În anii trecuţi, mitingurile de comemorare a deportaţilor reuşeau să adune puţină lume şi cu atît mai puţini demnitari. Acum însă, atitudinea e alta, odată cu schimbarea actualei configuraţii politice din administraţia statului.
Cu excepţia preşedintelui interimar Mihai Ghimpu care lipseşte din ţară, toţi demnitarii ce deţin funcţii importante în stat au ţinut discursuri în faţa foştilor deportaţi, prezenţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale în număr de cîteva mii.
Premierul Vlad Filat a vorbit cu părere de rău despre faptul că nu toate victimele represiunilor staliniste au fost despăgubite şi despre nevoia unei campanii de informare a cetăţenilor despre ceea ce s-a întîmplat cu adevărat în acei ani. Discursul vice-speakerului Serafim Urechean s-a axat pe atacuri la adresa comuniştilor, foşti şi actuali, iar liderul democrat Marian Lupu a îndemnat la tolaranţă şi iertare.
În aplauzele mulţimii, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă a vorbit însă despre nevoia de condamnare a comunismului şi a unei legi a lustraţiei: „Pentru a şti cine şi cum a vîndut neamul nostru, de-am ajuns să fim prin toată Rusia”
Foştii deportaţi, copiii şi nepoţii acestora au totuşi alte doleanţe. Ei le cer autorităţilor compensaţii, înlesniri, protecţie socială şi egalitate în drepturi cu alte categorii defavorizate. Simplificarea legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice ar fi o ultima speranta a acestora.
„Legea asta e aşa făcută că la noi nu ajunge nimic,” ne-a spus Vasile Racoviţă, de 75 de ani, fost deportat în Siberia.
Două treimi din cei aproape 30 de mii de deportaţi pe 13 iunie 1941 erau femei şi copii, acuzaţi, împreună cu bărbaţii, că ar fi duşmani ai puterii sovierice.
După război, în 1949 şi 1951, au urmat noi deportări, în urma cărora au avut de suferit alte aproape 40 de mii de persoane.
