Linkuri accesibilitate

Din cei 3550 de moldoveni care au fost trimiși la Cernobîl, 560 au decedat, iar 2422 au rămas invalizi pe viaţă

Astăzi se împlinesc 24 de ani de la exploziile nucleare de la Cernobîl. Guvernul de la Chişinău a decis a decis ca ziua de 26 aprilie să fie oficiată drept zi de comemorare a producerii accidentului. Consiliul de Administrare al Fondului Republican de susţinere socială a populaţiei a anunţat că va oferi în această zi cîte 500 de lei invalizilor, participanţilor şi familiilor celor decedaţi la lichidarea consecinţelor catastrofei nucleare de la Cernobîl. La mitingul de comemorare a tragicului eveniment „cernobîliştii” au discutat tot despre problemele lor.

Leonid Cebotari
Leonid Cebotari din Chişinău pe care l-am întîlnit la mitingul de comemorare spune că a fost chemat la comisariatul militar chiar în seara zilei în care s-a produs avaria. Dimineaţă toţi cei din comisariat au fost îmbarcaţi în tren fără să li se spună unde merg. Leonid Cebotari a fost repartizat la Hoiniki, o localitate de pînă la 30 de km de Cernobîl.

Leonid Cebotari: „Făceam cu maşini speciale dezactivaţia pămîntului, dezactivaţia satelor care erau evacuate, acoperişuri, garduri şi aşa mai departe. Şi mai erau unele sate în care se aflau oameni. Şi în primul rînd făceam dezactivaţie la şcoli şi grădiniţe.”

Jumătate de an cît a stat la Hoiniki Leonid Cebotari a crezut că e de datoria lui să ajute la ceea ce el a numit lichidarea consecinţelor avariei. Îl obliga, după cum chiar el a spus, sentimentul patriotic al cetăţeanului sovietic. Odată cu trecerea timpului însă a tras altă concluzie.

Leonid Cebotari: „Acolo era foarte mare radiaţia. Adică dacă făceam astăzi dezactivaţia, peste două zile o măsuram şi era mai mare de două ori. La urmă m-am întrebat la ce bun am fost noi duşi acolo. Şi eu nu am găsit răspuns la întrebare. Noi ştim că substanţele astea chimice se descompun în foarte mulţi ani. Şi am rămas la ideea că noi numai am suferit într-un fel degeaba. Că noi nu am putut să lichidăm consecinţele astea 100%”.

Preşedintele Societăţii Cernobîl Tudor Căpăţînă spune că imediat după catastrofă au fost duşi în zona avariei militarii în termen, tineri de la 18 ani şi că abia mai tîrziu s-au specificat categoriile de persoane care nu puteau fi obligate să meargă la Cernobîl. L-am întrebat dacă au existat şi oameni care s-au împotrivit.

Tudor Căpățînă
Tudor Căpăţînă: „Iată aşa era problema: ori te duci la Cernobîl, ori te duci la închisoare. Da noi, toţi oamenii aceştia, s-au dus conştienţi acolo. Eu lucram energetic principal la Institutul Politehnic, eram profesor universitar. Dar m-am dus. Mi-a venit citaţie de la Comisariatul militar şi am plecat, ştiind ce înseamnă radiaţia. Dar majoritatea oamenilor nici nu ştiau unde se duc. Nu ştiau ce înseamnă radiaţia, cum acţionează radiaţia asupra organismului omului. Şi asta e cea mai mare tragedia, că oamenii se duceau acolo, fumau lîngă reactorul 4 radiat şi trăgeau fumul împreună cu radiaţia”.

După 24 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, Tudor Căpăţînă consideră că aşa-numiţii „lichidatori” ai avariei sînt în continuare nedreptăţiţi, în primul rînd pentru că nu au parte de asistenţa medicală cuvenită. În acest an, sanatoriul în care îşi întremează sănătatea victimele Cernobîlului a primit 353.000 de lei, ceea ce înseamnă cîte 11 lei pentru persoană, în condiţiile în care cei care au fost iradiaţi la Cernobîl sînt nevoiţi din cauza bolilor să cheltuiască de zeci de ori mai mult. Iar lista medicamentelor compensate nu acoperă nici strictul necesar care este stipulat. De 10 ani, Tudor Căpăţînă luptă să obţină şi un statut special pentru copiii invalizi din familiile celor trimişi la Cernobîl.

Cu toate acestea oficialităţile consideră că aceste persoane sînt deja o categorie privilegiată. Viceministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei Vadim Pistrinciuc: „Privilegiată în sensul pozitiv al lucrului fiindcă au linie separată de protecţie socială, începînd de la asigurările sociale, la pensile pe care le primesc şi finisînd cu tratamentul balneo-climateric, tratamentul în instituţiile sanitare. Însă evident că problemele evoluează.”

Din cei 3550 de cetăţeni moldoveni care au luat parte la lucrările de lichidare a consecinţelor avariei, 560 au decedat, iar 2422 au rămas invalizi pe viaţă.
XS
SM
MD
LG