Un raport al organizaţiei internaţionale Salvaţi Copiii despre statutul mamelor în lume plasează RM pe poziţia 40 din 160 de ţări, la compartimentul celor mai dezvoltate ţări. Raportul din acest an analizează în principal problemele asistenţei medicale pe care o primesc mamele şi copiii la naştere, dar ia în seamă şi alţi indicatori după care se poate deduce prosperitatea femeii dintr-o ţară anume.
Raportul constată că cele mai protejate mame în planul sănătăţii sînt cele din Norvegia şi Australia, iar mamele din Afganistan se confruntă cu cele mai mari vitregii ale sorţii. Potrivit raportului, rata mortalităţii la copiii sub 5 ani în Moldova e de 17 la 1000 de naşteri. Finlanda şi Luxemburg au o rată de numai 3 decese la 1000 de naşteri. Moldova plăteşte un salariu întreg timp de 4 luni mamelor care au născut. Cam la fel procedează şi statul Italian, oferindu-le mamelor 80% din salariu timp de 5 luni.
Boris Gîlcă, coordonator la Fondul ONU pentru populaţie, spune că Moldova totuşi are restanţe serioase la capitolul calitatea serviciilor prenatale şi a serviciilor la naştere.
Boris Gîlcă: „Trecerea la institutul de familie în Republica Moldova a înrăutăţit la moment asistenţa medicală pentru mame şi copii. Cu regret, medicul de familie de astăzi nu a fost pregătit în aulele universitare. Astăzi Republica Moldova are nevoie de tehnologii moderne în maternităţi, de tehnologii moderne în cadrul asistenţei medicale primare ”.
Boris Gîlcă crede că Moldova ar putea obţine o performanţă mai mare dacă femeile ar avea mai multă încredere în asistenţa medicală pe care o primesc, iar indemnizaţiile pentru naşterea unui copil ar fi un ajutor real din partea statului. În plus, nu în toate satele din Moldova funcţionează grădiniţe de copii, remarcă Boris Gîlcă, iar în Chişinău o mamă trebuie să aştepte un loc la grădiniţa de stat.
Am încercat să aflu de la femei întîlnite în stradă cum e să fii mamă în RM.
Voce: „Mîncarea e cam scumpă pentru bebeluşi. Toate terciurile, laptele, pampersurile la fel. Şi indemnizaţia pentru copil e foarte mică. 400 de lei pe lună, dar 3 ani, nu un an şi jumătate. Şi nu-ţi ajunge pentru nimic practic”.
Voce: „Dacă am avea cu ce întreţine copiii, am reuşi şi să lucrăm şi copiii să-i întreţinem. Dar cînd vezi că nu-ţi ajunge, asta te face să lucrezi mai mult, şi poate mai puţină atenţie atrag unii la copilaşi”.
Voce: „Desigur, concediul de maternitate nu-i plătit în măsura în care ar fi trebuit să fie, ca mama să stea acasă şi să îngrijească copilul. Şi mamele sînt nevoite să iasă la serviciu ca să-şi aprovizioneze copilul cu tot necesarul. ”
Voce: „În primul rînd lipsa de bani, şi de aici rezultă toate celelalte consecinţe. Şi lipsa de atenţie, pentru că trebuie să se gîndească mereu cum să cîştige o kopeikă şi de aceea e foarte greu pentru mame”.
Raportul constată că cele mai protejate mame în planul sănătăţii sînt cele din Norvegia şi Australia, iar mamele din Afganistan se confruntă cu cele mai mari vitregii ale sorţii. Potrivit raportului, rata mortalităţii la copiii sub 5 ani în Moldova e de 17 la 1000 de naşteri. Finlanda şi Luxemburg au o rată de numai 3 decese la 1000 de naşteri. Moldova plăteşte un salariu întreg timp de 4 luni mamelor care au născut. Cam la fel procedează şi statul Italian, oferindu-le mamelor 80% din salariu timp de 5 luni.
Boris Gîlcă, coordonator la Fondul ONU pentru populaţie, spune că Moldova totuşi are restanţe serioase la capitolul calitatea serviciilor prenatale şi a serviciilor la naştere.
Boris Gîlcă: „Trecerea la institutul de familie în Republica Moldova a înrăutăţit la moment asistenţa medicală pentru mame şi copii. Cu regret, medicul de familie de astăzi nu a fost pregătit în aulele universitare. Astăzi Republica Moldova are nevoie de tehnologii moderne în maternităţi, de tehnologii moderne în cadrul asistenţei medicale primare ”.
Boris Gîlcă crede că Moldova ar putea obţine o performanţă mai mare dacă femeile ar avea mai multă încredere în asistenţa medicală pe care o primesc, iar indemnizaţiile pentru naşterea unui copil ar fi un ajutor real din partea statului. În plus, nu în toate satele din Moldova funcţionează grădiniţe de copii, remarcă Boris Gîlcă, iar în Chişinău o mamă trebuie să aştepte un loc la grădiniţa de stat.
Am încercat să aflu de la femei întîlnite în stradă cum e să fii mamă în RM.
Voce: „Mîncarea e cam scumpă pentru bebeluşi. Toate terciurile, laptele, pampersurile la fel. Şi indemnizaţia pentru copil e foarte mică. 400 de lei pe lună, dar 3 ani, nu un an şi jumătate. Şi nu-ţi ajunge pentru nimic practic”.
Voce: „Dacă am avea cu ce întreţine copiii, am reuşi şi să lucrăm şi copiii să-i întreţinem. Dar cînd vezi că nu-ţi ajunge, asta te face să lucrezi mai mult, şi poate mai puţină atenţie atrag unii la copilaşi”.
Voce: „Desigur, concediul de maternitate nu-i plătit în măsura în care ar fi trebuit să fie, ca mama să stea acasă şi să îngrijească copilul. Şi mamele sînt nevoite să iasă la serviciu ca să-şi aprovizioneze copilul cu tot necesarul. ”
Voce: „În primul rînd lipsa de bani, şi de aici rezultă toate celelalte consecinţe. Şi lipsa de atenţie, pentru că trebuie să se gîndească mereu cum să cîştige o kopeikă şi de aceea e foarte greu pentru mame”.
