foarte scumpă, din care s-au produs numai 500 de exemplare, toate avînd imprimate pe cadran chipul lui Maradona. Iată un mod original de a-şi face sie însuşi reclamă. Cum altfel, doar ştim că fotbalul astăzi înseamnă mulţi, scandalos, incredibil de mulţi bani.
XS
SM
MD
LG