Linkuri accesibilitate

„Regele dimineții” de Alexandru Mușina - premiul pentru poezie al USR


Alexandru Mușina

Alexandru Mușina

Alexandru Mușina: „Nu am reușit să am la timp ideea genială a lui Pessoa a heteronimilor, dar încerc, de fiecare dată, să scriu o altfel de poezie”








Alexandru Mușina a devenit în acest an laureatul atît de rîvnitului premiu al Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie, pentru volumul Regele dimineții, apărut la editura Tracus Arte. Alexandu Mușina mai este cunoscut și ca un mare prieten al scriitorilor moldoveni, mulți dintre care au fost studenții dumnealui la Universitatea „Transilvania” din Brașov.

Alexandru Mușina: „Din punctul meu de vedere, premiile sînt ceva exterior creației, dar, din punctul de vedere al oricărui scriitor, normal, premiile confirmă o anumită valoare, o anumită receptare a poeziei lui.”

Dumitru Crudu: „ E poezia din această carte diferită față de textele din alte cărți?”

Alexandru Mușina: „ Mie mi s-a părut că nu. Majoritatea criticilor și cititorilor au zis că da. În sensul în care se vede abilitatea, măiestria mea tehnică, de meseriaș și se vede mai mult o anumită dimensiune existențială, pe care eu am găsit-o și în celelalte cărți, dar aicea se pare că se vede mai bine, nu știu de ce. Niciodată nu poți să-ți controlezi poezia. Nu poți nici măcar s-o înțelegi pînă la capăt, cu atît mai puțin să înțelegi de ce este receptată într-un fel sau altul. Pentru mine nu e o deosebire semnificativă. Pentru ceilalți, da. Probabil că această carte a avut mai mult succes pentru că este pe o formulă mai aproape de gustul și de sensibilitatea și gusturile contemporanilor. Eu cultivînd, după cum bine știi, în timp, o serie întreagă de formule foarte diferite. Nu am reusit să am la timp ideea genială a lui Pessoa a heteronimilor, dar încerc, de fiecare dată, să scriu o altfel de poezie. Asta se pare a prins mai bine.”

Dumitru Crudu: „Poezia din acest volum e și o poezie a vîrstei?”

Alexandru Mușina: „ Nu cred că e o poezie a vîrstei pentru că poeziile sînt scrise în ultimii douăzeci de ani. Practic, sînt poeziile care nu au intrat în volumele anterioare, cum ar fi Tea sau Personae sau Hinterland. Sînt poezii pe care eu le-am găsit în caietele mele, mi s-au părut bune, am vorbit cu prietenii, am selectat pornind de la sfaturile lor cincizeci și ceva de poeme și a ieșit acest volum. Probabil că ceea ce a plăcut mai mult este că lipsește o anumită construcție sau o anumită dimensiune, hai s-o numim programatică, a poeziei. Da nu cred că este o chestie de vîrstă. Dacă plecînd de la ceea ce a spus Vaclav Havel că, după 35 de ani, trebuie să te reinventezi ca scriitor, este o altă poezie față de ce am scris pînă la 35 de ani, adică pînă în 1989.”

Dumitru CRUDU: „ Credeți că poezia revine, încetul cu încetul, în atenția cititorului?”

Alexandru Mușina: ”Eu cred că ea revine la un fel de normalitate. Adică, un tiraj de 300 sau de 400 de exemplare se vinde în întregime. Nu trebuie să uităm că Bacovia a apărut în 500 de exemplare. Primele volume ale lui Pound și Eliot în 200 și 300 de exemplare. Cred că e un semn de normalitate că, totuși, se cumpără 300 de exemplare dintr-o carte de poezie. Nu cred că poezia poate să aibă un public de 10 000 sau 50 000 de cititori în imediat, în contemporaneitate, decît printr-un fel de neînțelegere. Sau prin transformarea scriitorului sau poetului în vedetă media ceea ce nu-mi doresc.”
XS
SM
MD
LG