Linkuri accesibilitate

Planul național de protecție a copiilor, statistica și migrația


Valentina Buliga alături de copii

Valentina Buliga alături de copii

Valentina Buliga: „constatăm, cu regret, că fenomenul migraţiei şi sărăciei a afectat mult familia, copiii în Republica Moldova”


Republica Moldova are un viitor sau, cel puţin, o parte din viitor, care se va răzbuna cândva şi cumva pe ea. Sunt zecile de mii de copii care au fost lăsaţi, practic, faţă în faţă cu greutăţile, iar uneori chiar cu cruzimea vieţii de către propriii părinţi plecaţi peste hotare. Ce poate face statul pentru a-i ajuta măcar pe o parte din aceşti copii sau pentru a diminua numărul copiilor suferinzi? Fiecare al zecelea copil din Republica Moldova are un părinte sau pe ambii plecaţi la muncă peste hotare. Este vorba de zeci de mii de copii. Ce poate face statul pentru ei, de vreme ce numeroşi părinţi s-au resemnat în a-i abandona? Discutăm în această dimineaţă cu doamna ministră a Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga.

Europa Liberă: Dnă Buliga, ce trebuie să se ştie, de exemplu, despre Planul Naţional de acţiuni cu privire la protecţia copiilor?

Valentina Buliga: „Înainte de a trece la acest Plan, aş vrea să readuc aminte cetăţenilor că, conform Codului Familiei, părinţii sunt responsabili de educaţia copiilor, de creşterea lor, de dezvoltarea lor, şi constatăm, cu regret, că fenomenul migraţiei şi sărăciei a afectat mult familia, copii în Republica Moldova şi astăzi statul este preocupat de ce ar trebui să facem împreună cu părinţii, să ne unim eforturile ca aceşti copii să se simtă copii fericiţi, să le oferim o şansă să crească, să se dezvolte. Anume în această direcţie ne orientăm activităţile noastre, ca să suplinim ceea ce face ministerul Muncii, ministerul Educaţiei, autorităţile locale, organizaţiile nonguvernamentale, unii părinţi. A fost aprobat Planul Naţional de acţiuni cu privire la protecţia copiilor care au rămas fără îngrijire părintească. Nu este vorba doar de părinţii care sunt migranţi, pentru că avem copii care, chiar dacă au părinţii alături, rămân fără supraveghere şi îngrijire. Este un plan multisectorial, în care fiecare autoritate îşi are acţiunile sale, pentru ca fiecare copil să fie protejat.”

Europa Liberă: Dna Buliga, planuri au mai fost. Prin ce ar putea fi mai eficient acest Plan?

Valentina Buliga
: „Eu sunt de acord cu dvs. Republica Moldova este un stat care are legi nu chiar proaste, planuri multe şi strategii, dar cu realizarea stăm foarte modest. Reieşind din gravitatea problemei şi înţelegerea ei în profunzime, sper că acest plan să nu fie unul pe hârtie. Statisticele, evaluările noastre, ne vorbesc despre faptul că fenomenul copiilor rămaşi fără îngrijire părintească este unul care va duce la consecinţe grave şi în viitor. De aceea s-a pus o sarcină enormă în faţa tuturor autorităţilor pentru realizarea acestui Plan. Trebuie să raportăm, să vedem, să ne implicăm şi să ajutăm. Sper foarte mult că nu va fi unul doar pe hârtie. Depinde foarte mult de noi, inclusiv şi de autorităţile publice locale.”

Europa Liberă: Aţi insistat doamnă Buliga ca părinţii care pleacă la muncă peste hotare să prezinte un certificat că şi-au lăsat copii în grija unui tutore. În primul rând, în grija cui va trebui să lase copiii astfel încât respectivii părinţi să poată pleca neîmpiedicaţi?

Valentina Buliga: „Este vorba de un certificat care trebuie prezentat atunci când părinţii pleacă peste hotare în baza unui acord, în baza unui contract de muncă. Acest acord trebuie să fie semnat şi legalizat la Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă. Părinţii trebuie să prezinte un certificat că au lăsat copilul în grija vecinei, bunicilor, unui părinte, sau unei persoane în care are încredere. Acest certificat este prezentat autorităţii tutelare din comunitatea unde trăieşte această persoană, nu pentru a mai ridica o barieră în calea plecării, ci pentru a şti exact că persoana Y este responsabilă de trei copii, care au rămas în grija lui şi care sunt nevoile acestui copil în afara de nevoile materiale, pe care de multe ori, părinţii le asigură. Copiii au nevoie de sprijin, de suport, de şcolarizare, de servicii medicale, sociale, etc.”

Europa Liberă: Dna Buliga, moldovenii au fost întotdeauna destul de inventivi în a dribla fel de fel de prevederi ale legii. Înţeleg că, deocamdată, această cerere pe care aţi formulat-o dvs urmează să fie aprobată. Ea este doar opţiunea dvs, deocamdată. Nu are putere din partea statului.

Valentina Buliga: „Această normă deja există, ea pur şi simplu nu funcţionează pentru că nu avem un mecanism de monitorizare. Unul din obiectivele noastre este să avem un sistem informaţional privind protecţia familiei şi copilului. Astăzi avem statistici diferite. Anume acest mecanism de interacţiune între autoritatea tutelară, între Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă, Serviciul de Grăniceri, ne va permite să cumunicăm între noi pentru ca să ştim că, spre exemplu, în satul Larga au rămas cinci copii în grija unei bunici care este în vârstă şi noi trebuie să intervenim.”

Europa Liberă: Ministerul Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei va crea o bază de date sistematizată privind situaţia copiilor. La ce fază este această intenţie de pregătire a acestei baze de date, pentru că eu, ca ziarist, am aflat cu surprindere că statul nu are suficiente date exacte despre copii care locuiesc pe teritoriul acestei ţări.

Valentina Buliga: „Este adevărat, deja a fost aprobat conceptul acestui Sistem Informaţional. Costă, deoarece înseamnă că în fiecare sat, asistentul social trebuie să fie dotat cu calculator, persoana trebuie pregătită, pentru că ducem lipsă şi de cadre. Recent o echipă de specialişti din cadrul Ministerului s-au întors din Franţa şi au văzut că, acolo, este suficient să accesezi o bază de date şi găseşti orice copil, din orice localitate a Franţei. Ştii în ce clasă e, unde muncesc părinţii, ce venituri au, care le este nevoia lui. Aşa vrem şi noi să facem, dar avem nevoie şi de surse financiare şi de susţinere, dar sunt optimistă şi cred că îl vom realiza.”

Europa Liberă: Dna Buliga, dincolo de faptul că avem statistici incomplete, ne-am crea o impresie de numărul copiilor care au plecat cu părinţii lor în străinătate, acolo unde aceşti părinţi s-au stabilit. Ştim cumva câţi au plecat împreună cu ei şi cîţi, de fapt, au rămas, maturizându-se poate între timp cu părinţii plecaţi dincolo?

Valentina Buliga: „Nu vreau să greşesc, pentru că nu are statul o astfel de informaţie. În Italia am fost la un Târg al Locurilor de Muncă şi îmi povestea ambasadorul că, în Italia, 28 de mii de copii sunt legalizaţi împreună cu părinţii. Pe de o parte s-au reîntregit familiile, însă uitaţi-vă cât a pierdut Republica Moldova! Sunt viitorii cetăţeni, viitorii angajaţi, părinţi, etc. Aceste statistici trebuie să ne ajute să ştim câţi părinţi sunt plecaţi, câţi au rămas în ţară, ca să avem şi nişte planificări strategice de dezvoltare a localităţilor noastre.”

Europa Liberă: Sărăcia este justificarea de pe buzele tuturora celora care au plecat la muncă peste hotare, lăsând singuri copiii… Din punctul dvs de vedere, situaţia copiilor care au rămas acasă singuri, fără părinţi, s-a îmbunătăţit radical? Ei trăiesc mai bine?

Valentina Buliga: „Avem situaţii diferite, avem copii care sunt îmbrăcaţi, dotaţi, se simt bine din punct de vedere financiar. Dar avem şi o altă situaţie când părinţii muncesc la negru, iar copii cum au rămas săraci aşteptându-şi părinţii câte trei patru luni, aşa şi continuă să fie. Situaţia este diferită, de aceea şi în acest Plan vorbim despre fiecare caz în parte, pentru că fiecare copil contează şi are o situaţie diferită decât cea a vecinului. În general, copiii sunt afectaţi din punct de vedere psihologic, emotiv, duc lipsa sfaturilor părinteşti, se marginalizează atunci când alţi copii vorbesc despre părinţii lor, sunt multe efecte psiho-sociale de care sunt influienţaţi majoritatea copiilor.”
XS
SM
MD
LG